De ce s-au înfundat conductele financiare ale Americii

Criza de lichiditate

118
9 minute de lectură

Acțiunea băncii centrale nu reușește să rezolve problema

GOSPODĂRIILE stochează cu frenezie produsele esențiale, precum sulurile de hârtie igienică. Însă pe piețele financiare, produsul fără de care nimeni nu poate să trăiască în vremurile de stres este cash-ul – mecanismul de tragere a apei al economiei mondiale. În teorie, nu ar trebui să se usuce; banii pot fi imprimați. Însă când firmele sunt disperate după cash, faptul pune un stres devastator pe rețeaua de conducte a sistemului financiar global. Acesta este motivul pentru care în săptămâna trecută Rezerva Federală Americană a eliberat o cantitate uriașă de lichiditate. Băncile centrale străine au intrat și ele în joc. Multe se confruntă cu provocarea adițională a unui dolar care se întărește.

Spre deosebire de criza financiară din 2007–2009, când problemele sistemului financiar au cauzat o cădere economică, răspândirea bolii Covid-19 a cauzat o criză sanitară și economică care a cuprins băncile, piețele financiare și companiile. Firme mari și mici realizează cu ce se confruntă, cel puțin luni de venituri puține, însă ele mai au facturi și datorii de plătit.

Unele sunt mai bine echipate decât altele (vezi grafic). Cheltuielile de operare (opex), precum salariile și chiria, ale tuturor companiilor nebancare din indicele S&P 500 se cifrau în 2019 la 2,6 trilioane de dolari. Aceleași firme dețineau 1,7 trilioane dolari în cash și titluri de valoare lichide la sfârșitul acelui an. În medie, acestea reprezentau în jur de șapte luni de opex. Însă această lichiditate este distribuită inegal. Apple ar putea plăti șase ani de opex cu rezervele sale de 200 de miliarde de dolari din cufărul său de război. Multe firme mari de utilități, cum ar fi Edison International, au cash pentru a acoperi doar o lună.

Cel mai rapid mod pentru investitori, firme și bănci de a obține cash este de a vinde activele lichide. Investitorii s-au mișcat primii. Prioritatea lor a fost să lichideze deținerile de active riscante, precum acțiunile și obligațiunile cu randament mare, și să cumpere active sigure, precum obligațiuni de Trezorerie. Piețele s-au mișcat corespunzător: indicele S&P 500 a vândut masiv și rapid (vezi partea dreaptă a graficului), iar randamentele obligațiunilor au crescut. Însă companiile și băncile țin să păstreze activele lor lichide în obligațiuni de Trezorerie. Când nevoia lor de bani cash a devenit acută, le-au vândut chiar și pe acestea.

Vânzările de active ajută la realocarea stocurilor de bani cash existenți. Pentru fiecare investitor care vinde acțiuni sau obligațiuni pentru a aduna cash, cei care doresc să fie de partea cealaltă – precum Warren Buffett, renumitul investitor cu mottoul „fii lacom numai când ceilalți se tem”, care deținea 125 de miliarde de dolari în „praf de pușcă uscat” la Berkshire Hathaway, firma sa de investiții, la sfârșitul lui 2019. El a cumpărat deja acțiuni Delta, o companie aeriană americană. Însă realocarea este limitată în ceea ce poate face. Când toate firmele se confruntă cu același șoc economic, ele au nevoie de o creștere vastă a furnizării de credit.

Din nefericire, creditul nu este ușor disponibil. Constrângeri de finanțare au apărut pe toate piețele globale. În ianuarie, firmele americane care au emis datorii riscante cu randament înalt plăteau în jur de 3,5 puncte procentuale în plus pentru a emite o obligațiune față de cât plătea guvernul. Această diferență este acum de peste 8 puncte procentuale (vezi grafic 3). Însă chiar și dacă firmele ar dori să emită obligațiuni la astfel de dobânzi, ele nu pot. Piețele de datorie corporatistă sunt virtual închise în America și Europa.

Dacă obligațiunile nu sunt disponibile, firmele merg spre bănci. Multe au linii de credit care le permit să se împrumute oricând au nevoie, până la o anumită limită (similar cu un card de credit). Săptămâna trecută, Boeing, un producător de avioane, și-a retras toată linia de credit de 13,8 miliarde de dolari pentru a păstra banii în rezervă. În America, au fost știri despre firme de toate felurile –de la producători de cipuri până la operatori de cazinouri sau de croaziere – care au făcut la fel. În Europa, Aercap Holdings, o firmă de leasing de avioane, a declarat că își retrage toate cele 4 miliarde de dolari din linia sa de credit.

Însă băncile au și ele problemele lor. Prima este că multele reglementări globale care le-au fost impuse după criza financiară ar putea să exacerbeze criza de finanțare. Să luăm de exemplu reglementările privind „activele de risc cu echilibrare”. Băncile trebuie să dețină o anumită sumă în capital relativ la mărimea și riscul activelor, precum împrumuturile pe care le au în registre. Însă când volatilitatea privind valoarea activelor crește, ele devin mai riscante, forțând băncile să își reducă bilanțurile. Un alt exemplu este noua regulă –Pierderile Curente Așteptate, care a intrat în vigoare pentru companiile listate public în ianuarie. Ea forțează băncile să facă provizioane pentru împrumuturi neperformante pe măsură ce probabilitatea de default crește, în loc să aștepte până când cealaltă parte ratează o plată înainte să fie trecute la pierderi.

A două problemă pe care o au băncile este propria lor goană după cash. Pe măsură ce creditorii dau împrumuturi, bilanțurile lor cresc. Însă bilanțul este o resursă rară, în special în climatul actual. Pentru a emite mai multe împrumuturi, băncile trebuie fie să își reducă alte active, fie să găsească capital suplimentar și finanțare. Ele fac ambele lucruri. Băncile s-au retras din activitatea de constituire a pieței, după cum arată dobânzile încăpățânat de mari din piața „repo”, în care firmele și băncile pot schimba bani peste noapte la schimb cu un colateral de obligațiuni de Trezorerie. În mod obișnuit, băncile ar putea să sară pe oportunitatea de a arbitra diferența acaparând obligațiunile de Trezorerie. Însă intermedierea din piața de repo este ceva ce nu-și mai permit să facă în prezent. Băncile își păstrează mai mult din profiturile lor pentru a acumula capital. Pe 15 martie, cele mai mari șase bănci americane au anunțat că se opreau din achizițiile de acțiuni proprii pentru trei luni.

Opțiunea lor de siguranță este Rezerva Federală, creditorul de ultim resort al Americii. A făcut multe pentru a ușura blocajele din sistemul financiar prin încurajarea băncilor de a împrumuta. A început pe 12 martie, când New York Fed, o filială a băncii centrale, a disponibilizat 1,5 trilioane (un ocean de bani) pentru operațiuni de repo. În plus față de reducerea ratelor dobânzilor pe 15 martie, Rezerva Federală a anunțat că va cumpăra obligațiuni de trezorerie în valoare de 500 de miliarde de dolari și titluri de valoare susținute de ipoteci în valoare de 200 de miliarde de dolari. Preluând activele de la bănci, le permite acestora să crească creditarea. A redus dobânda de „fereastră de discount”, un instrument pentru bănci care le permite să împrumute de la Fed, și le-a încurajat să o folosească liber. A sugerat că băncile ar putea să intre în rezervele lor de capital, în valoare de 1,9 trilioane de dolari, și în rezervele lor de lichiditate, încă 2,7 trilioane dolari, pentru a da credite către firme și gospodării, ceea ce le-a ușurat constrângerile legale. Apoi, 18 martie, Fed a anunțat că va începe să cumpere obligațiuni comerciale pe termen scurt, pentru a oferi sprijin direct marilor companii. A relansat o facilitate pentru a împrumuta direct către „dealerii primari”, un grup de firme financiare care nu au acces direct la canalele tipice ale Fed.

Acești pași sunt cei corecți. Alte bănci centrale fac pași similari. Pentru băncile care promit să dea credite, Banca Centrală Europeană a redus dobânda la care băncile se pot împrumuta până sub dobânda la care sunt recompensate pentru depozite. Ea spune că își va extinde și programul său de achiziții de obligațiuni cu o uimitoare sumă de 750 de miliarde de euro. Banca Japoniei, între timp, cumpără la rândul sau acțiuni ale firmelor în mod direct.

Goana după cash va continua. Dacă este creată rapid suficientă lichiditate, pagubele pe termen lung pentru economia reală vor fi minimizate. Iar dacă firmele știu că pot primi cash oricând au nevoie de el, ar putea să nu aibă nevoie de așa mult. Similar cu hârtia igienică. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite, sub titlul „Scurs pe țeavă”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele