Ministrul finanțelor, Florin Cîțu, a început să definească în spațiul public viziunea domniei-sale asupra modernizării ANAF. Sunt o serie de elemente noi, dar și unele măsuri vechi, prezentate de mai multe ori de-a lungul anilor.

Noutățile sunt legate de afirmațiile făcute la o emisiune de televiziune de către Florin Cîțu referitoare la eliminarea a aproximativ 2.000 de posturi de execuție și a 150 de posturi de conducere neocupate. Avem astfel o imagine a „rezervei de cadre” pe care fosta guvernare reușise să o creeze. Și este vorba doar despre ANAF. Ne putem imagina cât de multe situații de acest gen erau și în alte instituții publice.

De asemenea, să ne aducem aminte că exact cu câteva zile înainte de a pleca din funcție, fostul ministru de finanțe lansase un concurs de ocupare de posturi, procedură oprită de actualul ministru, Florin Cîțu. Esențial ar fi ca ministrul Cîțu să respecte ceea ce spune în materie de eliminare a posturilor neocupate. Desigur, aceasta nu este decât o parte a modernizării ANAF. Ea trebuie completată de lucrul care până acum s-a dovedit a fi cel mai greu, practic imposibil de făcut, și anume o digitalizare și o informatizare a agenției fiscale.

Ministrul finanțelor a găsit și câteva căi prin care va face modernizarea infrastructurii IT. Este vorba despre o promovare a proiectelor de informatizare a finanțelor publice, după cum le numește ministrul, în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Logica acestei mișcări este de a scurta timpul în care ar trebui să aibă loc achizițiile de echipamente și de soft. La fel, tot pentru o reducere a duratei de implementare a proiectelor, se dorește și o simplificare a procedurilor de achiziții publice.

Nu sunt idei noi. Ele au mai fost vehiculate de-a lungul timpului. Dar nu acest lucru este important, ci faptul că sunt idei corecte. Am promovat de foarte multe ori ideea că marile proiecte de infrastructură (digitală sau fizică) trebuie să depășească ambițiile politice, să fie asumate la nivel politic de toate partidele și să se realizeze, dacă este cazul, pe durata mai multor cicluri electorale. Este vorba despre România și nu despre partide. Din acest punct de vedere, faptul că Florin Cîțu nu vine neapărat cu idei noi, originale, nu este nicio problemă. Important este ca ideile să fie corecte.

O singură mare temere se poate întrevedea până aici și anume faptul că am auzit de foarte multe ori, în guvernări extrem de diferite, că este nevoie de o simplificare a procedurilor de achiziții publice pentru ca investițiile publice să se poată derula mai rapid. Una dintre probleme este legată de teama funcționarilor publici de a abandona ideea achiziției cu cel mai mic preț și trecerea la cel mai bun raport preț-calitate. De aceea, va fi dificil ca actualul guvern să reușească într-adevăr să găsească un mecanism legal eficient de a simplifica și de a dinamiza achizițiile publice.

Florin Cîțu reia o idee veche, dar pe care vrea să o facă într-o formă nouă. Este vorba despre un departament de analiză de risc, care să utilizeze statistică și algoritmi, după cum explică ministrul finanțelor. Care mai precizează că din departament vor face parte profesioniști în analiză, statisticieni, și nu personal specializat în domeniul inspecției fiscale. Excelent.

Ideea a mai fost încercată de vechiul guvern PSD-ALDE, care însă a făcut-o în felul său. Mai exact, imaginase că la Comisia de Strategie și Prognoză se vor face analizele pe ramuri și companii care apoi vor fi livrate fiscului. O aiureală, pentru că, pe de o parte, Comisia nu avea specialiști în domeniu și, pe de altă parte, pentru că mișcarea nu a avut credibilitate. Suspiciunea a fost că în „laboratoarele” Comisiei de Prognoză se vor fabrica dosarele pe baza cărora vor fi inspectate fiscal doar unele companii.

Acum, Florin Cîțu, îmbunătățește mult ideea, în sensul că își propune să creeze un departament de analiză profesionistă chiar în interiorul fiscului. În același timp, ministrul finanțelor vorbește și despre Direcția Antifraudă care va fi subordonată Direcției de Inspecție fiscală. În acest punct, este dificil să ne pronunțăm, pentru că de-a lungul timpului a fost o serie întreagă de variante, Garda Financiară, Antifrauda, Inspecția fiscală, cu subordonări diferite, dar rezultatele au fost relativ asemănătoare.

În fine, o sarcină ingrată pe care și-o ia ministrul finanțelor este aceea de analiză a Codului fiscal, o analiză care se va realiza împreună cu experți de la Fondul Monetar Internațional. Foarte bine, doar că, din experiențele anterioare, astfel de inițiative se termină „în coadă de pește” și durează până la „calendele grecești”. Nu mai departe de acum câțiva ani, a avut loc o evaluare și o rescriere a Codului fiscal ce părea acceptabilă pentru profesioniști. De atunci însă, au avut loc sute de schimbări ale legislației fiscale.

Așadar, Florin Cîțu și-a prezentat viziunea și o serie de repere practice pentru modernizarea finanțelor publice. Nu are importanță dacă unele idei sunt mai vechi, dacă au mai fost începute sau dacă doar s-a vorbit despre ele. Diferența dintre demnitari este dată de ceea ce fac. Din acest punct de vedere, proba de foc a ministrului Cîțu nu este să prezinte planurile, ci să le facă. Abia după ce vom vedea că s-au început proiectele, vom putea evalua cu adevărat activitatea ministrului finanțelor în exercițiu. ■