De ce are România subvenții agricole mai mici decât „vechea Europă”

205
ESCHOLLBRUECKEN, GERMANY - AUGUST 06: A farmer prepares a wheat field for the next sowing on August 6, 2018 in Biebesheim near Darmstadt, Germany. Farmers are fighting against the long-lasting drought and heat as they are unable to irrigate their fields on a large scale, which is resulting in large crop failures and income for them. (Photo by Thomas Lohnes/Getty Images)
5 minute de lectură

Una dintre temele cele mai discutate, în ultima perioadă, este cea privind nivelul diferit de subvenții agricole dintre România și statele din Europa de Vest. Se oferă acest exemplu că un fermier primește în Franța, de exemplu, o subvenție europeană de 1.200 euro pe hectar, în timp ce în România subvenția este abia la jumătate față de agricultura franceză.

Problema este corectă, felul în care se caută răspunsuri este, însă, greșit. Așadar, de ce România are subvenții mai mici decât statele din Europa de Vest? Primul pas pentru a explica această stare de fapt este de a ne întoarce în timp, înainte de primul val de aderare la Uniunea Europeană. Mai exact, în anul 1999, Franța și Germania au făcut o înțelegere prin care se prevedea ca toate statele membre nou-venite în Uniunea Europeană să aibă o alocare redusă, față de membrii vechi ai Uniunii, pentru subvențiile agricole. Nu a fost o decizie prea generoasă, dar aceasta este realitatea. Iar principiul a fost aplicat pentru toate cele 10 state care au aderat în mai 2004 la Uniunea Europeană: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Toate cele zece noi state au acceptat în negocierile de preaderare principul că subvențiile agricole pe care le vor primi vor fi mai mici decât cele ale Europei de Vest.

O decizie care s-a luat înainte ca România să fie în UE

La fel s-a întâmplat și cu România, care a deschis negocierile de aderare în anul 2000 și care a devenit efectiv stat membru în ianuarie 2007, alături de Bulgaria, închizând astfel cercul extinderii Uniunii Europene.

Mai mult, principiul diferenței de subvenții agricole între vechile state membre și cele noi a fost inclus și în bugetul european din perioada 2000-2007.

Ceea ce a putut negocia România, în procesul de preaderare, a fost o creștere graduală, în timp, a subvențiilor agricole, astfel încât subvențiile să ajungă la nivelul Franței și Germaniei. În orice caz, la momentul aderării, România dispunea de o alocare pentru agricultură mai mare decât Polonia, dacă se calculează pe cap de locuitor.

Pentru a se ajunge la aplicarea efectivă a celor stabilite în procesul de preaderare, un moment important era construirea bugetului european. Cu alte cuvinte, bugetul trebuia să consacre ceea ce stipula tratatul de aderare. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, era nevoie de o negociere a blocului de state din Europa Centrală și de Est cu Franța și Germania pe tema bugetului agricol. O negociere care nu a reușit, dacă ne gândim că au fost derulate două exerciții bugetare, iar progresele României în materie de creștere a subvențiilor agricole au fost limitate.

Schimbări profunde pentru viitorul buget european

Acum pare a fi prea târziu, pentru că viitorul buget agricol, ca și cel european, în general, va suferi schimbări importante. Noul exercițiu bugetar 2021-2027 va face trecerea de la alocări la instrumente de piață, iar în materie de politică agricolă s-au purtat bătălii dure în ceea ce privește plafonarea subvențiilor pentru fermele mari și alocarea unor sume mai mari pentru așa-numitul pilon II, de dezvoltare rurală.

De altfel, a existat o dezbatere foarte aprinsă legată de echilibrul bugetar care ar trebui să existe între pilonul I (plățile directe și subvențiile) și pilonul II (programul de dezvoltare rurală). Interesele statelor membre sunt destul de diferite, în funcție de nivelul de dezvoltare și de specificul agriculturii. De exemplu, în acest moment, o reducere a subvenției pentru fermele mari ar fi dezavantajat România, care a creat câțiva campioni naționali de mare anvergură, adică ferme de mari dimensiuni.

De exemplu, sunt companii care au concesionat sau au arendat suprafețe mari de teren de la stat, de la Agenția Domeniilor Statului (ADS). Conform datelor ADS, companiile care au cea mai mare suprafață de teren arendată sau concesionată de la ADS sunt: Agricost – 57.720 ha, Maria Trading – 11.737 ha, Intercereal – 10.550 ha, Agro Chirnogi – 9.414 ha și Dorna Agri – 8.278 ha. Suprafața totală arendată sau concesionată de ADS este de 263.696 ha, iar veniturile obținute, anul trecut, au fost de 110,7 milioane de lei, ceea ce înseamnă un venit de aproximativ 467 lei pentru un hectar. „Anul trecut, gradul de încasare a fost de 99,32%”, a declarat Cătălin Bologa, director general ADS. Este foarte clar că România are nevoie de menținerea subvenției pentru fermele mari, pentru ca acestea să rămână competitive cu concurenții din spațiul european.

Două lucruri au lipsit României pentru a reduce decalajul de subvenționare față de statele vest-europene: o alianță cu celelalte state membre ale UE care au aceeași problemă și capacitatea de negociere pe această temă. Astfel, orice promisiune de campanie electorală privitoare la creșterea subvențiilor agricole europene este nerealistă.

Constantin Rudnițchi
Constantin Rudnițchi are o experiență de 28 de ani în presa scrisă, audio și TV ca jurnalist, moderator și realizator de emisiuni. A fost redactor-șef adjunct la revista „Capital”, redactor-șef al revistei economice „Bilanț” și al revistei „Economistul”.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele