Brexit și următoarele 100 de zile, în cinci grafice

150
11 minute de lectură
  • James Smith, Developed Markets Economist, ING

Noul prim-ministru al Marii Britanii, Boris Johnson, va avea de înfruntat aceleași obstacole ca și Theresa May, iar realizarea unui nou acord pe Brexit va fi dificilă. Noul lider poate fi deschis către un „no deal” (lipsa unui acord), dar Parlamentul va face tot ce poate ca să se opună. Considerăm că alegerile generale sunt din ce în ce mai probabile – poate chiar inevitabile –, iar lira sterlină va fi probabil supusă unor noi presiuni.

Pe scurt: Premierul Johnson se va confrunta cu aceleași obstacole ca premierul May

Acum, că au rămas 100 de zile până la Brexit, Marea Britanie are, în fine, un nou prim-ministru: fostul ministru de externe, Boris Johnson.

Cresc temerile că Marea Britanie ar putea părăsi UE fără un acord, în 31 octombrie, dar cel puțin la început, unul dintre primele gesturi ale premierului va fi să se întoarcă la Bruxelles și să încerce să rearanjeze un acord. Dat fiind însă că niciuna dintre părți nu dorește să facă un compromis pe plasa de siguranță pentru Irlanda – mecanismul menit să evite revenirea la o frontieră dură între Irlanda și Irlanda de Nord –, negocierile nu vor avea, probabil, succes.

Aceasta creează premisele unei bătălii pe viață și pe moarte, în octombrie, când Parlamentul va încerca să oprească producerea unei ieșiri fără acord – și este probabil ca înainte de termenul limită pentru Brexit să aibă loc un vot de încredere în guvern. Alegerile generale sunt tot mai probabile – poate chiar inevitabile. Sondajele recente sugerează că alegerile s-ar putea să nu fie, de fapt, un lucru rău pentru Johnson – dar, dat fiind că alegerile vor necesita, aproape sigur, o altă extindere a Articolului 50, popularitatea regăsită a partidului său ar putea să scadă până la momentul votului.

Toată această nesiguranță duce la câteva luni dificile pentru economie, iar aceasta a generat discuții despre o reducere a ratei dobânzilor din Marea Britanie, spre finele acestui an. Piețele văd o șansă de 50% de relaxare în 2019, deși noi nu suntem convinși încă. Chiar și așa, se intensifică riscurile pentru lira sterlină – am putea să vedem cum EUR/GBP ajunge la 0,92 pe parcursul verii.

Va fi dificil de găsit un acord modificat care să fie agreat atât de UE, cât și de Parlament

În ciuda acestei retorici „no deal”, presupunem că noul prim-ministru va merge inițial la Bruxelles, în septembrie, pentru a încerca o renegociere a actualului acord al premierului May. Dar va fi extrem de dificil să se găsească o schimbare de esență la acord din partea UE – și apoi suficienți parlamentari care să îl sprijine.

Bruxelles-ul a exclus eliminarea sau limitarea în timp a plasei de siguranță pentru Irlanda – despre care Johnson a declarat, în mod repetat, că este o linie roșie în negocieri. Deci ce ar putea face noul prim-ministru? Graficul de mai jos arată că majoritatea propunerilor ar fi inacceptabile pentru Marea Britanie ori pentru UE, deși o idee anume pare interesantă.

O modalitate prin care noul premier ar putea să formeze o majoritate ar fi aceea de a convinge parlamentarii sceptici că plasa de siguranță irlandeză nu va intra niciodată în vigoare, iar cel mai clar mod de a face aceasta este să ceară o perioadă lungă de tranziție de la UE. În  teorie, aceasta ar da timp pentru a găsi o soluție diferită – poate tehnologică, pentru a evita o graniță dură pe insula Irlandei.

