De ce eșuează națiunile?

309
4 minute de lectură

Credeți în continuare că vreo moștenire culturală, vreo identitate specială sau vreo religie mai permisivă, iertătoare și ipocrită, fac diferența între prosperitatea Occidentului și sărăcia oarecum leneșă a Orientului? Cam așa ceva sugera Samuel Hungtington în cartea sa „Ciocnirea civilizațiilor”. Ei bine, teoria lui Hungtington, care ne dezavantajează din start, pare să fie un exercițiu pur speculativ. Nu suntem mai săraci pentru că vreo moștenire culturală ne apasă într-atât încât stăm în capcana ineficienței, ci pentru că instituțiile noastre sunt căpușate de interesele „extractive” ale unor personaje, sub bagheta unor politicieni corupți. Teoria potrivit căreia în istoria omenirii statele au colapsat din cauza instituțiilor fragile apare în cartea „De ce eșuează națiunile. Originile puterii, ale prosperității și ale sărăciei”, scrisă de economistul Daron Acemoglu de la Massachusetts Institute of Technology și de James A. Robinson de la Universitatea din Chicago.

Studiul eșecului națiunilor de a aduce prosperitate oamenilor demonstrează cu exemple interesante din istorie teoria, mai pragmatică, dar mai realistă, că instituțiile care colapsează sunt până la urmă create și modelate de politicieni. Cu cât este mai concentrată puterea în mâna unui grup restrâns de oameni, cu atât mai mult aceștia vor fi tentați să extragă bogăția pentru ei, în defavoarea altora, a restului lumii, a celor care-i aleg și reprezintă până la urmă. Lumea asta a statelor sărace este, până la urmă, un paradis al instituțiilor „extractive”, spun Acemoglu și Robinson. Ce-i de făcut? Vestea bună este că o putere politică dispersată, așa cum există în democrațiile adevărate, care este favorabilă contestării și concurenței, creează condițiile pentru o prosperitate larg răspândită, ceea ce Acemoglu și Robinson numesc „o lume a instituțiilor incluzive”. Așa explică Acemoglu și Robinson acest peisaj global divers colorat, în care apar disparități: e vina instituțiilor politice corupte.

Instituțiile politice extractive, cum ar fi autocrația, de pildă, conduc la economii extractive de care beneficiază așa-numitele „elite” și nu pot crea prosperitate generală decât pentru perioade limitate de timp. Vezi cazul Greciei sau al Argentinei, când pomenile electorale menite a seduce votanții n-au putut fi plătite fără a mări datoria sau fără a prăbuși moneda. Instituțiile politice inclusive, cum ar fi democrația, statul de drept, creează regimuri economice incluzive, care pur și simplu oferă oportunități pentru toată lumea, ducând în cele din urmă la prosperitate. Instituțiile incluzive produc uneori și o distrugere creativă, care este esențială pentru o prosperitate susținută, dar care amenință regimurile extractive și este de obicei sabotată de acestea. Doar regimurile liberale din punct de vedere politic vor permite distrugerea creativă. Acesta este motivul pentru care unele națiuni nu reușesc și altele reușesc, spun în esență cei doi economiști.

Cartea merită o lectură atentă, fie și pentru a înțelege mai bine timpurile pe care le trăim aici, acum în România. Uneori statele eșuează și din cauza cinismului politicienilor, care sunt leneș și lacom grupați în strălucitoare palate ale Capitalei. Ei bine, în Argentina, mult timp Buenos Aires respira un aer de prosperitate și relativă normalitate, în timp ce în provinciile statului baronii locali prădau toate resursele. Vă sună familiar? Vorba unui proverb, citat și el în carte, drag unui dictator din Sierra Leone: „Vaca paște acolo unde e priponită”.

Desigur, pentru cititori, revoluția glorioasă din 1688, la care autorii revin în mod repetat, poate plictisi. Ce semnificație poate avea bătălia dintre dinastia Stuart și parlament, unde erau reprezentați de fapt mari proprietari de terenuri și oameni de afaceri, s-a încheiat în 1688 cu expulzarea lui James al II-lea și înlocuirea lui de William of Orange, care a acceptat o reducere a puterilor regale și o carte a regulilor. Dar această bătălie a pus în mișcare un ciclu virtuos de reforme politice care au inclus treptat tot mai multe secțiuni ale populației, culminând cu votul universal. Autorii spun că această incluziune politică a fost crucială pentru lărgirea oportunităților economice și explică de ce revoluția industrială a început în Marea Britanie. Pentru a înțelege prezentul, e bine să începem prin cunoașterea trecutului, par a recomanda cei doi autori. În esență, Acemoglu și Robinson spulberă și mitul determinismului istoric. Șansa și întâmplarea joacă roluri mari în evoluția evenimentelor și pot avea consecințe uriașe și imprevizibile. Nu-i așa că au dreptate?

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele