De ce cred oamenii în teorii ale conspirației

895
10 minute de lectură

Teoriile conspirației au forță de atracție peste tot în lume. În Statele Unite ale Americii, un număr considerabil de americani cred că aterizarea pe Lună a fost filmată într-un studio TV sau că atacurile teroriste 9/11 au fost mâna guvernului american.

Virusul HIV a fost creat în laborator, vaccinurile provoacă autism, conspirație care a prins, de altfel, și în societatea românească. Tragedia de la Colectiv a fost mâna criminală a statului român. Sună cunoscut?

La modul general, teoriile conspirației sunt definite drept presupuneri asupra unui grup de actori care ar conlucra numai prin aranjamente secrete ca să îndeplinească niște planuri malefice. Deși există cazuri când conspirațiile se dovedesc a fi adevărate –  cum a fost afacerea Iran-Contra, când presa a dezvăluit că, în ciuda embargo-ului, Administrația Reagan vindea arme Iranului, iar banii obținuți erau direcționați pentru finanțarea războiului de gherilă din Nicaragua- în cele mai multe cazuri, teoriile conspirației sunt imposibil de dovedit cu probe științifice sau argumente logice. Oamenii pur și simplu cred sau aleg să creadă în ele.

În aceste zile, de pildă, cea mai populară conspirație care circulă pe rețelele de socializare se referă la astronautul Dumitru Prunariu căruia un site ortodox îi găsește explicații năucitoare pentru intenția acestuia de a ne convinge că Pământul nu e plat – “Prunariu este mason, la fel și majoritatea celor din Programul Spațial”. Ca o completare, încă mai există un curent conspiraționist internațional care susține că Pământul ar fi plat, iar teoria potrivit căreia Pământul ar fi rotund ar reprezenta o minciună a elitei mondiale.

Oamenii care susțin cu tărie teorii ale conspirației se arată sceptici față de sursele de informare oficiale și se autodefinesc “spirite critice” care nu se mulțumesc cu explicațiile mainstream și caută răspunsuri în altă parte.

Conspiraționiștii nu sunt neapărat creduli

Totuși, care este profilul psihologic al celor care pică în capcanele conspirațiilor? Sunt ei niște creduli, niște naivi care cred orice aud sau citesc?

Mai mulți cercetători în domeniul psihologiei au strâns, într-un volum, cele mai interesante studii despre mecanismele psihologice care se activează în cazul conspirațiilor – “The social Psychology of Gullibility. Fake News, Conspiracy Theories, and Irrational Belief, volum editat de profesorul Joseph P. Forgas și de profesorul în psihologie Roy F. Baumeister. Simplu spus, psihologii au încercat să explice, de-a lungul timpului, de ce cred oamenii în conspirații.

Între altele, psihologii susțin că oamenii care manifestă aplecare către conspirații nu sunt neapărat creduli, adică să mestece fără filtru critic orice informație pe care o citesc, mai degrabă teoriile conspiraționiste adună adepți în rândurile celor în care acestea reușesc să le satisfacă anumite nevoi psihologice.

Psihologii Douglas, Sutton și Cichocka ( 2017) susțin că oamenii sunt atrași de teorii ale conspirației atunci când acestea le satisfac anumite nevoi epistemice ( dorința de înțelegere, de acuratețe sau de certitudine), existențiale ( dorința de control și securitate) sau sociale (nevoia de a menține o imagine pozitivă a ta în interiorului unui grup sau a grupului în ansamblu).

“Oamenii sunt atrași de teoriile conspiraționiste din aceste motive, nu pentru că ei pur și simplu ar crede tot ce aud în jur”, consideră cei trei experți.

Teama de incertudini te împinge spre conspirații

De cele mai multe ori, cercetătorii au găsit corelații între credințele conspiraționiste și incertitudine. Mai exact, teama de incertitudine pe o anumite temă devine teren fertil, din punct de vedere psihologic, ca teoriile fantasmagorice să prindă. “Oamenii sunt, în general, intoleranți față de incertitudine și vor să găsească sensuri sau explicații chiar și asupra unor evenimente produse din întâmplare”, este rezultatul unui studiu realizat în anul 2001. 

“Conspirațiile respective le furnizează acestora explicații ample, coerente la nivel mental, care permit oamenilor să își conserve credințele în situații de nesiguranță și incertitudine. Ele sunt, adesea, și foarte rezistente, victimele conspirațiilor susținând că acei actori care doresc să le desconstruiască falsa construcție fac și ei parte dintr-o conspirație”, explică psihologii în volum.

Altfel spus, ca un mic exemplu, cei care consideră că încălzirea globală este o falsă problemă îi cataloghează pe cei care vor să le demonstreze contrariu că sunt conspiraționiști.

Explicațiile mici asupra unor eveniment cu mize uriașe ( Prințesa Diana a murit într-un accident de mașină pentru că șoferul băuse alcool) nu sunt satisfăcătoare precum teoriile care oferă explicații mai sofisticate (Prințesa Diana a fost ucisă de către guvernul britanic).

Totodată, nevoia de modele/șabloane și cea de a căuta sens sunt o altă combustie pentru conspirații. Credințele în teoria conspirației apar ca un răspuns cognitiv atunci când oamenii caută patternuri, acolo unde ele nu există.

Fenomenul de închidere cognitivă, prielnic conspirațiilor

Credințele în teoriile conspiraționiste au fost, de asemenea, corelate cu nevoia umană pentru închidere cognitivă (cognitive closure), care reprezintă tendința de a forma rapid judecăți și trage concluzii pripite asupra oricărei probleme.

 “Marchlewska, Cichocka și Kossowska ( 2017) au cerut participanților să completeze o scală care măsura nevoia de închidere cognitivă, iar apoi le-au oferit un text referitor la planurile Uniunii Europene de a finanța șederea refugiaților în Polonia. Pentru unii participanți, acest text a introdus ideea de conspirație prin menționarea unei presupuse conversații pe Internet, în care se afirma că sprijinul acordat de Uniunea Europeană refugiaților din Polonia a fost o încercare de a obține controlul asupra Poloniei. Participanții au fost apoi rugați să-și arate susținerea față de acea teorie a conspirației. Rezultatele au arătat că nevoia de închidere cognitivă a fost asociată cu credința în teoria conspirație. Oamenii cu nevoie acută de închidere cognitivă au fost mai dispuși să creadă conspirația, dacă această le-a fost expusă”, explică psihologii Karen Douglas, Robbie Sutton și Alekandra Cichocka, în studiul “Belief in Conspiracy Theories. Looking Beyond Gullibility”.

Eorile cognitive te fac să crezi în bazaconii

Rezultatele științifice arată că oamenii se mai pot îndrepta spre conspirații ca o consecință a erorilor lor cognitive. Spre exemplu, eroarea conjuncției a fost asociată cu credințele conspiraționiste, care reprezintă o eroare de raționament probabilistic, atunci când oamenii supraestimează posibilitatea a două evenimente să se întâmple simultan, teorie dezvoltată de celebrii psihologi Daniel Kahneman și Amos Tversky. Un exemplu cunoscut de eroare de conjuncție este acela care arată că, dacă prezinți o femeie ca fiind feministă, mulți estimează probabilitatea că e feministă și funcționară într-o bancă în același timp ca fiind mai mare decât probabilitatea ca ea e numai o funcționară într-o bancă. În fapt, probabilitatea a două componente ( să fie feministă și funcționară de bancă în același timp) niciodată nu poate fi mai mare decât probabilitatea unui singur fapt ( femeia este funcționară de bancă).

Biasul de confirmare, lipsa gândirii critice, lipsa educației, gândirea religioasă, sunt alte cauze pentru care oamenii îmbrățișează teoriile nevalidate științific.

O ilustrare interesantă a modului în care convingerile legate de conspirații sunt legate și de alte convingeri implauzibile poate fi găsită într-o lucrare a unor cercetători care a introdus “pseudo-profound bullshit” și “bullshit receptivity” ca termeni validați din punct de vedere academic. Pseudo-profound bullshit se referă la acele afirmații care par să aibă un înțeles mai profund, dar, de fapt, ele sunt goale. Bullshit receptivity se referă la tendința oamenilor de a percepe astfel de afirmații ca fiind profunde, conținând un adevăr adânc, când, de fapt, ele nu dovedesc nimic.

Studiul respectiv a arătat că participanții care manifestă receptivitate pentru termenii pseudo-bullshit tind să creadă mai ușor și în conspirații.

Anxietățile personale și teama că lucrurile merg rău în societatea în care trăiești sunt alte slăbiciuni care împing oamenii să creadă în conspirații. Și dorința de a te simți unic și special te poate trimite pe panta teoriilor fantasmagorice. Un studiu realizat acum doi ani arată că participanții care cred că individualitatea este importantă pentru ei tind mai ușor să împărtășească teorii conspiraționiste.

“Teoriile conspirației permit oamenilor să creadă că se află în posesia unor informații rare și importante, pe care oamenii de rând nu le dețin, iar asta îi face să se simtă speciali și să le crească încrederea în sine”, precizează cercetătorii.

Oamenii care se simt excluși social, care au fost victime ale discriminării rasiale, care au fost victime ale unor abuzuri din partea poliției, tind să împărtășească apoi teorii ale conspirației și din motivul că astfel găsesc o explicație pentru nedreptățile care li se întâmplă. Niște cercetători americani au arătat că americanii de culoare tind mai ușor să creadă conspirația că guvernul american uneltește împotriva lor decât americanii albi.

În fapt, teoriile conspirației prind la oamenii care caută adevărul, dar nu sunt înzestrați cu acele instrumente cognitive ca să le caute în locurile corecte, consideră cercetătorii.

„Oamenii nu cred tot ce aud. În schimb, este mai probabil să se îndrepte spre teorii ale conspirației care ar putea să îi ajute să-și umple lacunele informaționale. Adică ei caută cunoștințe specifice. Mai mult, conspiraționiștii se autocaracterizează, adesea, drept căutători de adevăr, apărătorii adevărului, ei sunt adevărați sceptici. Sunt sceptici față de informațiile pe care le primesc din sursele oficiale și caută insistent fapte și răspunsuri la întrebări sensibile. Numai că sfârșesc în a cauta acele fapte și răspunsuri în locurilor greșite”, concluzionează psihologii.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele