De ce nu poate funcționa „legarea de glie” propusă de Teodorovici

Recent, ministrul finanțelor publice, Eugen Orlando Teodorovici, a reluat una dintre temele sale favorite: reducerea migrației românilor. Din păcate și de data aceasta soluția propusă pune sub semnul întrebării dreptul la libera circulație. Vizați, de data aceasta, nu mai sunt însă românii care lucrează în străinătate și care ar trebui „să aibă un singur permis de muncă, valabil pentru o perioadă limitată, iar după aceea să își caute de lucru în altă țară”, ci tinerii care ies de pe băncile facultăților și care, în viziunea lui Teodorovici, ar trebui ca „un număr de ani să lucreze în România după terminarea facultăţii”.

325
18 minute de lectură

„Săptămâna aceasta o să fie o discuţie. Eu am propus să fie o discuţie transparentă, ca oamenii să vadă exact ce se discută. (…) De ce nu întrebăm şi discutăm cu studenţii: continuăm să sprijinim această zonă, dar, după terminarea facultăţii, nu cumva ar fi corect, din toate punctele de vedere, ca studenţii  să lucreze în România un număr de ani după terminarea facultăţii?”, a spus ministrul finanțelor, la Antena 3. El a explicat că „nicăieri în Europa nu este o astfel de formă. Nu. Statul român investeşte foarte mult în studenţi, dar după aceea marea lor parte se duc… (să muncească în afara ţării – n.r.). Se dau acele credite, împrumuturi pe termen lung pentru studenţi. Şi poate ar trebui să punem asta în balanţă, nu cumva ar trebui ca după terminarea studiilor, statul, investind în tine, în facilităţi pe transport, în şcoală … Şi poate găsim scheme de finanţare ca să încurajăm studenţii să şi facă ce au de făcut şi mai bine”, declara Eugen Teodorovici într-un talk-show la postul de televiziune. Săptămâna trecută, Teodorovici afirma că în şedinţa Comitetului Executiv Naţional al PSD au fost discutate principii care vor sta la baza primei rectificări bugetare din 2019, fiind înaintate câteva propuneri de măsuri de tăiere a unor cheltuieli bugetare, dintre care două au fost convenite „de principiu”. Una dintre acestea este legată de gratuitatea pe calea ferată de care beneficiază studenţii, o facilitate introdusă chiar de guvernarea PSD și care ar urma să fie mult limitată față de forma din prezent.

Legarea de glie

Reacția studenților nu s-a lăsat așteptată. O ligă studenţească din Iaşi i-a cerut demisia lui Eugen Teodorovici, iar propunerea ministrului finanțelor a fost catalogată de aceștia drept o „legare de glie”.

„Liga Studenţilor (LS) Iaşi îi cere demisia ministrului finanţelor, Eugen Orlando Teodorovici, şi se opune propunerii intervenţioniste a acestuia de «a lega de glie» studenţii, în sensul obligării acestora la a se angaja şi a lucra în România câţiva ani după terminarea studiilor. Solicitarea demisiei vine inclusiv în contextul în care Teodorovici persistă în a limita beneficiile studenţilor la transportul pe calea ferată şi a continua o politică fiscală dezastruoasă şi împovărătoare pentru români”, se arăta într-un comunicat de presă transmis, luni, de Liga Studenţilor Iași (LSI).

Mai mult, reprezentanţii ligii studenţeşti susţin că o astfel de propunere ar fi ilegală prin prisma unor articole din Constituţia României şi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. „Nicăieri în Europa nu există o astfel de «legare de glie», întrucât ar fi nu numai nefirească, dar şi ilegală. Libertatea de mişcare (dreptul la liberă circulaţie) este garantată de art. 25 din Constituţia României şi de art. 2 din protocolul 4 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Munca este un drept, iar nu o obligaţie în sens legal (ci doar moral). Nimeni nu ar putea fi constrâns prin lege să muncească, decât în caz de forţă majoră (război, catastrofe etc.), pentru îndeplinirea unor obligaţii civice, a serviciului militar sau în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare”, se mai arată în comunicat.

În plus, comunicatul LSI evidențiază și cauzele pentru care cei care termină o facultate în ţară pleacă în străinătate: calitatea scăzută a învăţământului superior, fiscalitatea excesivă, birocraţia şi corupţia, lipsa locurilor de muncă potrivite pregătirii lor. „Domnul Teodorovici ori este prost consiliat, ori este deconectat cu totul de la realitate, din moment ce îşi permite să lanseze în spaţiul public propuneri nefondate şi neargumentate, ba chiar aberante. Tocmai idei şi politici precum cele propuse de domnia sa alungă tinerii români din ţară. Fenomenul de brain-drain poate fi stopat numai prin transformarea din temelie a arhitecturii birocratice a statului român, prin reducerea intervenţionismului şi tinderea spre un stat minimal, prin clasificarea reală a universităţilor şi eliminarea statutului lor actual de instituţii asistate social care înregimentează la cursuri cifre, nu oameni, precum şi prin asumarea de către studenţi a misiunii de a reaşeza sistemul de învăţământ, în special, şi ţara, în general, în rosturile lor fireşti”, au mai scris studenţii în comunicat.

Poziția studenților ieșeni este susținută și de o serie de studii care vizează fenomenul migraționist al „creierelor”.

Astfel, o cercetare realizată în cadrul proiectului Dezvoltarea unei rețele de organizații active în domeniul migrației (EMINET), proiect cofinanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă, din 2017, intitulat „Emigrația forței de muncă înalt calificate din România. O analiză a domeniilor cercetare – dezvoltare, medicină și tehnologia informației și comunicațiilor”, avându-le ca autori pe Luciana Lăzărescu (coord.), Astrid Hamberger, Cristina Șerbănică, Roxana Prisacariu, identifica drept considerente ale plecării tinerilor absolvenți de facultate exact motivele menționate de reprezentanții LSI. Conform studiului, „motivele principale pentru emigrație în cazul studenților, cadrelor didactice și oamenilor de știință sunt: continuarea studiilor recunoscute la nivel internațional; oportunități mari pe piața forței de muncă; dorința de a dobândi un statut social mai bun; nemulțumirea cu societatea românească; libertatea; experiența unei noi culturi. Sondajul Ligii Studenților Români din Străinătate (2014) a relevat ca primi factori de atragere: dotările tehnice din universitățile gazdă, calitatea profesorilor, viața socială și culturală, aplicabilitatea cunoștințelor dobândite, calitatea cursurilor, oportunități profesionale după finalizarea studiilor, sistemul de evaluare a cunoștințelor. (…) Atât studiile din 2004, cât și cele din 2014 și 2015 arată ca prime motive de neîntoarcere în România corupția din stat, slaba dezvoltare economică a României, investiții străine puține și lipsa politicilor pentru reîntoarcerea emigranților români (înalt calificați sau nu)”. 

În cazul medicilor, raportul de cercetare arăta că „motivele de emigrație sunt în legătură directă cu nivelul salarial redus pentru standardul de viață dorit; condițiile de muncă (ore de muncă pe săptămână, nivel ridicat de stres, lipsa de relații profesionale sănătoase, lipsa unei competiții bazate pe excelență și merit, lipsa de integritate, de transparență, existența nepotismului și a corupției în sistemul medical); lipsa echipamentelor medicale care împiedică aplicarea cunoștințelor și dezvoltarea profesională; lipsa oportunităților educaționale și pentru dezvoltarea carierei; lipsa prestigiului profesiei de medic (Boncea, 2013)”.

Fenomenul „brain-drain”

După 1990, România a înregistrat un exod masiv al elitei intelectualilor. În plus, după Siria, țară sfâșiată de război, România înregistrează cel mai mare număr de migranți. Migrația est-vest de după 1990 este considerată de FMI ca fără precedent în viteză, scală și persistență prin reintegrarea fostelor state comuniste în economia globală. Conform bazei de date realizate de Docquier, Marfouk și Lowell (2007 citați în Prelipceanu 2008), în anii 2000 premergători aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români se situau în top zece al naționalilor înalt calificați din Uniunea Europeană, un număr mare trăind în Belgia, Germania, Republica Cehă, Spania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Republica Slovacă și Suedia, dar și Ungaria și Austria. Toate aceste țări au dezvoltat programe de atragere a personalului înalt calificat din țările în curs de aderare la UE și țări terțe. Astfel, în anii 2000, România se situa în top 30 al țărilor cu cea mai mare emigrație de persoane înalt calificate, 54,3% locuind în SUA și Canada, 29,3% în țări din Uniunea Europeană și 12,3% în alte țări europene.

