Cum să prezici căderea unui despot

    Economia contează, dar contează și istoria, și condițiile meteo

    94
    Algerians protest during a demonstration for the departure of the Algerian regime in Algiers, Algeria, 19 April 2019. The Algerian protests that began in early February 2019, after the former president announced his candidacy for a fifth presidential term, continue to call for radical change of the system. EPA/MOHAMED MESSARA

    Date pentru o lovitură de stat

    Ediția tipărită | Internațional

    17 aprilie 2019

    ÎNLĂTURAREA ÎN aceeași lună a doi președinți – Abdelaziz Buteflika din Algeria și Omar al-Bashir din Sudan – pare o coincidență imposibilă. Dar asta reprezintă încă două alte puncte de coordonate pentru analiștii care încearcă să transforme arta prevestirii unor tulburări politice în ceva care se apropie de o știință. Unii cred că au instrumentele necesare pentru o astfel de tentativă.

    Loviturile de stat și revoluțiile prezintă sfidări unice pentru specialiștii în prognoze. Ele sunt atât extrem de rare, cât și conspiratorii, prin definiție – ele nu se anunță pe sine înainte, așa cum notează Andreas Berger, de la firma de consultanță Predictive Heuristics. Poate, cea mai riguroasă prognoză cantitativă a unor tulburări politice vine de la One Earth Future (OEF), un ONG cu sediul în Colorado, care publică un model predictiv, un CoupCast. Firma consideră că printre factorii care se corelează cel mai puternic cu riscul unei lovituri de stat se numără: rate de creștere economică; cât de mult timp a fost la putere un regim; cât de mult a trecut de la ultima lovitură de stat dintr-o țară; și dacă a fost lovită de vreme extremă, cum sunt inundațiile sau seceta (vezi graficul).

    Problemele economice au jucat un rol, desigur, în răsturnarea celor doi, Buteflika și Bashir. Creșterea anuală reală a PIB a fost de doar 2,8%, în medie, în ultimii cinci ani, în Algeria, comparativ cu 3,3% pentru întreaga Africă. PIB-ul Sudanului a crescut cu doar 1,8% pe an în aceeași perioadă, iar anul trecut, s-a contractat cu 2,1%. Inflația a ajuns la 63%, FMI se așteaptă ca economia Sudanului să scadă cu alte 2,3% în 2019.

    Raportul dintre prosperitate și stabilitatea politică este complex. În 2015, un raport al Băncii Mondiale nota că doar indicatorii economici nu ar fi putut prezice Primăvara arabă în 2011. Economiile din Orientul Mijlociu și din Africa creșteau constant. Sărăcia extremă și inegalitatea veniturilor erau în scădere.

    Cu toate acestea, în ciuda cifrelor roz din titluri, sondajele efectuate în anii 2000 arată că arabii erau din ce în ce mai îngrijorați de perspectivele lor financiare. Banca Mondială notează că, deși 40% din cei cu câștigurile cele mai mici din regiune deveneau mai bogați, standardele de trai ale celor 40% cu venituri medii, care primesc mai puține transferuri guvernamentale, stagnaseră. În Tunisia, unde a început Primăvara arabă, 23% dintre absolvenți erau în șomaj în 2010, comparativ cu doar 13% pentru întreaga populație. Asta sugerează că lipsa de oportunități a contat mai mult decât sărăcia.

    Istoria politică este un factor care contează și el. CoupCast arată că atât regimurile autocratice noi, cât și cele foarte vechi riscă să fie răsturnate. Tiranii emergenți au nevoie de timp ca să își consolideze puterea. Regimuri mai îndelungate, precum cele ale lui Buteflika și Bashir, tind să dispară pe măsură ce liderii lor îmbătrânesc. Datele furnizate de CoupCast arată că pentru dictatori, „punctele sensibile” în termenii stabilității politice vin foarte devreme în despotismul lor – după doar 18 luni.

    Clayton Besaw de la OEF spune că o cale prin care dictatorii s-au adaptat la politica modernă este opțiunea pentru organizarea de alegeri. Această strategie este riscantă. Câștigarea alegerilor poate contribui la legitimizarea regimurilor lor, dar încercarea de a se menține la putere după ce au pierdut la alegeri tinde să creeze o instabilitate și mai mare. Fostul președinte din Congo, de pildă, a falsificat numărătoarea voturilor pentru a-l înlătura pe un rival, apoi l-a învestit pe un succesor, dar a refuzat să iasă el însuși din vila prezidențială. Nimeni nu va fi șocat să afle că în Congo se va fi produs o lovitură de stat într-o bună zi.

    Poate, cel mai probabil loc pentru un viitor puci este Venezuela. Nicolás Maduro, dictatorul venezuelean, a prezidat asupra uneia dintre cele mai cumplite catastrofe economice din istoria modernă. FMI estimează că șomajul este la 44% și se așteaptă ca inflația să depășească 10.000.000%, anul acesta. Maduro a câștigat alegeri incorecte în 2013 și a falsificat în mod evident rezultatul alegerilor din 2018. Legislatura spune că el este ilegitim și că Juan Guaidó, președintele parlamentului, ar trebui să preia conducerea, așa cum cere constituția, înainte de alegerile propriu-zise. Peste 50 de țări îl recunosc pe Guaidó ca președinte interimar.

    Și totuși, Maduro s-ar putea să se agațe în continuare de putere. În ciuda unei nemulțumiri profunde în rândul păturilor sociale de jos, conducerea armatei încă îl susține. Jonathan Powell de la Universitatea din Florida Centrală remarcă faptul că dictatorii pot evita riscul de lovituri de stat prin generozitatea cu care distribuie bani pe armatele lor și prin modificarea structurilor de comandă, pentru a face să fie dificil ca acestea să coordoneze rebeliuni. Un studiu al lui Powell, publicat în 2012, arată că eforturile de „evitare a loviturilor de stat” le-au fost de fapt mai folositoare tiranilor decât ameliorarea situației economice a țărilor lor. Cu viclenie, Maduro a dat dovadă de generozitate față de armata sa, oferindu-le ofițerilor superiori oportunități de a câștiga din corupție, și a importat spioni cubanezi pentru a-i ține sub control.

    Care țară avea, în condițiile date, probabilitatea cea mai mare să treacă printr-o schimbare bruscă de regim? Cea mai recentă prognoză a CoupCast arăta spre Algeria. Unul dintre cei mai puternici factori de predicție ai instabilității politice viitoare este instabilitatea din trecut. Algeria s-a situat deja în topul clasificărilor anterioare ale CoupCast înainte de demisia lui Buteflika. Plecarea sa bruscă nu a făcut ca țara să fie mai puțin volatilă.


    Acest articol a apărut în secțiunea Internațional din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Unde urmează?”

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele