De ce se golește Europa de Est? România, menționată într-o analiză din presa sud-americană

1734
5 minute de lectură

Emigrarea în Occident, natalitatea redusă şi rezistenţa în faţa imigraţiei influenţează 11 ţări de pe fosta orbită comunistă. Consecinţele sunt o economie mai puţin atractivă şi mai puţini profesionişti, se arată într-o analiză din El Comercio, preluat de RADOR.

Redăm articolul integral:

În Europa de Est, sună alarma. Rata scăzută a natalității, emigrarea puternică și imigrația aproape nulă depopulează partea estică a Uniunii Europene (UE) de trei decenii. Un studiu comun al universităților din Varșovia (Polonia) și Paris (Franța) dezvăluie un peisaj de țări care de 30 de ani pierd oameni.

Condițiile economice ale statelor estice încă sunt mai proaste decât cele din Europa de Vest. În timp ce salariul minim în România este de 446 de euro pe lună, în Polonia de 523 sau în Ungaria 464, în Germania este de 1.557 de euro pe lună, în Franța de 1.521, în Regatul Unit de 1.453 și în Olanda de 1.615. Cele mai tinere segmente ale populației din Europa de Est, cu un nivel de educație echivalent cu cel al vecinilor lor occidentali, emigrează de zeci de ani spre vest, în căutarea unor condiții mai bune de muncă.

Cazul României

Christian Kvorning Lassen, șeful cercetării la Institutul Europeum pentru Politică Europeană, explică pentru El Comercio consecințele nocive ale acestor migrații: “În cazul României, țara nu are destui medici, nu pentru că nu are nevoie de ei, ci pentru că nu are cum să îi plătească potrivit calificărilor lor”.

Acest analist consideră că emigrarea „lasă țările din est cu mai puțini oameni calificați, ceea ce face ca economiile lor să fie mai puțin atractive pentru investiții”. Un polonez are aceleași drepturi în Germania ca un german, un român are aceleași drepturi în Spania ca un spaniol sau un maghiar în Belgia nu poate fi discriminat de un belgian. Politicile europene, conștient sau nu, au încurajat mobilitatea europenilor într-o singură direcție, spre vest.

Scurt istoric

În noiembrie 1989, Zidul Berlinului a căzut. Cincisprezece ani mai târziu, în 2004, a existat o mare extindere a UE, finalizată în 2007. Grupul celor 11 țări care au aderat la UE în acea perioadă avea cu trei decenii în urmă 111 milioane de locuitori. Astăzi are 103 milioane, iar previziunile marchează o scădere de peste o jumătate de milion pe an.

Bulgaria, Croația, Slovenia, Slovacia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia și România au pierdut 7% din populația lor în ultimele trei decenii. Între timp, populația din partea de vest a UE a crescut cu 13%, în parte datorită sosirii tinerilor români, polonezi, maghiari sau baltici. Bulgaria, Letonia și Lituania au pierdut 20% din populația lor în 30 de ani. Estonia și România, 16%.

Peste 8 milioane de cetățeni din aceste țări au emigrat în Spania, Italia, Franța, Austria, Germania, Regatul Unit, Belgia sau Olanda și majoritatea nu s-au mai întors. Astfel, 2,5 milioane de polonezi sau 3,1 milioane de români ocupă locuri de muncă masiv în sectoarele agriculturii, construcțiilor sau serviciilor din țările occidentale.

Emigrarea și natalitatea

Emigrarea a redus și mai mult rata natalității țărilor estice, întrucât cei care au emigrat au fost, în principal, tineri la vârsta de formare a familiei, pe care au constituit-o în țările de destinație. Nașterile în națiunile din est s-au redusă cu mai mult de o treime, în 25 de ani. Raportul recent publicat explică faptul că o primă migrare a avut loc în 1989 – și apoi în 2004 – când s-au deschis frontierele și li s-a permis să călătorească liber spre vest. Populațiile germane din România au emigrat în Germania, românii de etnie maghiară, până la sfârșitul primului Război Mondial, s-au mutat în Ungaria, iar slovacii s-au mutat în Republica Cehă.

Trebuie pusă o întrebare

Documentul evidențiază, de asemenea, cauzele economice: ajustările tranziției de la economia comunistă la cea capitalistă, descentralizarea pieței forței de muncă și creșterea inegalității sau închiderea industriilor celor mai poluante și învechite. Aceste procese au cauzat atât emigrația, cât și ratele scăzute ale natalității.

Kvorning Lassen consideră că „întrebarea care trebuie pusă în primul rând este motivul pentru care emigrează, în special cei mai calificați”. Potrivit lui, economia este importantă, dar nu explică fenomenul prin el însuşi.

„În Polonia sau Republica Cehă oamenii pleacă, deoarece în Europa de Vest găsesc mai multe oportunități de realizare”, spune el.

Nici nu ajută, spune Lassen, faptul că de la cancelaria poloneză se spune că „vegetarianismul, bicicletele, homosexualitatea și energiile regenerabile nu fac parte din cultura noastră”. Pe lângă rata natalității foarte scăzută și rata foarte ridicată a emigrației, cel de-al treilea factor care împiedică majoritatea acestor națiuni de a-și putea menține populația este că nu primesc migranți. Ei nu îi doresc, așa cum au arătat Ungaria, Slovacia, Polonia și Cehia în ultimii ani.

Nici nu este ușor să găseşti pe cineva dornic să se mute în aceste locuri. Vest-europenii nu doresc să piardă până la două treimi din salariile lor, iar refugiații din afara continentului știu că în Europa de Vest vor avea mai multe oportunități și că vor fi mai bine tratați. Mai puține nașteri, o imigrație nulă sau foarte redusă și o emigrare masivă: toate acestea sunt ingredientele unui cocteil exploziv.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele