„Dacă înşeli un creditor, acesta devine pentru tine o fântână secată“

64
5 minute de lectură

Eugen Carada, întemeietorul Băncii Naționale a României, a constituit subiectul unui remarcabil expozeu susținut de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, în cadrul unei conferințe despre „Locul și rolul elitelor în conducerea statelor democratice”. 

Tema elitelor și a intelectualității în conducerea statelor democratice a fost subiectul unei conferințe în cadrul seriei de evenimente și dezbateri „Viitorul României”, lansată de Marea Lojă Națională din România.

La eveniment, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a remarcat lipsa de instrumente a statisticii pentru a delimita intelectualitatea, ca segment social, în ansamblul societății. „(…) intelectualitatea are întâi și întâi un statut de ordin statistic, exprimat mai cu seamă prin componenta sa numerică. Deși, probabil, cel puțin la noi, statistica nu mai reușește să delimiteze, nici măcar în procente, ponderea intelectualității în ceea ce numim populația activă. Fiindcă mulți compatrioți de-ai noștri activi, vreo patru milioane, între care numeroși intelectuali, fac PIB pentru alte țări. (…) Unele cărți scriu că statistica – atunci când face numărători privind acea parte a populației active numite intelectualitate – îi caută pe toți cei care își câștigă existența folosindu-și creierul ca materie primă. Ce criteriu folosește? Unul singur: diploma unei instituții de învățământ superior. Astăzi însă, în împrejurările în care mulți posesori de diplome universitare nu-și onorează licențele în câmpul muncii, acțiunea lor umană reducându-se la activități fizice, în țară ori în străinătate, diploma nu mai poate fi un criteriu valabil. De altfel, clasa intelectualilor nici nu mai e numărată”.

Partea extrem de interesantă a expozeului guvernatorului BNR a fost constituită însă de evocarea figurii întemeietorului BNR, Eugeniu Carada. Astfel, Mugur Isărescu a căutat să creioneze câteva amănunte despre personalitatea marelui înaintaș, menționând, printre altele, trei dintre devizele după care cel care a fost mâna dreaptă a lui Ion I.C. Brătianu se ghida: „Să nu datorezi niciodată mai mult de jumătate din ceea ce poţi plăti uşor” – „Dacă înşeli un creditor, acesta devine pentru tine o fântână secată” – „Nu făgădui decât jumătate din ceea ce poţi să faci cu uşurinţă”. Totodată, guvernatorul BNR a citat un articol din ziarul „Dimineața” din 20.1.1924, ce reda mărturisirea lui Costa-Foru:

La ceremonia dezvelirii monumentului lui Carada m-a adus nu atât invitația primită, cât o pioasă amintire a unui fapt pe care țin a-l publica. Faptele noastre rǎmân: ele singure ne arată adevărata fire și realele noastre însușiri. Era în anii 1899-1900, când piața noastră financiară a avut să sufere d-o criză monetară cam ca aceea de care suferă și azi. Criza mă surprinsese cu o circulație de cambii de circa 500.000 lei, care mai toate fuseseră scomptate la Banca Națională. Băncile nu mai împrumutau nimănui nimic. Polițele mele, deși întărite cu giruri sigure, nu mai erau primite. (…) Atunci fui chemat de d. Carada la Bancă. Cu d. Carada nu vorbisem până atunci niciodată. Scrisesem însă de mai multe ori, contra activității sale politice, atacuri directe, chiar personale. Eug. Carada, care fusese și era unul din stâlpii fondatori ai Partidului Liberal, îmi ceru să-i expui situația mea, de care în mare era însă informat. Iată ce mi-a spus:

– Să-mi dai voie atunci să-ți ofer eu suma de plată. Dumneata nu trebuie să cazi. Ai muncit și muncești; știu cum ai întrebuințat banii împrumutați și meriți să-ți vin în ajutor, căci nici întreprinderea dumitale de la Berca nu trebuie să cază.

Adânc surprins și emoționat, i-am răspuns:

– Dar, domnule Carada, eu n-am niciun drept la bunăvoința dumitale. Eu am scris contra dumitale; te-am atacat personal în articolele mele…

– Asta nu face nimic, mă întrerupse el surâzând. Pentru articolele de ziar prescripția e scurtă. Cele de care vorbești sunt prescrise de mult. Eu sunt aici ca să susțin munca națională și dumneata ești în cazul d-a fi susținut. Te rog să primești ceea ce eu cu plăcere îți ofer. Te vei ridica și îmi vei restitui. Ajutorul său mi-a priit. Întreprinderea petroliferă ce purtam în spinare, și care cât p-aci era să mă îngroape, a luat o întorsătură care mi-a permis să retrag într-o zi întreaga mea circulație cambială. Azi, îmi împlinesc datoria de pioasă recunoștință păstrată memoriei sale”, a încheiat Costa-Foru.

La 12 februarie 1910, Eugeniu Carada pleca la cele veșnice. A fost îngropat la Craiova. Pe lespedea de piatră așternută peste mormânt s-a săpat un singur semn: Crucea Trecerii Dunării – cea dintâi și cea din urmă decorație pe care a primit-o Eugeniu Carada.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele