De ce investitorii în obligațiunile piețelor emergente sunt atât de atenți la riscurile politice

Ei trebuie să ghicească nu doar capacitatea, cât mai ales voința de a plăti.

25
6 minute de lectură

Ediția tipărită | Finanțe și economie 

8 decembrie 2018

PAULO GUEDES poate că nu este prima alegere de cumnat. El este un consilier apropiat  al președintelui ales, populist, al Brazilei, Jair Bolsonaro, care își dorește o conducere militară. Dar dacă investești în obligațiuni guvernamentale de pe piețele emergente, Guedes este tipul de persoană pe care vi l-ați dori ca ministru al economiei, postul pe care îl va prelua pe 1 ianuarie. El este cofondatorul BTG Pactual, un Goldman Sachs al Braziliei. Are un doctorat în economie de la Universitatea din Chicago. Favorizează reforma fiscală și privatizarea.

Brazilia nu este singurul punct de atenție pentru astfel de investitori. Săptămâna aceasta, Andrés Manuel López Obrador, un populist de stânga, și-a depus jurământul ca președinte al Mexicului. El a anulat construirea unui aeroport finanțat cu 13 miliarde de dolari, din care o treime a fost deja edificat. În noiembrie, un comitet din parlamentul Africii de Sud a hotărât că prin constituție ar trebui să se permită reforma agrară fără compensare. Unii au început să se teamă de ce ar putea face Narendra Modi ca să își obțină realegerea ca prim-ministru al Indiei anul viitor.

O mulțime de riscuri politice pe piețele emergente par să ia brusc amploare. Acestea nu pot fi comprimate pe o foaie Excel. Nici CV-ul ministrului de finanțe nu este, de fapt, de mare ajutor. Pentru deținătorii de obligațiuni, îngrijorarea este că politica proastă va duce în cele din urmă la datorii neonorate. Atunci când avantajul tău se limitează la a-ți recupera banii cu o dobândă, tinzi să îți faci mai multe probleme în legătură cu riscurile.

Ca să tranzacționezi obligațiuni de pe piețele emergente, trebuie să cunoști două lucruri, spune Jan Dehn, de la Ashmore, o firmă de investiții: capacitatea unei țări de a-și plăti datoriile și voința ei de a o face. Un tabel în Excel este util când calculezi capacitatea de a plăti. Un exemplu bun este raportul dintre datorie și PIB. Piețele emergente pot avea un raport mai mic (media este de 50%) decât țările bogate (105%), ale căror obligațiuni sunt în cea mai mare parte considerate ca o investiție de valoare sigură. Nu există un prag magic dincolo de care riscul de încetare de plăți să devină acut. Dar în termeni practici, investitorii sunt mai puțin nervoși atunci când raportul datoriilor este stabil sau în scădere.

Fie că acesta crește sau scade, depinde de ratele de dobândă, de creșterea PIB și de mărimea balanței primare a bugetului (adică, înainte de plata dobânzilor). Cu cât ratele dobânzilor depășesc mai mult creșterea PIB, cu atât mai mare trebuie să fie surplusul primar pentru a opri creșterea raportului datoriilor. În această privință, Mexicul și Brazilia sunt un studiu al contrastelor, raportul datoriei Mexicului este aproape de medie și stabil, cel al Braziliei, de 84% din PIB, este mare și crește rapid.

Atunci când se ridică semne de întrebare asupra capacității de plată, voința unei țări de a plăti este vitală. Un guvern este obligat să aleagă între datornicii săi și alții, care au și ei un drept asupra banilor săi, cum sunt funcționarii publici și pensionarii. Mult depinde de interesele actorilor politici. În cazul Braziliei, conservatorismul fiscal al lui Guedes poate într-adevăr să aibă influență asupra șefului său. Daca va fi așa, va putea oare Bolsonaro să convingă un congres divizat să reformeze sistemul de pensii al Braziliei, o cauză importantă a problemelor sale fiscale? Ce le poate oferi în schimb? Aflarea răspunsurilor necesită cercetări la fața locului.

Acest gen de căutare a informațiilor este dincolo de abilitățile unui investitor obișnuit. Fondurile mutuale bazate pe repere, cum este indicele obligațiunilor de pe piețele emergente (EMBI) al lui J.P. Morgan, de datorii în valută forte, sunt însă suficient de vaste pentru a fi luate în considerare de un nespecialist. Zecile de țări din EMBI reprezintă o diversitate de riscuri politice. Iar profiturile sunt frumoase. Marja obligațiunilor EMBI față de obligațiunile de trezorerie este de circa 4,2 puncte procentuale. Și dat fiind că în majoritatea piețelor emergente obligațiunile în dolari nu reprezintă o parte mare a datoriei totale, nu există un motiv întemeiat de încetare a plăților la acestea.

Punctele critice sunt rare, spune Graham Stock de la BlueBay Asset Management. În majoritatea timpului, lucrurile se ameliorează puțin pe unele piețe emergente și se deteriorează puțin pe altele. Brazilia este totuși diferită. Dacă nu va lua măsuri curând, raportul datoriilor sale va crește exponențial.

Deși acest tip de risc politic binar (o vor face sau nu?) nu este acum comun pe piețele emergente, el este din ce în ce mai prezent în lumea bogată. Viabilitatea euro depinde în mare măsură de capacitatea Germaniei și a celorlalte țări care economisesc mult, din zonă, de a cădea de acord asupra unei forme de uniune fiscală cu altele, mai ales cu Italia, ale cărei datorii sunt mult mai mari.

Cel puțin, spun specialiștii, primești o primă pentru riscul politic pe care ți-l asumi pe piețele emergente. Este puțin cam deranjant faptul că America nu a fost deloc penalizată pentru politici – o mare reducere fiscală nefinanțată; protecționism – care ar duce la fund o țară mai săracă. Faptul că Steven Mnuchin, secretarul pentru trezorerie, este și un fost discipol al lui Goldman Sachs nu îl scutește de imprudență. Ceva de care e bine să ținem cont acum, când Guedes și șeful său se pregătesc să își preia funcțiile.

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Pe sub fișele în Excel”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele