
Negocierile dintre Statele Unite și Coreea de Nord sunt în prezent într-un impas aparent insurmontabil. Liderii celor două state, Donald Trump și Kim Jong-un, s-au întâlnit de două ori: la Singapore în 2018 și la Hanoi în 2019. A doua întâlnire a fost întreruptă înainte de termen și fără semnarea vreunui acord. Potrivit publicației americane The National Interest, motivele eșecului sunt mult mai profunde decât s-a lăsat să se înțeleagă: ambele părți cer absurd de mult, fiind dispuse doar la concesii minore.
Singurul câștig al celor două summituri este că cele două părți au putut să dialogheze în loc să se amenințe reciproc. În schimb, nimic concret nu s-a realizat în ceea ce privește chestiunile esențiale strategice, cum ar fi focoasele nucleare, rachetele și instalațiile de lansare. De altfel, după eșecul din Vietnam, nu există poziții oficiale de nicio parte.
Având în vedere rezultatul extrem de slab al primelor două întâlniri, șansele organizării unui al treilea summit sunt minime, estimează revista americană.
La Hanoi, liderul de la Phenian a propus o înțelegere ridicolă: ridicarea aproape în întregime a sancțiunilor în schimbul dezactivării unui centru nuclear vechi. Cum era de așteptat, Donald Trump a respins propunerea.
La rândul lor, americanii au lansat oferte extrem de slabe în cadrul ambelor întâlniri. Washingtonul a cerut concesii uriașe din partea Phenianului, în schimbul unor promisiuni vagi. Statele Unite au cerut constant dezarmarea nucleară și verificabilă a Coreei de Nord. Aceasta ar fi fost o dezarmare unilaterală pentru care SUA nu au oferit nimic concret, ci doar sugestii cu privire la un eventual tratat de pace cu Coreea de Sud (în locul armistițiului în vigoare), reducerea sancțiunilor, recunoaștere diplomatică, ajutoare, garanții de securitate vagi etc.
Toate aceste elemente sunt necesare Coreei de Nord, desigur, însă nici pe departe nu merită renunțarea la arsenalul nuclear al țării. Coreea de Nord este înconjurată de state neprietenoase, ba chiar ostile. Cu excepția unei relații cu China, regimul de la Phenian nu are aliați. Practic, țara este complet izolată pe scena internațională. Iar, pentru o țară atât de izolată, arsenalul nuclear este o alegere strategică excelentă, oferind regimului securitate aproape absolută împotriva unui eventual atac din exterior.
Kim Jong-un lasă impresia unui negociator și pare să-și dorească o relație mai bună cu regiunea, astfel că ar putea accepta, la un moment dat, să renunțe la o parte din arsenalul nuclear. Însă dezarmarea totală și verificabilă este o fantezie, estimează The National Interest.
Mai mult, pretențiile Statelor Unite ar putea fi contracarate de propuneri tot atât de fanteziste din partea Phenianului, cum ar fi încheierea alianței dintre Statele Unite și Coreea de Sud, retragerea trupelor americane din Sud, eliminarea tuturor sancțiunilor și un uriaș pachet de ajutor, dar și reducerea în dimensiune și capacitate a forțelor militare sud-coreene etc.
Iată cum 15 luni de negocieri au trecut fără vreun rezultat, cele două state aflându-se astăzi exact pe poziția de pe care au plecat în 2018.
Citiți și: Coreea de Nord l-ar fi executat pe trimisul special în Statele Unite