Cel mai recent studiu asupra emigrației din România indică faptul că SUA și Canada au selectat un număr foarte mare de români pe baza calificărilor lor și a nivelului lor de educație. Până în anul 2000, 140.000 de români au plecat către Statele Unite, dintre care 35,9% aveau educație terțiară, iar această migrație are tendința să fie una permanentă. Apoi, migrația persoanelor cu educație terțiară, brain drain-ul spre vestul Europei a fost formată din studenți, specialiști IT și medici.  În Franța, în 2010, medicii români reprezentau grupul național majoritar pe lista medicilor străini, iar în 2012, o treime din medicii străini înregistrați în Franța erau români, Belgia raportând o situație similară. Exodul medicilor din România înregistrează cea mai mare pondere comparativ cu alte țări din estul Europei. În 2007, 4.990 de medici români, adică mai mult de 10% din numărul de medici activi, și-au exprimat intenția de a pleca, iar în 2010, media numărului certificatelor profesionale eliberate lunar de Colegiul Medicilor din România a fost de 300. Acest număr este considerat de specialiștii în migrație ca fiind unul foarte mare, având în vedere că migrația înalt calificaților rareori depășea 3% din forța de muncă din UE. În plus, un fapt interesant este acela că, într-un studiu legat de remitențe (autor Irina Boncea), s-a dovedit că aceia cu studii superioare trimit mai puțini bani acasă. S-a constatat că medicii provin din familii cu venituri mai mari care nu se bazează pe remitențe, dar și faptul că medicii emigrează cu intenția ca migrația lor să fie permanentă. De altfel, cercetarea Irinei Boncea indică faptul că în cazul emigrației înalt calificaților nu există nici o legătură între nivelul remitențelor și tendința/dorința de reîntoarcere, contrar teoriei lui Dumitru Sandu, care, în cazul comunităților de muncitori români din Spania, a corelat nivelul de remitențe cu tendința de întoarcere (Dumitru Sandu, Comunități românești în Spania, 2009:135)

În ceea ce privește emigrația cercetătorilor din România, deși nu există date statistice care să surprindă dimensiunea fenomenului, există o recunoaștere oficială a nevoii de a limita efectele adverse care se resimt la nivel științific, economic și social. Analiza funcțională a sistemului de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) din România relevă faptul că diaspora științifică este alcătuită din peste 15.000 de cercetători români activi în străinătate, pentru care România nu a reușit să construiască programe eficiente de atragere în țară, de reintegrare sau de angrenare în parteneriate cu cercetători din țară. Rezultatele acestei emigrări masive, coroborate cu schimbările structurale ale sistemului de educație, cercetare și dezvoltare au condus la o reducere semnificativă a numărului de cercetători din România în ultimele două decenii. Din datele Institutului Național de Statistică se poate observa o reducere cu circa 30% a numărului de salariați din activitatea de cercetare-dezvoltare în perioada 1995 – 2015, care a fost însoțită și de o modificare a ponderii cercetătorilor în totalul salariaților din activitatea de cercetare – dezvoltare. În ceea ce privește evoluția numărului de cercetători pe domenii științifice, cea mai însemnată pierdere – de circa 10.000 de cercetători – este cea aferentă domeniului științelor inginerești și tehnologice; de remarcat este faptul că scăderea bruscă a fost înregistrată până la momentul aderării la Uniunea Europeană, în anul 2007, perioadă care a coincis cu restructurarea sistemului industrial din România. Reducerea dramatică a numărului de cercetători din domeniul științelor inginerești și tehnologice poate fi asociată cu reducerea semnificativă a numărului de cercetători din sectorul mediului de afaceri, în care la momentul 2015 se mai regăsesc doar aproximativ un sfert dintre cercetătorii care activau în urmă cu două decenii. O creștere semnificativă a numărului de cercetători poate fi observată în sectorul învățământului superior, explicația fiind aceea că misiunea de cercetare –

dezvoltare a universităților a fost întărită constant prin modificările aduse Legii Educației.

„Migrația cercetătorilor din România are în continuare premise de creștere”, consideră autorii studiului citat. Conform datelor existente, peste 4.500 de absolvenți de liceu pleacă anual la studii în străinătate, 90% dintre aceștia optând pentru universități din Europa, în special din Marea Britanie, Olanda, Danemarca și Germania. La momentul 2017, estimările arată că peste 36.000 de studenți români sunt la studii în străinătate și că dintre aceștia doar 500 sunt așteptați să se întoarcă în țară. Situația este cu atât mai alarmantă, cu cât populația studențească scade constant începând cu anul 2009 (în anul universitar 2009 / 2010, în România au fost înregistrați 775.319 studenți, iar în anul universitar 2015 / 2016, doar 410.697), reducând totodată baza de formare a unor noi generații de cercetători și perspectivele revitalizării sistemului românesc al cercetării – dezvoltării și inovării.

Soluții inconfortabile

Soluțiile pentru diminuarea fenomenului migrației creierelor există, dar ele vin în contradicție cu politicile efective (dar nu neapărat cu cele trâmbițate declarativ) promovate de partidul de guvernământ. Ele presupun o luptă eficientă împotriva corupției (adică exact inversul inițiativelor promovate de unii aleși precum Florin Iordache, Cătălin Rădulescu etc.), eliminarea sistemului nepotismelor, promovarea pe merit, reducerea birocrației, alocarea de fonduri pentru cercetare-dezvoltare-inovare, pentru educație și sănătate, dialog cu diaspora (nu 10 august…). Toate aceste deziderate, deși pot fi întâlnite în multe strategii guvernamentale, nu vor fi adoptate de un guvern PSD, pentru că ar însemna să sprijine o parte a populației care în mod tradițional nu votează acest partid. Și atunci ar fi mult mai simplu ca în cazul acestor categorii de populație să se recurgă la „măsuri de coerciție” de genul „legării de glie” a studenților prin legi care, spre exemplu, să condiționeze emigrarea de plata studiilor. Astfel de restricții, deși dorite de lideri ai PSD, după cum o arată declarațiile ministrului Teodorovici, vin însă în contradicție cu dreptul general recunoscut la nivel european al liberei circulații. Și prin urmare, o astfel de „legare de glie”, deși dorită de partidul de guvernământ, este imposibilă din punct de vedere legal.

Reformarea  din temelie a arhitecturii birocratice a statului român, prin reducerea intervenţionismului şi tinderea spre un stat minimal, prin clasificarea reală a universităţilor şi eliminarea statutului lor actual de instituţii asistate social care înregimentează la cursuri cifre, nu oameni, după cum își doresc studenții ieșeni, pare în aceste condiții a mai avea de așteptat. Cu consecința continuării „brain-drain”.

Soluții pentru diminuarea migrației creierelor

  • Creșterea fondurilor alocate cercetării – dezvoltării și mediului academic din România, conform angajamentelor asumate la nivel european. Un astfel de demers poate contribui decisiv la menținerea bazei actuale de cercetători, prin crearea unor condiții decente de muncă și salarizare și creșterea atractivității carierelor în cercetarea științifică și mediul universitar. Ideea este susținută de unul dintre respondenții la studiul calitativ, care afirmă că „statul român trebuie să creeze o politică foarte clară pentru cei care sunt deja în țară, pentru ca aceștia să nu mai plece. Adică un tip de reformă a sistemului academic, chiar dacă sună puțin nerealist. Cred că trebuie să reconfigurăm importanța cercetării – dezvoltării – inovării în țară, să putem crea cadrul de dezvoltare al acestui domeniu la noi.”
  • Continuarea acordării de finanțări directe pentru motivarea întoarcerii cercetătorilor din străinătate. Deși există voci care susțin că finanțarea unor proiecte de cercetare nu este o soluție optimă pe termen lung pentru atragerea cercetătorilor în țară, există bune practici care arată, de exemplu, că programele prin care cercetătorii sunt încurajați să creeze start-up-uri în domeniul științei și tehnologiei în țara de origine au efecte de durată. O direcție similară este propusă și prin strategia „Smart Diaspora”, care evidențiază nevoia integrării cercetătorilor cu experiență îndelungată peste hotare în poli de excelență românească sau în centre de cercetare și inovare industrială în sistem public-privat.
  • O mai bună popularizare a programelor de finanțare a cercetării existente la nivel național în rândul membrilor diasporei științifice. În opinia unui respondent la studiul calitativ, „sursele de finanţare ale cercetării româneşti încep să devină atractive la nivel european. Cercetătorii trăiesc din proiecte, oamenii încep să devină receptivi şi destul de deschişi la sursele de finanţare şi din sud-estul Europei, nu numai din vestul şi centrul Europei” (Interviu prorector cercetare – Universitate). Într-un astfel de context, în care România beneficiază, pe o perioadă determinată, de fonduri europene pentru creșterea competitivității sectorului cercetare – dezvoltare și stimularea antreprenoriatului, îndeosebi în zonele de specializare inteligentă, implicarea reprezentanților diasporei științifice poate aduce valoare adăugată ridicată pentru realizarea țintelor propuse.
  • Crearea unei strategii articulate care să dezvolte cooperarea cu diaspora științifică. În acord cu recomandările Academiei Române, este nevoie de sporirea eforturilor pentru cunoașterea fenomenului emigrației și dezvoltarea segmentului de politică pentru diaspora, vizând extragerea de beneficii din activitatea diasporei în timpul migrației, iar acest lucru presupune crearea de rețele și de mecanisme de cooperare cu cercetătorii români din străinătate.
  • Creșterea transparenței și stimularea competitivității și a concurenței în sistemul românesc de cercetare – dezvoltare și în mediul academic. Pe termen mediu și lung, reîntoarcerea cercetătorilor va fi posibilă doar în cazul diminuării influenței factorilor care în prezent conduc la emigrația personalului înalt calificat, respectiv „corupția”, „birocrația”, „avansarea nebazată pe merite profesionale”, „lipsa oportunităților de dezvoltare”. În acest caz, reafirmăm nevoia intervențiilor sistemice care susțin transparența și competitivitatea sistemului românesc de cercetare – dezvoltare și a mediului academic, în raport cu standardele de calitate definite la nivel internațional. Sursa: Raportul de cercetare intitulat „Emigrația forței de muncă înalt calificate din România. O analiză a domeniilor cercetare – dezvoltare, medicină și tehnologia informației și comunicațiilor

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele