În ultima săptămână a lunii iunie, un important eveniment pentru Orientul Mijlociu, summitul economic de la Bahrain, gândit de Administrația Trump drept un prim pas din mult așteptatul plan pentru pace în conflictul israeliano-palestinian, a stârnit valuri întregi de critici în regiune. Încă de la anunțarea acestei oferte economice, clasa politică palestiniană a anunțat că va boicota workshopul dedicat încurajării investițiilor în Cisiordania și Fâșia Gaza și scoaterii palestinienilor din sărăcie.

“Acceptarea unei căi economice este o precondiție necesară pentru rezolvarea interminabilelor probleme politice. Ca să fie clar, creșterea economică și prosperitatea pentru palestinieni nu pot fi posibile fără o soluție politică durabilă pentru conflict – una care să garanteze securitatea Israelului și să respecte demnitatea poporului palestinian”, își prezenta intențiile Jared Kushner, ginerele președintelui american și însărcinatul Administrației americane pentru politicile din Orientul Mijlociu.

Planul “prosperitate pentru pace” promite investiții în transport și infrastructură de 50 miliarde dolari, sumă fabuloasă, ținând cont de nivelul de trai scăzut al palestinienilor, dar care nu i-a înduplecat în aspirațiile lor pentru constituirea statului palestinian.

Aflată într-o vizită la Ramallah, am stat de vorbă cu unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri ai locului, Sam Bahour, care a anunțat boicotarea summitului. Omul de afaceri s-a născut în USA, unde și-a făcut studiile în IT, iar după semnarea Acordurilor de la Oslo, s-a mutat în Ramallah, unde a privatizat și dezvoltat o companie de telecomunicații. Acesta a explicat, într-un interviu Reporter Global, toate deciziile politice din timpul Administrației Trump, care au adus la înghețarea relațiilor cu americanii. Pozițiile sale au fost dublate și de declarațiile noului premier palestinian, Mohammad Shtayyeh, care, într-o conferință de presă pentru o delegație română de jurnaliști, a declarat tranșant că palestienii au tăiat toate legăturile diplomatice cu Administrația Trump. Cum s-a ajuns, totuși, în acest blocaj, ținând cont că Statele Unite ale Americii reprezintă singurul actor internațional care și-au asumat rolul de mediator pentru stingerea conflictului israeliano-palestinian?

De ce planul pentru pace devine un obiectiv imposibil de atins

Înainte de toate, trebuie precizat că israelienii au parte, în acești ani, de (poate) cea mai prietenoasă administrație americană față de Israel. Toată echipa de diplomați sau politicieni, însărcinată să medieze conflictul, este de origine evreiască și împărtășește viziuni conservatoare. Jared Kushner, ginerele președintelui Donald Trump, este un prieten de familie al premierului Benjamin Netanyahu. La fel, ambasadorul USA în Israel, David Friedman, care s-a arătat un susținător al coloniilor din Cisiordania și chiar al anexării unor părți din ele de către Israel. Sau Jason Greenblatt, consilierul lui Donald Trump, și el deținând un rol în realizarea planului pentru pace din Orientul Mijlociu.

Una dintre cele mai controversate declarații ale lui Jared Kushner din perspectiva palestiniană este aceea în care susține că palestinienii nu ar fi capabili să se guverneze singuri un stat.

“Speranța este că, în timp, vor deveni capabili să guverneze”, a spus aceasta. Hanan Ashrawi, o voce palestiniană recunoscută internațional pentru implicarea sa în negocierile privind procesul de pace, a catalogat experimarea lui Kushner drept “un exemplu de limbaj colonizator”.  “Nu este numai un reflex rasist, o mentalitate de putere colonizatoare, dar și o lipsă de înțelegere a aspirațiilor  a milioane de palestinieni care trăiesc sub ocupația militară israeliană”.  Ca urmare, Administrația Trump i-a respins acesteia viza de intrare în America pe care o folosea de zeci de ani.

Ce diferențiază această administrație republicană, prin comparație cu viziunile democratului Barack Obama? Noii actori americani au o atitudine mai relaxată față de creșterea numărului de colonii ilegale de pe teritoriile palestiniene, considerate de către palestinieni un impediment important pentru atingerea unui acord permanent pentru pace.

Simpatia asumată pentru cauza israeliană a determinat presa internațională să catalogheze noua echipă a lui Donald Trump drept una partizană, în contradicție cu rolul de mediator neutru asumat de către Statele Unite ale Americii de-a lungul istoriei.

Ce s-a întâmplat, în schimb, cu negocierile care vizează clasa politică palestiniană?

“Toți pașii făcuți de Administrația Trump i-au scos pe palestinieni în afara ecuației. Nu este vorba de a boicota sau nu un proces pentru pace, noi pur și simplu nu mai facem parte din plan”, crede omul de afaceri americano-palestinian, Sam Bahour. “Acest workshop economic nu este primul pas făcut de american, ci al zecelea. Primul pas a fost acum un an și jumătate, când Administrația Trump a decis să închidă biroul Autorității Palestiniene la Washington”, susține Bahour, care traduce gestul americanilor dreptul unul de rea credință față de palestinieni.

Ca o completare, americanii au decis închiderea biroului palestinienilor după ce președintele Autorității Palestiene, Mahmoud Abbas, a cerut Curții Penale Internaționale să investigheze și să acuze Israel pentru presupuse crime de război, lucru care l-a iritat pe consilierul american în securitate națională, John Bolton. De altfel, în timpul președintelui Ronald Reagan, congresul american a votat pentru interzicerea filialei Autorității Palestiniene pe teritoriul Statelor Unite, pentru că, în acea perioadă, organizația era considerată teroristă. De atunci, președinții americani ocoleau acea lege pentru a putea întreține relațiile diplomatice cu palestinienii.

“La fiecare șase luni, în ultimele două decenii, congresul emitea un ordin de exceptare, semnat de președintele SUA, prin care se mențineau relațiile cu OEP.

Trump a rupt «tradiția» și a spus că el va implementa legea de acum 20 de ani”, spune Bahour.

Ierusalim, acest micro-cosmos al conflictului

A doua decizie care a ostilizat partea palestiniană a fost anunțul lui Donald Trump de a muta ambasada USA de la Tel Aviv la Ierusalim, deschizând astfel o rană greu de gestionat în toată lumea arabă.

“După ce a făcut acest anunțat, Trump i-a întrebat pe palestinieni: vreți să faceți afaceri cu mine? Iar răspunsul lor a fost nu. Drept urmare, a întrebat ce fonduri americane sunt distribuite în Ierusalimul de Est ( o parte a orașului populată de minoritatea palestiniană- n.red.). A descoperit un lanț de spitale pentru care americanii plăteau 25 de milioane de dolari anual și a tăiat fondurile. Nu vor să facă afaceri cu mine, atunci nu au nevoie nici de asistență medicală”, povestește omul de afaceri. 

Ca o completare, premierul palestinian, Mohammad Shtayyeh, susține că înaintea anunțului privind recunoașterea Ierusalimului drept capitala Isreaelului, președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud  Abbas, a avusese patru întâlniri fructoase cu președintele Donald Trump.

“Președintele Abbas a condus patru întâlniri cu Trump: una la Washington, una la Bethelem, una în Arabia Saudită și una la New York. Toate au fost bune. Și dintr-odată vine acel anunț că vor muta ambasada. Vor să ne îngrădească, să pună presiune pe noi, să capitulăm și să le acceptăm condițiile. Asta nu se va întâmpla niciodată. Americanii sunt ignoranți când vine vorba de spiritul de rezistență al palestinienilor. Spiritul nostru înseamnă încetarea ocupației și revenirea la granițele dinaintea războiului din 1967. Strategia americanilor este o formă de șantaj”, a declarat Mohammad Shtayyeh.

În replică, ambasadorul Israelului în România, David Saranga, consideră că Ierusalimul nu mai poate fi pus pe masa negocierii, întrucât granițele orașului sunt prea fine, iar orașul nu poate fi împărțit în eventualitatea unei soluției finale pentru două state.

“Când americanii au recunoscut Ierusalim drept capitala Isreaelului, palestinienilor au tăiat canalele de comunicare cu americanii. Nu poți tăia canalele de comunicare cu americanii. De ce? Pentru că sunt americanii. Este infantil să te superi pe ei. Americanii sunt singurii care pot media conflictul. Ești supărat, ce am învățat în manualele de diplomație? Hai la masa negocierilor să vorbim”, a declarat David Saranga pentru Reporter Global.

