Pe vremuri administrau un imperiu, astăzi administrează conturi de Instagram

PETER CZERNIN este un producător de succes de la Hollywood care a fost nominalizat pentru un Oscar. Însă site-ul Internet Movie Database (IMDb) este mai interesat de sângele său decât de talentul său. „Am fost oripilat să văd că au scris că «Peter Czernin este moștenitorul unui titlu de baron»”, spune el. „Nu vreau să fiu definit prin faptul că sunt nepotul baronului Howard de Walden.”

Decizia Prințului Harry și a lui Meghan Markle de a alege Disney în loc de tăiatul panglicilor a uimit familia și fanii lor, însă ei fac parte dintr-un trend mai larg. Un audit genealogic al Casei de Windsor arată că 42% din stră-strănepoții Regelui George al V-lea – care sunt în majoritate tineri adulți azi – lucrează în afaceri din domeniul artelor și divertismentului.

Nu a fost întotdeauna așa. Doar șase din cei 132 de stră-strănepoți ai Reginei Victoria au aterizat în industriile creative, și nici că ar fi recunoscut termenul. Unii au ajuns săraci; mult mai mulți au fost în serviciul public. Lotul de azi e mai bogat – economia modernă a fost bună cu cei bine înzestrați cu proprietăți – iar ei tind să fie implicați în circul celebrității al creativilor profesioniști și icoanelor de Instagram. Lady Amelia Windsor, nepoata Ducelui de Kent, este model și influencer de social media. Fratele ei, Lordul Downpatrick, a fondat un brand de modă. Familia Lascelles, care se trage din Mary, prințesă regală, este acum plină de muzicieni și regizori de film. Alți aristocrați au fost muze pentru Giorgio Armani, au făcut bijuterii de cristal și au pictat graffitti cu spray.

Se presupune că aristocrații au ales artele pentru că oferă o muncă mai plăcută și prestigioasă decât majoritatea domeniilor, nu există o definiție clară a succesului, iar salariile mici, cu beneficiile sărăcăcioase, care sunt normale în zonele de mai jos ale acestei industrii, sunt mai puțin problematice pentru cei a căror existență este protejată de bogăție. Însă de ce artele i-ar alege pe aristocrați e mai greu de explicat.

Ar putea fi relațiile. Acestea ajută, în special în afacerea de negoț cu artă, care presupune convingerea unui grup de oameni bogați să își vândă tablourile și a unui alt grup să le cumpere. Prințesa Eugenie și Lady Helen Taylor sunt dealeri de artă.

Nu toți aristocrații sunt fericiți să recunoască puterea conexiunilor. „Există oameni care au presupus că eu trăiesc un anumit stil de viață și am reușit să îmi obțin rolul în industria luxului datorită ajutorului din partea familiei mele extinse”, spune Zenouska Mowatt, care este a 56-a în rând la tron. Ea lucrează la Halcyon Days, care face decorațiuni de lux și are trei certificări de furnizor oficial al Casei Regale.

Însă ar putea avea mai mult de-a face cu ceea ce s-a întâmplat cu domeniul artelor. Succesul în acest domeniu depinde de abilitatea de a te promova, iar oamenii cu puțin praf de stele moștenit au un mare avantaj în social media. Cei 60.000 de urmăritori de Instagram ai lui Sam Chatto s-ar putea să fie atrași de ceramica sa, însă faptul că este nepotul Prințesei Margaret probabil se adaugă la farmecul lui.

Multe branduri și afaceri ale aristocraților mai tineri sunt intercalate cu ale familiilor lor. Surorile Manners, două modele și o cântăreață, fiicele Ducelui de Rutland, își folosesc conturile lor populare de social media pentru a promova evenimente la Castelul Belvoir, proprietatea familiei. Apariția vicontesei Weymouth la „Dansează printre stele”, un show de televiziune, a ridicat profilul Longleat House, sediul familiei, în același timp cu sprâncenele aristocratice. Vicontesa Hinchingbrooke este o bloggeriță americană ale cărei apariții la emisiunea „Ghidul Marilor Moșii al unei aristocrate americane” și „Ladies of London” au crescut cifra de afaceri la Casa Mapperton.

Sam Friedman, un membru al comisiei de mobilitate socială a guvernului, crede că aristocrații din domeniul artelor au o semnificație culturală. „Aceștia sunt oameni care mediatizează povești foarte importante despre cine sunt britanicii azi.” Din punct de vedere economic însă, noile lor ocupații nu înseamnă cine știe ce: fotografiile contelui de Burlington și afacerea de modă a soției sale nu sunt ceea ce susține statutul Casei Chatsworth. Iar dacă ceea ce fac ei contează de fapt ca o muncă sau nu variază de la caz la caz. „Sunt unii – spune dl Czernin – care cred că termenul de «slujbă (job)» înseamnă doar o carte din Vechiul Testament.” ■

Acest articol a apărut în secțiunea Marea Britanie a ediției tipărite, sub titlul „De ce se îngrămădesc aristocrații spre arte”