În realitate, s-ar putea să treacă mai mulți ani înainte ca o astfel de tehnologie să fie disponibilă (dacă va fi, vreodată), dar, în principiu, UE va fi, probabil, deschisă în direcția unei perioade de tranziție mai prelungite. Actualul acord lasă ușa deschisă pentru o tranziție până la finele lui 2022, presupunând că ambele părți sunt de acord.

Care sunt opțiunile lui Johnson pentru un acord revizuit?

Dacă un acord va obține majoritatea în parlament, s-ar putea ca diavolul să nu fie în detalii, în cele din urmă

  1. Deși este, probabil, cea mai bună șansă a premierului de a demonstra că nu va fi necesară o plasă de siguranță irlandeză, plasa de siguranță va rămâne parte din acord. Și, atâta timp cât va rămâne plasa de siguranță, lăsând deschisă posibilitatea divergențelor în privința reglementării între Irlanda de Nord și restul Marii Britanii, într-un un anumit punct din viitor, Partidul Democratic Unionist (DUP) nu va susține acordul.
  2. În al doilea rând, o perioadă extinsă de tranziție va necesita noi alocații bugetare pentru următorul cadru financiar multianual (MFF) al UE, care începe în 2021. Ideea de a plăti mai mulți bani, în loc de mai puțini, către UE probabil că nu va fi bine primită de publicul din Marea Britanie.
  3. În al treilea rând, pentru mulți parlamentari pro-Brexit, o perioadă extinsă de tranziție ar reprezenta prea multă „vasalitate” – a rămâne în interiorul pieței unice, fără a avea un cuvânt de spus în privința regulilor.

Toate acestea înseamnă că este greu de crezut că parlamentarii pro-Brexit, conservatori sau DUP, ar putea sprijini un astfel de acord. Dacă parlamentarii nu sprijină un acord revizuit, s-ar putea ca cei din opoziție să reușească să forțeze alegerile, pentru a evita un „no deal”. Unii partizani ai Brexitului ar putea conchide că e mai sigur să „înghită” un acord ușor modificat și să ducă lupta la următoarea fază a negocierilor, unde să se cadă de acord asupra relațiilor comerciale finale, decât să se lupte în alegeri și să riște să piardă total controlul asupra Brexitului.

Oricât de improbabil ar putea să pară, ceva similar s-a produs, de fapt, în martie, când un număr de conservatori pro-Brexit au votat pentru acord, în cel de-al treilea vot determinant, bazat pe faptul că doamna May se angajase să demisioneze dacă acordul ar fi trecut. Graficul de mai jos arată că 81 de alți parlamentari conservatori – inclusiv Johnson – au votat pentru acord a treia oară, la finele lui martie, și nu în cadrul votului inițial, de la mijlocul lui ianuarie.

Un număr de partizani ai Brexitului au votat pentru acordul doamnei May la al treilea vot

Cifrele pentru alegeri arată bine pentru Johnson – dar pot ele dura, oare?

Cazul nostru de bază este că noile negocieri nu vor avea succes, iar aceasta ar putea da naștere unei bătălii pe viață și pe moarte, în octombrie, când Parlamentul se va grăbi să împiedice guvernul să urmeze calea unei ieșiri fără un acord. Deși un „no deal” este posibil (vedem, pe moment, o șansă de 20%), toate acestea vor culmina, cel mai probabil, într-un vot de neîncredere în guvern. Oricum ar fi, alegerile la finele lui 2019 devin tot mai probabile.

E foarte greu de prezis rezultatul unor alegeri. Dar, așa cum arată sondajele de opinie, lucrurile stau bine pentru Johnson. Angajamentul său de a scoate Marea Britanie din UE, într-un fel sau altul, a avut răsunet în rândul multor alegători.

Un sondaj recent YouGov arată că circa 51% dintre alegătorii conservatori de la alegerile din 2017 (64%, dacă îi excludem pe cei care nu sunt siguri/nu ar vota etc.) ar vota pentru partidul lui Johnson la alegeri, presupunând că Brexitul se va fi înfăptuit până atunci. Deși aceasta este o scădere abruptă față de ultimele alegeri, sondajele sugerează că laburiștii ar obține scoruri și mai proaste. Mai puțin de jumătate dintre alegătorii laburiști au spus că ar vota din nou pentru partid în alegeri post-Brexit.

Eșecul de a se ridica la înălțimea promisiunilor în realizarea Brexitului până în octombrie ar afecta, cu siguranță, sprijinul pentru conservatori.

A interpreta toate acestea raportat la sistemul electoral majoritar uninominal al Marii Britanii nu este ceva simplu, dar, în teorie, o cotă de circa 30% din voturi pentru conservatori ar putea să se traducă într-un rezultat decent pentru Johnson. Unii comentatori au mers până acolo încât să sugereze că el însuși ar putea declanșa alegerile pentru a candida pe o strategie „no deal”, ca să-și valorifice acest avantaj.

Noi credem că este improbabil – nu doar date fiind lecțiile de la alegerile din 2017, când sondajele pentru doamna May (care au fost semnificativ mai puternice decât cele de acum pentru Johnson) nu s-au tradus într-o majoritate conservatoare atunci când publicul și-a spus cuvântul.

Dar problema mai mare pentru noul guvern este că alegerile – indiferent cum vor fi ele – vor necesita, aproape cu siguranță, altă extindere a Articolului 50. Un eșec în materializarea promisiunii de a realiza Brexitul până în octombrie ar afecta, în mod cert, sprijinul pentru conservatori. Și chiar dacă noul prim-ministru ar putea să facă din „no deal” Brexit un angajament de campanie – potențial, sporindu-și sprijinul în zone-cheie de partizani ai Brexitului – sondajele de opinie efectuate de Hanbury/Politico sugerează că acest fapt ar aliena alegătorii conservatori mai centriști în circumscripții vitale, din zone ca Londra și Scoția.

Merită notat și faptul că, deși Partidul Laburist, principalul partid de opoziție, poate că nu va obține nici el rezultate prea bune, are totuși un bazin mai mare de parteneri potențiali de coaliție/încredere decât conservatorii. Aceasta înseamnă că o coaliție condusă de laburiști nu este un rezultat de neconceput pentru alegeri în 2019, în cazul în care conservatorii nu vor reuși să câștige (sau să se apropie) de o majoritate.

Sondajele sugerează un Partid Laburist mai divizat decât cel Conservator, în cazul unor alegeri

Nesiguranța va afecta creșterea economică, deși tăierile de dobânzi încă nu se întrevăd la orizont

Toată această nesiguranță va continua să afecteze creșterea. Perspectiva unor scăderi continue ale investițiilor, cuplate cu recentele cifre palide de cheltuieli pe retail, sugerează că creșterea trimestrială subiacentă (odată ce se elimină cifrele volatile ale producției/stocurilor) va rămâne plafonată la circa 0,2/0,3% pentru cea mai mare parte din restul anului. Proiecțiile privind o inflație benignă și perspectivele unei relaxări monetare în străinătate au generat discuții despre o tăiere a dobânzilor în Marea Britanie – piețele dau o șansă de 50% ca așa ceva să se întâmple, până la finele lui 2019.

În acest punct, nu suntem convinși. Creșterea salariilor a atins un alt maxim post-criză, iar acesta a fost un agresiv factor-cheie pentru politicieni, în ultimii ani. Multe vor depinde, desigur, de Brexit, dar, dacă vor avea loc alegeri sau dacă Articolul 50 este extins pentru a da mai mult timp pentru ieșirea din impas, ne așteptăm ca ratele dobânzilor să rămână constante, pentru moment.

Totuși, o nouă deteriorare a creșterii din Marea Britanie, o escaladare semnificativă a tensiunilor din comerțul global sau un Brexit fără acord, în octombrie, ar putea fi catalizatorul pentru o nouă relaxare din partea Băncii Angliei (BoE).

Radarul BoE: Investițiile vor rămâne o frână pentru activitatea economică

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele