De ce giganții high-tech ar trebui să se teamă de Europa

Pentru a înțelege viitorul Silicon Valley, traversați Atlanticul

CUPERTINO, CA - APRIL 28: An aerial view of the new Apple headquarters on April 28, 2017 in Cupertino, California. Apple's new 'spaceship' 175-acre campus dubbed

Viitorul marilor firme din IT

Ediția tipărită | Lideri – 23 martie 2019

„ZIUA DE NAȘTERE a unei lumi noi este aproape.” De când Thomas Paine a scris aceste cuvinte în 1776, America se vede ca pe un tărâm al noului – iar Europa, un continent îngropat în trecut. Nicăieri nu este asta mai adevărat decât în industria high-tech. America este locul de baștină a 15 dintre cele mai valoroase 20 de firme high-tech din lume; Europa are una. Silicon Valley este locul unde ideile cele mai deștepte se întâlnesc cu banii cei mai inteligenți. America este și locul unde dezbaterile sunt cele mai aprinse, referitor la modul în care pot fi îmblânziți giganții high-tech, astfel încât să acționeze în interesul public. Magnații industriei high-tech sunt chestionați la sânge de Congres pentru gafele firmelor lor privind viața privată. Elizabeth Warren, o senatoare care candidează la președinție în 2020, vrea ca Facebook să fie dezmembrat.

Totuși, dacă vreți să înțelegeți unde se îndreaptă cea mai puternică industrie a lumii, nu vă uitați spre Washington sau California, ci spre Bruxelles sau Berlin. Într-o inversare a regulilor de bază, în timp ce America șovăie, Uniunea Europeană acționează. Săptămâna aceasta, Google a fost amendat cu 1,7 miliarde de dolari pentru că a înăbușit concurența pe piața de publicitate. Europa ar putea să adopte în curând noi legi pentru drepturile de autor digitale. Spotify s-a plâns la UE despre pretinsele abuzuri antitrust ale Apple. Și, așa cum explicăm în briefing, UE este pionier într-o doctrină high-tech distinctă, menită să le dea oamenilor controlul asupra propriilor informații și profiturile de la acestea, precum și să deschidă firmele high-tech către concurență. Dacă doctrina va funcționa, ea ar putea fi în folosul a milioane de utilizatori, ar dezvolta economia și i-ar constrânge pe uriașii high-tech, care au acumulat o putere imensă fără un simț pe măsură al responsabilității.

Reglementatorii occidentali au avut și înainte dispute referitoare la legile antitrust, cu firmele high-tech, inclusiv cu IBM, în anii ’60, și cu Microsoft, în anii ’90. Giganții de azi sunt însă acuzați nu doar că au capturat rente uriașe și că sugrumă concurența, dar și de păcate mai mari, cum este destabilizarea democrației (prin dezinformare) și abuzarea drepturilor individuale (prin invadarea spațiului privat). Pe măsură ce AI (inteligența artificială, n.r.) prinde aripi, cererea de informații explodează, făcând din date o resursă nouă și valoroasă. Rămân, totuși, întrebări vitale: cine controlează datele? Cum ar trebui distribuite profiturile? Singurul lucru asupra căruia aproape toți pot fi de acord este că persoana care decide nu poate fi Mark Zuckerberg, șeful înfundat în scandaluri al Facebook.

Ideea ca UE să preia conducerea în aceste probleme va părea bizară multor executivi, care o consideră un teren pustiu antreprenorial și casă spirituală a birocrației. De fapt, Europa are mușchi și idei noi. Cei cinci giganți high-tech, Alphabet, Amazon, Apple, Facebook și Microsoft, realizează, în medie, un sfert din vânzările lor aici. Fiind cel mai mare bloc economic al lumii, standardele UE sunt adesea copiate în lumea emergentă. Experiența Europei cu dictatura o face să fie vigilentă cu datele private. Legiuitorii săi sunt mai puțin capturați de lobby-uri decât cei din America, iar tribunalele sale au o imagine mai la zi în privința economiei. Lipsa de firme high-tech a Europei o ajută să adopte o poziție cât de cât obiectivă.

O parte-cheie din abordarea Europei este cum să decidă ce să nu facă. Deocamdată, ea a respins opțiunea de a limita profiturile firmelor high-tech și de a le reglementa precum utilitățile, ceea ce le-ar transforma în niște monopoluri greoaie și permanente. Ea a respins și dezmembrarea: grație efectelor rețelelor, unul dintre Facebebeluși sau Googleți ar putea pur și simplu deveni din nou dominanți. În schimb, doctrina UE unește două abordări. Una se inspiră din culturile membrilor săi care, cu toate diferențele lor, tind să apere viața privată. Cealaltă folosește puterile juridice ale UE pentru a întări concurența.

Prima duce la aserțiunea că ai suveranitate asupra datelor despre tine: ar trebui să ai dreptul să le accesezi, să le modifici și să decizi cine le poate folosi. Asta este esența General Data Protection Regulation (GDPR), ale cărei principii sunt deja copiate de multe țări din întreaga lume. Următorul pas este să permiți interoperabilitatea serviciilor, astfel încât utilizatorii să poată să schimbe ușor furnizorii, mutându-se la firme care oferă termeni financiari mai buni sau care îi tratează etic pe clienți. (Imaginați-vă cum ar fi dacă ați putea să vă mutați toți prietenii și toate postările pe Acebook, o firmă cu standarde de respect al vieții private mai înalte decât Facebook și care v-ar oferi o parte din câștigurile sale din reclame). Un model este un program din Marea Britanie, numit Open Banking, care îi lasă pe clienții băncilor să își împărtășească datele despre obiceiurile lor de cheltuială, despre plățile recurente și așa mai departe cu alți furnizori. Un nou raport pentru guvernul britanic spune că firmele high-tech trebuie să se deschidă în același fel.

BARCELONA, SPAIN – FEBRUARY 26: A visitor checks his mobile phone on day 2 of the GSMA Mobile World Congress 2019 on February 26, 2019 in Barcelona, Spain. The annual Mobile World Congress hosts some of the world’s largest communications companies, with many unveiling their latest phones and wearables gadgets like foldable screens and the introduction of the 5G wireless networks. (Photo by David Ramos/Getty Images)

Al doilea principiu al Europei este că firmele nu pot să înlăture concurența. Asta înseamnă tratament egal pentru rivalii care folosesc platformele lor. UE a blocat Google de la concurența neloială cu site-uri de cumpărături care apar în rezultatele căutărilor sale sau cu motoare rivale de căutare care folosesc sistemul său de operare Android. O propunere germană spune că o firmă dominantă trebuie să împartă majoritatea datelor anonimizate cu concurenții săi. Asta, încât economia să poată funcționa corect, în loc să fie condusă de câțiva giganți care strâng toate datele. (De pildă, toate firmele de transport ar trebui să aibă acces la informațiile Uber despre schemele de trafic). Germania și-a schimbat legile pentru a-i împiedica pe giganții high-tech să cumpere zeci de start-up-uri care ar putea reprezenta o amenințare, într-o bună zi.

Abordarea Europei oferă o nouă viziune, în care consumatorii își controlează datele private și modul în care datele lor sunt monetizate. Capacitatea lor de a schimba furnizorul creează concurența care ar trebui să sporească alegerea și să înalțe standardele. Rezultatul ar trebui să fie o economie în care consumatorii sunt regi, iar informația și puterea sunt dispersate. O astfel de lume ar fi mai puțin plăcută pentru giganții high-tech. Ei ar putea fi nevoiți să ofere o felie din profiturile lor (cei cinci mari au făcut 150 de miliarde $, anul trecut) utilizatorilor lor, să investească mai mult sau să își piardă cota de piață.

Abordarea europeană comportă riscuri. S-ar putea dovedi dificil să realizezi o adevărată interoperabilitate între firme. Până acum, GDPR s-a dovedit greoi. Fluxul deschis al datelor nu ar trebui să treacă dincolo de îngrijorările legate de viața privată. Aici, birocrații Europei va trebui să se bizuiască pe antreprenori, mulți dintre ei, americani, ca să vină cu răspunsuri. Celălalt mare risc este ca abordarea Europei să nu fie adoptată în alte părți, iar continentul să nu devină un Galapagos high-tech, tăiat de mainstream. Dar firmele mari nu vor vrea să își împartă afacerile în două silozuri continentale. Și sunt semne că America devine mai europeană în privința high-tech: California a adoptat o lege care este similară cu GDPR. Europa se apropie de descifrarea puzzle-ului high-tech într-un fel în care li se dă putere consumatorilor, nu monopolurilor de stat sau secrete. Dacă ea va găsi răspunsul, americanii nu ar trebui să ezite să îl copieze – chiar dacă asta înseamnă să se uite la tărâmurile pe care strămoșii lor le-au lăsat în urmă.


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Europa atacă giganții high-tech”

Comentarii