Economia românească se schimbă sub ochii noștri. Plecarea unor investitori din industria textilă sau cea de încălțăminte ne arată că economia autohtonă este în faza în care se încheie o epocă. Sau, dacă vreți, se termină un ciclu economic început în anii 2000, atunci când România primea pentru prima dată eticheta de „croitoreasa Europei”.
În acea perioadă, multe companii străine veneau în România pentru a face lohn în domeniul confecțiilor și, parțial, în cel al încălțămintei. Găseau aici forță de muncă ieftină, bine calificată în domeniu și hale industriale de mari dimensiuni, moștenite de la fostele întreprinderi socialiste. Erau condițiile ideale pentru firme interesate să lucreze în lohn.
Marile fabrici de confecții, precum fosta APACA din București, se fărâmițau din lipsă de comenzi și se transformau în ateliere de cusut. La fel se întâmpla în toată țara, iar astăzi, de exemplu, clădirea fostei fabrici APACA s-a transformat în spații de birouri.
Mass-media consemnează, în anii 2000, condițiile dificile în care lucrau muncitoarele române. În diverse zone din țară, angajatele companiilor străine munceau înghesuite în hale aflate la limita condițiilor decente de lucru, pentru salarii extrem de mici. Acesta era modelul de business și, oricât ne-ar fi oripilat din cauza pragmatismului său, funcționa.
O arată clar cifrele. În anul 2005, în industria de confecții și îmbrăcăminte erau aproximativ 350.000 de angajați, iar industria de încălțăminte avea 93.000 de salariați. După mai bine de un deceniu, în anul 2017, sectorul de încălțăminte mai rămăsese cu numai 60.000 de angajați, iar cel de îmbrăcăminte scăzuse la aproximativ 130.000 de salariați.
Tot mai puțini salariați în industria de confecții și în cea de încălțăminte
Declinul a continuat. Cristian Pârvan, președintele Patronatului Investitorilor Autohtoni (PIAROM), confirmă tendința de scădere a acestor industrii: „Conform datelor oficiale oferite de REVISAL, în octombrie 2018 față de anul precedent, se înregistrează o scădere a locurilor de muncă în industria confecțiilor cu 6% și cu peste 9% în industria produselor textile. Informațiile publice privitoare la plecarea unor firme de profil din România se referă în special la companiile mari, multinaționale, care au mulți angajați. Fenomenul se manifestă, însă, și la nivelul unor firme mai mici, cu capital autohton”.
Este interesant de remarcat că, în anul 2005, numărul de angajați asimilați sectorului de tehnologia informației era cuprins între 1.000 și 2.000, o cifră nesemnificativă. De asemenea, în toți acești ani, salariile în industriile de confecții și încălțăminte au fost mai mici decât media națională. Adică, în anul 2015, salariul mediu brut era de 2.408 lei, în sectorul de îmbrăcăminte era de 1.510 lei, iar în cel de încălțăminte ajungea la numai 1.651 lei. La sfârșitul anului 2018, salariul mediu brut crescuse la 4.938 lei, iar industria textilă (3.770 lei) și de îmbrăcăminte (2.765 lei) se aflau tot sub medie. Există aproape o dublare a salariilor în cele două domenii, dar saltul se explică prin creșterea repetată și agresivă a salariului minim. De altfel, aceasta este și una din cauzele retragerii unor companii din România.
Cu ce se înlocuiește lohnul textil? Cu lohn auto
„Activitatea în domeniul textil și încălțăminte necesită competențe reduse de calificare și, totodată, pentru companii, există posibilitatea de a se reloca cu costuri reduse (durata relocării, inclusiv realizarea operațiunilor de curățenie a zonei industriale în care s-a desfășurat activitatea, este estimată la maximum șase luni). Salariile mici, crescute într-un ritm rapid, simultan cu creșteri la alte capitole de cheltuieli și o marjă redusă de profit au dus la plecarea unor investitori sau închiderea unor afaceri din România. Totodată, noi zone economice au devenit mai atractive, precum state din Asia, ca Vietnam sau Bangladesh”, ne-a declarat Cristian Pârvan, președintele PIAROM.
Cu ce înlocuiește economia locală retragerea treptată a unor industrii precum cea de confecții și de încălțăminte? După anul 2007, anul intrării României în Uniunea Europeană, investitorii străini își consolidează prezența în economia românească. Există o creștere naturală a sectorului de tehnologia informației, un domeniu în care, la sfârșitul anului trecut, se plăteau salarii medii aproape de două ori mai mari decât media națională, adică de 9.271 lei, față de salariul mediu brut, care ajungea la 4.938 lei.
IT-ul pare a fi excepția fericită. Pentru că, în economia românească, lohnul textil a fost înlocuit treptat cu lohnul din industria auto sau chiar cu lohnul din sectorul de tehnologia informației.
Cristian Pârvan confirmă acest fenomen: „Industria românească poate fi considerată ca fiind lohn generalizat, ca urmare a unui proces de restructurare haotică a tuturor sectoarelor industriale: chimie, metalurgie, construcția de camioane sau de tractoare. Activitatea industrială este predominantă în companii mari, multinaționale, care importă mult, asamblează și completează, eventual, cu unele repere produse local și exportă. Pe piața internă, cererea de produse industriale este redusă, iar prelucrarea avansată a resurselor naturale este la un nivel scăzut. Conform datelor Eurostat, consumul material pentru a obține un euro PIB, în România, este dublu față de consumul de la nivelul Uniunii Europene.
Un pariu pierdut: industria ușoară
Este retragerea unor investitori de lohn textil și de încălțăminte o pierdere pentru economia românească? Da, pentru că, pe de o parte, există în continuare regiuni geografice, județe, în care companiile care oferă câteva mii de locuri de muncă sunt importante și, pe de altă parte, economia nu a reușit să creeze condițiile pentru ca investitorii care produc valoare adăugată mai mare să vină în România. Motivele sunt cunoscute: lipsa infrastructurii și lipsa predictibilității legislative. Acestea sunt barierele care stau în fața investitorilor de calitate.
La rândul lor, investitorii români care produc mărfuri cu valoare adăugată ridicată se simt discriminați. „Lipsa investițiilor cu valoare adăugată mare este agravată de lipsa totală de interes în a valorifica și pune pe piața internă puținele produse inovative românești, cum sunt tramvaie, vagoane, locomotive electrice, sisteme de încălzire cu peleți, ș.a. Se preferă și se întocmesc caiete de sarcini care să favorizeze o politică a prețului cel mai mic și a unei valori adăugate reduse”, declară Cristian Pârvan.
Deschiderea granițelor către Europa a oferit o alternativă muncitorilor români prost plătiți în țară sau pentru cei rămași fără locuri de muncă. „Croitoresele Europei” au plecat din România să îngrijească persoane în vârstă în Italia. „Pantofarii Europei” din România au plecat să lucreze în agricultură în țări precum Grecia sau Spania.
În câțiva ani, industriile din România au rămas fără forță de muncă. Astfel, creșterea agresivă a salariului minim (singurul răspuns pe care l-au găsit guvernele din ultimii ani la provocarea creșterii nivelului de trai), migrația masivă și creșterea tarifelor la utilități publice au făcut aproape imposibilă continuarea producției unor firme din industria ușoară.
România rămâne cu un obiectiv înscris în toate documentele de politică economică, de la programe de guvernare la planul de trecere la euro: atragerea în țară a unor industrii și companii care produc valoare adăugată mare. Deocamdată, este doar un obiectiv, pentru că guvernele nu știu sau nu pot să îl realizeze.
2018, scurt bilanț al pieței forței de muncă
Anul trecut, piața forței de muncă din România a avut o evoluție contradictorie. Pe de o parte, reprezentanții companiilor au reclamat constant un deficit al forței de muncă, dacă nu chiar o criză. Pe de altă parte, studiul realizat de PIAROM arată că, în anul 2018, numărul contractelor de muncă a crescut cu aproximativ 200.000, ajungând la 5,4 milioane de contracte de muncă.
Cele mai mari creșteri de locuri de muncă se înregistrează la nivelul specialiștilor și tehnicienilor din domeniul tehnic. Fiecare categorie înregistrează o creștere între 5% și 6%, iar domeniile în care au creat cele mai multe locuri de muncă sunt comerțul (plus 33.000 de contracte de muncă), tehnologia informației (plus 16.000 de contracte de muncă) și sectorul de transport, care a suplimentat anul trecut numărul contractelor de muncă cu 15.000.
Există însă și scăderi pe piața muncii. Cele mai mari reduceri de angajări au avut loc în domeniul industriei textile și de confecții. Ceea ce arată că tendința de reducere a activității din industria textilă este un fenomen care a continuat anul trecut și este tot mai vizibil și în 2019. De asemenea, scăderi de personal s-au înregistrat în domeniul pazei și protecției și în cel al industriei auto, sectorul cablajelor.
Cele mai căutate profesii au fost, anul trecut, cele de șoferi de transport internațional. De asemenea, au fost solicitați muncitorii necalificați din domeniul construcțiilor, vânzătorii și operatorii din domeniul call-center.