În timp ce premierul palestinian susține că Ierusalim este o problemă de interes nu numai pentru palestinieni, ci pentru întreaga lumea arabă, ambasadorul Saranga dorește să i se recunoască țării sale dreptul de a-și alege singură capitala, așa procedează toate statele.

Refugiații, această rană veșnic deschisă

După ce tema Ierusalimului a fost scoasă de pe masa negocierilor,  Donald Trump a atacat o altă problemă foarte sensibilă Orientului Mijlociu – situația refugiaților palestinieni.

Problema a rămas nerezolvată din perioada în care Israel și-a declarat independența ca stat, în anul 1948, o victorie împotriva arabilor care în narativul palestinian este tradusă prin Nabka ( Catastrofa). În acea perioadă, peste 700.000 de palestinieni au trăit o tragedie, și-au părăsit casele aflate pe teritoriul noului stat Israel și au luat calea exilului în mai multe țări din Orientul Mijlociu: Siria, Liban, Iordania etc. Urmașii de azi au rămas și ei în exil, trăind în tabere de refugiați, fără a beneficia de cetățenia țărilor care îi găzduiesc, iar unii istorici israelieni susțin că situația lor a rămas nerezolvată în mod intenționat ca să devină un mijloc de presiune din partea țărilor arabe asupra Israelului.

“Trump a adus în discuție tema refugiaților și le-a spus palestinienilor că definiția refugiatului trebuie schimbată. Sunteți singura comunitate din lumea a cărei definiție îi definește pe refugiați drept oamenii care au plecat și descendenții lor. În prezent, numărul refugiaților este de cinci milioane. Tăiați din definiție “și descendenții lor”. Iar palestinienii au spus nu. În primul rând, nu noi am creat acea definiție, ci Organizația Națiunilor Unite. Tot ONU a creat și UNRWA, o agenție care acordă asistență acestor refugiați. Trump a decis astfel și tăierea fondurilor americane în valoare de 200 milioane dolari dedicate UNRWA”, spune Sam Bahour.

UNRWA a fost creată în 1949 în scop temporar și funcționează și azi, oferind tinerilor refugiați educație, servicii de sănătate și servicii sociale. Nu numai USA au finanțat, de-a lungul timpului, această această organizație umanitară, ci și multe alte țări occidentale.

Un raport al Băncii Mondiale arăta anul trecut că o jumătate de milion de copii vor fi fost afectați de tăierile fondurilor UNRWA.

Trump mai decisese să taie și banii pentru Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).

„Noi plătim palestinienilor SUTE DE MILIOANE DE DOLARI pe an fără niciun fel de recunoştinţă sau respect din partea lor. Din moment ce palestinienii nu mai sunt dispuşi să vorbească despre pace, de ce să le vărsăm plăţi masive în viitor?”, scria liderul de la Casa Albă într-un mesaj pe Twitter.

Următoarea lovitură pentru palestinieni a fost raportul Departamentului de stat american despre încălcări ale drepturilor omului, dedicate Palestinei, pe care îl publică anual și din care a dispărut cuvântul “ocupație”.

Alegerea americanilor nu este întâmplătoare, ci una care se pliază pe agenda de dreapta a societății israeliene.

Teroriști sau asistați sociali

O altă dispută în conflictul israeliano-palestinian este politica controversată a Autorității Palestiniene de a ajuta financiar familiile palestinienilor care fie se află în  prezent în închisorile israeliene, fie au decedat în urma conflictelor cu israelienii sau au fost răniți. Ceea ce legile israeliene  definesc drept un atac terorist, în narativul palestinian, atacatorul este considerat “martir” sau un “freedom fighter”.

Martirul face parte din etosul palestinian, iar la nivelul clasei politice nimeni nu îndrăznește să descurajeze acest program sau să separe victimele reale ale conflictului de atacatorii care, potrivit legislației internaționale, intră în categoria celor care comit acte de terrorism.

“Avem grijă de orfanii din familiile martirilor noștri. Avem grijă de familiile celor care se află în închisori. Dacă nu avem grijă de ei, pică victimele radicalismului și ale islamismului. Ei sunt luptătorii noștri pentru libertate, nu sunt criminali, nu sunt teroriști, sunt oameni care încearcă să se apere”, a declarat premierul palestinian.

În anul 2018, Donald Trump a semnat o lege votată de Congresul American prin care au fost interzise ajutoarele financiare către Autoritatea Palestiniană, dacă aceasta nu oprește finanțările către familiile teroriștilor palestinieni. Legea se numește Taylor Force Act și poartă numele unui militar american ucis într-o atac palestinian în Tel Aviv în anul 2016. Deoarece palestinianul a murit în timpul atacului, familia sa primește o pensie lunară din partea Autorității palestiniene care este mai mare decât salariul mediu al unui palestinian. Pensia e plătită dintr-un fond  dedicat martirilor, un program pe care îl critică frecvent premierul israelian, Benjamin Netanyahu și din cauza căruia refuză să transfere o parte din bani colectați din taxe palestinienilor.

Departamentul de Stat American, în rapoartele sale dedicate drepturilor omului, arată însă și lacunele legislative israeliene care permit abuzuri asupra palestinienilor.

Drepturile civile israeliene oferă garanții împotriva arestărilor arbitrare sau detenției, dar acele drepturi nu se aplică și palestinienilor reținuți din motive de securitate”, se arată în raport.

Toate legile militare israeliene se aplică palestinienilor care trăiesc în Cisiordania, cum ar fi și Legea Situațiilor de Urgență care permite Ministerului Apărării din Israel să rețină suspecți până în șase luni, fără să li se prezinte acestora acuzațiile, cu posibilitatea reînoirii.

“În cazul copiilor, aruncatul pietrelor împotriva armatei israeliene este cea mai comună infracțiune împotriva securității statului Israel. Copiii pot fi reținuți cu lunile pentru că aruncă cu pietre”, arată publicația Washington Post.

Tot din cauza îngrijorării că fondul palestinian ar încuraja mascat terorismul, și Australia a anunțat că a tăiat finanțările către Autoritatea Palestiniană, direcționând banii către o organizație umanitară aflată în teritoriile palestiniene.

Ofertă economică fără soluții stringente politice

Descriind toate de mai sus, devine ușor de înțeles de ce summitul economic de la Manama (Bahrain) a fost privit și interpretat într-o notă sceptică. Premierul palestinian a declarat pe un ton categoric că Autoritatea Palestiniană nu mai negociază cu Administrația Trump.

„Discutăm cu Congresul, cu bisericele, cu universitarii, cu toată lumea în SUA. Suntem gata să discutăm și cu Admnistrația Trump când aceasta va anula toate gesturile de agresiune pe care le-a făcut împotriva palestinienilor.

Vrem de la SUA măsuri constructive. De exemplu, să spună că teritoriul ocupat de Israel în 1967 este un teritoriu palestinian ocupat. Ierusalimul este parte din teritoriul ocupat, iar consensul internațional se bazează pe legea internațională, care nu permite ocuparea unui teritoriu prin forță. De aceea, dacă SUA este gata să întoarcă actele făcute împotriva noastră, suntem gata să vorbim din nou.”, a fost poziția lui Mohammad Shtayyeh.

În ceea ce privește oferta economică, oamenii de afaceri ai locului  doresc mai întâi soluții politice și abia apoi cele economice.

“Americanii au pus căruța înaintea boilor prin dorința lor de a discuta mai întâi problema economică, iar apoi prioritățile politice. Încearcă să ne înfrumusețeze cușca în care trăim. Noi, palestinienii, nu suntem doritori să ne îmfrumusețăm închisoarea în care trăim. Nu avem nevoie de așa ceva, Ce ne va aduce nouă pacea este încetarea ocupației israeliene și crearea unui stat palestinian”, a conchis Sam Bahour.

Sam Bahour,face parte din mișcarea BDS (Boycott, Divestment and Sanctions ) de boicotare economică  în plan mondial a Israelului. Profesorul univesitar american la Harvard Law School, Alan Dershowitz, condamnă, în multe apariții publice, această mișcare pe care o cataloghează drept antisemită și rasistă.