Un document de lucru sugerează că probabilitățile ambigue sunt adesea interpretate ca șanse egale

OFIȚERII DE CONTRASPONAJ ai lui Barack Obama i-au spus, în moduri diferite, că există o probabilitate între 30% și 95% ca Osama bin Laden să se afle în complexul Abbottabad din Pakistan în aprilie 2011.

Președintele nu a fost de acord cu asta. „Asta înseamnă 50 la 50“, a spus el. „Uite ce este, băieți, e ca și cum dăm cu zarul.” Faptul că bin Laden a fost găsit și omorât nu dezvăluie a cui estimare a șanselor a fost cea mai bună. Noi cercetări susțin însă că instinctul lui Obama – de a trata probabilitățile ca fiind egal împărțite atunci când sunt nesigure – este larg răspândit.

Într-un document de lucru, Benjamin Enke și Thomas Graeber, ambii de la Universitatea Harvard, susțin că înclinația spre 50:50 a apărut în multe contexte. Unul este luarea de decizii în condiții de riscuri (cunoscute), cum ar fi parierea la o mașină (corectă) de jocuri de noroc. Economiștii au realizat de mult că oamenii sunt mai sensibili la modificarea probabilităților, cu cât sunt mai apropiate de granițele de 0% și 100%. De pildă, șansa unui mare câștig de să zicem, 1 milion de dolari, crescând de la 0% la 1% pare mult mai semnificativă decât șansa aceluiași câștig crescând de la 20% la 21%. La extreme, există o tendință de a comprima șansele la egalitate.

Obama nu s-a confruntat cu probabilități cunoscute, ci cu unele ambigue. Alți cercetători au descoperit că o atare nesiguranță are un efect similar de compresie: ea poate să îi facă pe oameni să acționeze ca și când ar avea de înfruntat probabilități cunoscute mai apropiate de 50:50, decât ar putea să pară rațional, dată fiind informația existentă. Domnii Enke și Graeber susțin că această tendință apare chiar în sondaje ale așteptărilor despre performanța economiei și a burselor.

Autorii sugerează o nouă teorie pentru a explica acest comportament: „nesiguranța cognitivă“. Ea ar putea fi descrisă ca o simplă lipsă de încredere. Dacă oamenii știu că s-ar putea să greșească la calcule, sau că i-ar putea lăsa memoria, sau dacă nu sunt siguri care sunt propriile lor preferințe, atunci alegerile lor depind mai puțin de informațiile care le sunt prezentate, și mai mult de o „lacună mentală“ a probabilităților egale.

Într-o serie de experimente pe jocuri de noroc online, domnii Enke și Graeber evocă un exemplu practic al nesiguranței oamenilor pe propria judecată, nesiguranță direct proporțională cu probabilitatea ca jucătorii să își protejeze pariurile – chiar atunci când au acces la informații care, în teorie, ar trebui să fie utile. În trecut, cercetătorii au sugerat că probabilitățile de 50:50 sunt de fapt un cod pentru neștiință – modelul „nu cunosc“. Este foarte posibil ca asta să fi fost ceea ce i-a trecut prin minte lui Obama când a fost pus în fața unei serii de estimări atât de largi. Cei care fac prognoze pun probabilități pe evenimente deoarece cuvinte ca „probabil“ și „posibil“ sunt interpretate foarte diferit de oameni diferiți. Cifrele nu înseamnă însă nimic fără încredere. ■

Acest articol a fost publicat în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Par și impar“