“Acum cinci ani aveam o armată fără experiență reală de război. Între timp am câștigat această experiență, dar și proceduri compatibile cu ale NATO”, explică generalul Hryhoriy Balahan, prim adjunct al ministrului pentru problemele Veteranilor din Ucraina. 

Discuția are loc într-un format ușor câmpenesc, pe o colină care domnește asupra orașului Slaviansk și care un as în mânecă: panorama pe care o asigură asupra localității.
Linia de contact dintre forțele militare ucrainene și cele sprijinite de Rusia se află la doar 68 de kilometri.
Importanța locului se sprijină are legătură strânsă cu traseul cunoscut de Ucraina începând cu martie 2014, când țara a pierdut o parte din teritoriu, Peninsula Crimeea.

Colina din vârful căreia vorbește gen. Balahan a fost teatrul unor lupte puternice între armata ucraineană și mercenarii separatiști sprijiniți de Moscova.

Ucrainenii au reușit în cele din urmă să păstreze pozițiile și orașul Slaviansk cu tot cu împrejurimile. Violențele acelor sunt în continuare vizibile prin urmele lăsate pe clădiri

Una dintre ele este spitalul sau, mai precis, fostul spital de psihiatrie aflat la doar câțiva kilometri de Slaviansk, în Simionovka.

Găuri de absolut toate mărimile i-au remodelat fațada și interioarele, corpurile de clădiri fiind azi ca o gură de oxigen întreține memoria și nu o lasă se se metamorfozeze în uitare.

VIDEO #1

Cu o bandană de “camuflaj” și un calm perfect cazon, Sasha vorbește din vârful ruinelor care dau azi o consistență oribilă unei clădiri de lângă spital, care a avut aceeași soartă.

Molozul, lipsa acoperișului și pereții care nu se mai sprijină decât în ei înșiși, au totuși aerul unei normalități adecvate vremurilor prin care trece estul Ucrainei. O parte ocupat de milițiile sprijinite de Rusia, cealaltă sub control ucrainean.

Un control ușor fragil, în condițiile în care ostilitățile nu s-au încheiat, iar oameni mor în continuare.

Sasha evită să fie filmat și fotografiat din față. Cu doi copii deja pe picioarele lor, bărbatul este în continuare militar activ, iar începând cu 2014 a participat la luptele date de armata Ucrainei pentru recuperarea localităților din est cucerite temporar de mercenarii separatiști.

În cadrul atât de neliniștitor al unei clădiri ajunse ruină, Sasha readuce în prezent câteva detalii:
– clădirea a fost scena unei bătălii pe viață și pe moarte, o redută care trebuia recucerită din mâinile separatiștilor
– războiul din estul Ucrainei nu e unul civil, ci o agresiune externă, iar agresorul Rusia 
– au fost luați prizonieri și de o parte și de cealaltă.

Sasha admite că el însuși a luat doi prizonieri. Erau ceceni, de origine, dar parte a echipelor de mercenari trimiși de Rusia în misiune pentru decuplarea Donbasului de restul Ucrainei.

VIDEO #2

Mai jos, o galerie foto, Simionovka, regiunea Donețk