De ce menajarea populiștilor rareori se termină bine pentru moderați

„Ibizagate” din Austria este doar ultimul exemplu

70
A demonstrator wearing a mask depicting Austrian Chancellor Sebastian Kurz protests outside the Federal Chancellery in Vienna, Austria 21 May 2019. Austrian Vice Chancellor and FPOe (Freedom Party of Austria) party leader Heinz-Christian Strache who on 18 May 2019 stepped down from his post, after he was caught in a corruption allegations scandal. German magazine 'Der Spiegel' and newspaper 'Sueddeutsche Zeitung' published on 17 May 2019 a secretly recorded video which appeared to show Strache in Ibiza, Spain, in July 2017, meeting an alleged niece of a unknown Russian oligarch who wanted to invest large sums of money in Austria. In return for election campaign donations, Strache is alleged to have promised public contracts in the event of his party joining the government. EPA/FLORIAN WIESER

Charlemagne

Ediția tipărită | Europa

23 mai 2019

ÎNTR-O DIMINEAȚĂ glaciară, la Viena, în decembrie 2017, Charlemagne a auzit de un caz ispititor pentru ceea ce am putea numi „strategia îmbrățișării”. El își bea cafeaua cu un aliat al lui Sebastian Kurz, tânărul lider al Partidului Poporului Austriac, de centru-dreapta, pe care îl despărțeau doar câteva ore de semnarea unui acord de coaliție cu Partidul Libertății din Austria (FPÖ), de extremă dreapta. „S-a maturizat”, a spus aliatul lui Kurz despre Heinz-Christian Strache, liderul FPÖ, adăugând că, în orice caz, Kurz va putea să își țină sub control noul aliat. Dat fiind că se apropiase deja de unele poziții ale FPÖ și își recâștigase unii dintre suporteri, noul cancelar avea să își neutralizeze partenerul de coaliție la guvernare și, astfel, să țină sub control extrema dreaptă, în timp ce va guverna pragmatic. Toate acestea sunau foarte inteligent.

S-a dovedit să fie însă altfel. Marea îmbrățișare a lui Kurz nu l-a sufocat pe Strache. La mitingurile recente din Tirolul de Sud și de la Linz, autorul acestor rânduri l-a urmărit pe vicleanul vicecancelar cum atacă pe ritmul zgomotos al Marșului lui Radetzky, înainte de a-și dezvălui ultimele planuri: pașapoarte austriece pentru vorbitorii de germană din nordul Italiei, închiderea moscheilor, încetarea „înlocuirii populației” de europeni albi cu imigranți. Sprijinul pentru FPÖ a rămas la cote înalte și stabile, în jur de 25%. Miniștrii săi au subminat independența radiodifuziunii austriece de stat și au atacat drepturile azilanților. Karin Kneissl, ministrul de externe, sprijinită de FPÖ, a dansat cu Vladimir Putin la nunta ei. În final, s-a dovedit a fi o ținere sub control de pomină.

Austrian Vice Chancellor Heinz Christian Strache delivers his speech at the Political Ash Wednesday of the Austrian Freedom Party at the Jahngym in Ried im Innkreis, Austria, 06 March 2019. EPA/ANDREAS SCHAAD

Totul s-a prăbușit în 17 mai. Două ziare germane au publicat un fișier video cu filmare în secret la o vilă de pe insula spaniolă Ibiza, în vara anului 2017. În acest film, o femeie, care poza în nepoata unui oligarh rus, îi sugera lui Strache posibilitatea ca unchiul ei să preia cel mai mare ziar austriac, Kronen Zeitung, și să îl folosească pentru a trimite mesaje pro-FPÖ, în schimbul unor contracte guvernamentale. Liderul FPÖ a răspuns cu entuziasm și și-a exprimat admirația pentru modul în care Viktor Orban, prim-ministrul autoritar al Ungariei, a zdrobit presa independentă din țara sa. Scandalul – botezat „Ibizagate” – l-a făcut pe Strache să își anunțe demisia, cu lacrimi în ochi, și l-a determinat pe Kurz să dizolve alianța. „Destul e destul”, a spus cancelarul. Totuși, nu se poate spune că el nu fusese conștient de riscurile coaliției încă de la început. Crezuse însă că va reuși să le țină sub control.

Această poveste tristă face parte dintr-o istorie mai amplă. În întreaga Europă, naționaliști ca Strache îi sfidează pe politicienii moderați, mulți dintre aceștia adoptând o versiune a strategiei îmbrățișării, prin copierea unei părți din discursul și politicile populiștilor sau prin aducerea lor la guvernare, sau ambele, ca în Austria. În campania pentru alegerile din landul Bavaria, din toamna trecută, Uniunea Creștin-Socială conservatoare a virat spre dreapta în problema imigrației și s-a luat la harță cu Uniunea Creștin-Democrată moderată a Angelei Merkel. Înainte de alegerile din septembrie trecut, din Suedia, moderații, înainte vreme liberal-conservatori, au criticat dur multiculturalismul și au semnat acorduri cu democrații Suediei, de extremă dreapta, în guvernul local. Partidul Popular de centru-dreapta din Spania a format un guvern regional cu partidul naționalist Vox, în ianuarie, și a copiat pozițiile dure ale acestuia în privința autonomiei Cataloniei. În alegerile care au urmat, cele trei partide mainstream au înregistrat cele mai proaste rezultate din 1950, 2002 și, respectiv 1979.

În alte părți, costul a fost, ca în cazul lui Kurz, mai puțin de ordin electoral, și mai mult în privința reputației și a ideologiei. Conservatorii din Marea Britanie au învins Partidul pentru Independența Marii Britanii (UKIP), anti-UE, prin adoptarea principalei sale linii politice (Brexit), dar acum se sfâșie unii pe alții. În Danemarca, alunecarea spre dreapta a Venstre, de centru-dreapta (permițând ca poliția să confiște bijuterii și alte obiecte de valoare deținute de azilanți, de pildă) și colaborarea informală cu Partidul Poporului Danez, de extremă dreapta, a împins întreaga competiție politică a țării în această direcție. Manfred Weber, candidatul de centru-dreapta pentru președinția Comisiei Europene, îl ține, de multă vreme, în brațe pe Orban, în speranța de a-l modera. Gestul i-a dat curaj liderului maghiar, care l-a otrăvit pe Weber și asta l-ar putea împiedica să conducă marea coaliție mainstream de care are nevoie în Parlamentul European, după alegerile de săptămâna aceasta – doar dacă el nu se sprijină pe voturi din partea extremei drepte.

O îmbrățișare faustică

Politologii care au studiat aceste lucruri ar fi putut să avertizeze în privința pericolelor. Pontus Odmalm și Eve Hepburn, de pildă, au folosit exemplele politicilor britanice, franceze, finlandeze, daneze și olandeze, din 2002 până în 2015, pentru a face un grafic al efectelor alunecării partidelor mainstream spre poziții populiste, în domeniul imigrației. Deși se așteptaseră ca aceste mutații să erodeze sprijinul pentru partidele populiste, ei nu au descoperit efecte în acest sens.  Conform ipotezei lor, alunecarea spre dreapta a partidelor mainstream ar putea să legitimeze partidele extremiste și să le împingă spre poziții și mai extreme – creând un război de tipul care-dă-mai-mult, pe care cei din mainstream nu pot să îl câștige. Această diferență se aplică chiar dacă outsiderii sunt aduși la guvernare. Studiind efectele partidelor de extremă dreapta asupra măsurilor clare de transparență, libertăți individuale, stat de drept și drepturile minorităților în 30 de țări europene din 1990 până în 2012, Robert Huber și Christian Schimpf au arătat că prezența populiștilor antisistem în opoziție poate fi bună pentru democrație, deoarece aceștia se comportă precum „oaspeții beți” la o petrecere și „dau din casă” adevăruri jenante. Ei au descoperit și că există „un efect negativ substanțial asupra calității democratice, atunci când aceștia intră la guvernare. Ibizagate nu ar fi trebuit să îl surprindă pe Kurz.

Dar, dacă asta nu este suficient, moderații din Europa s-ar putea să fie pe cale să mai primească o doză strașnică de realitate. În alegerile pentru Parlamentul European, blocul de centru-dreapta, în cadrul căruia multe dintre partidele membre au adoptat o versiune sau alta a strategiei îmbrățișării, va pierde, probabil, mai multe mandate decât oricare alt grup. Se așteaptă ca, printre principalii învingători, să fie extremiștii de dreapta, unii dintre ei încurajați de rolurile deținute în coalițiile la nivel național și regional. Dacă se va întâmpla asta, va fi încă o dovadă a faptului că îmbrățișările nu funcționează.

Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Îmbrățișările nu țin”

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele