De ce trebuie să ne pese de piețele financiare

36
5 minute de lectură

Pe neașteptate, cu câțiva ani în urmă, nu am mai primit rapoarte de analiză financiară de la câteva bănci mari din Europa, cu afaceri și în România. Trebuie înainte de toate să spun că în fiecare zi analiștii marilor grupuri financiare trimit către investitori o sinteză a zilei, urmărind evoluția piețelor financiare, au un buletin săptămânal, studii punctuale pe industrii și rapoarte trimestriale. Sunt lecturi obligatorii pentru jurnaliștii specializați în economie și, aș îndrăzni să spun, interesante și pentru restul presei și al lumii, în general. Punctează evenimentele care mișcă piețele, evaluează riscurile, atacă problemele piețelor. Revenind la momentul în care rapoartele primite s-au rărit sau chiar s-au oprit brusc, trebuie spus că misterul s-a dezlegat imediat: o directivă europeană, MIFID II, permitea transmiterea raportărilor doar către clienții băncilor respective. Evident, încă primesc raportări și analize de la bănci americane, de la instituții financiare elvețiene și chiar britanice, dar dintre cele cu afaceri prin România am rămas doar cu băncile unde am conturi. Iată un efect care poate părea lipsit de importanță și sunt convinsă că are logica lui. Desigur, există posibilitatea să te înscrii la biroul de presă, însă, în unele cazuri, gestul n-a avut vreun efect. Dar reglementările impuse pieței de capital sunt importante și au efecte și asupra pieței românești.

Bursa de la București trece printr-o perioadă de boom, datorată unei economii viguroase și unor randamente mari oferite de acțiunile listate aici. Însă în mare parte randamentele sunt impulsionate de foamea de bani a statului, care a impus companiilor unde este acționar majoritar să-i livreze toate profiturile sub forma dividendelor.

Ar trebui să urmărim mai atent ce se întâmplă în piețele financiare, unde, iată, se pune problema unirii acestora într-o imensă platformă europeană. Sigur, acest lucru nu se va întâmpla peste noapte și, avertizează Peter Kubricky, președintele Bursei de Valori din Bratislava, nu se va petrece probabil decât atunci când toate statele vor adopta moneda unică. O provocare pentru piața românească, unde perspectiva de a adopta euro s-a îndepărtat. Cu dezechilibrele ei în creștere, economia noastră nu mai satisface o parte din criteriile de aderare la zona euro, având un deficit bugetar în expansiune, o inflație intensificată de creșteri de salarii și pensii peste productivitate. Din păcate, România ignoră și piața de capital, care a rămas embrionar la stadiul de „piață de frontieră”, ceva mic și interesant pe traseul speculativ al banilor fierbinți. Desigur, putem aștepta calmi piața unică de capital, cu speranța că atunci vom avea acces la toată piața europeană și la serviciile ei. Doar că, pentru a se întâmpla asta, actorii pieței trebuie să corecteze unele reglementări confuze. Ajungem astfel la câteva adevăruri dureroase: piața central- și est-europeană este destul de fragmentată, și asta nu doar din cauza competiției aproape neloiale a unor platforme independente de tranzacționare sau a reglementărilor excesive. Lipsa de apetit a unor țări pentru adoptarea monedei unice este în fond expresia blocajului în fața căruia se vor împotmoli uniunile financiare. Desigur, economiile mai fragile și politicienii mai aventuroși sunt oarecum mai atașați de monedele naționale. Nu dintr-o mare dragoste de țară, așa cum pretind, nu pentru a-și păstra ce se mai poate din suveranitate, ci pentru a avea un instrument de manevră în caz de criză. Noi am trăit asta pe pielea leului în anii ‘90, când Finanțele se împrumutau din piața bancară internă, inflația zburda aiuritor de rapid, cu viteze de război civil, banii se devalorizau și, în spatele scenei, tiparnița de lei duduia. În definitiv, adoptarea euro este un avantaj direct al omului obișnuit, dar va fi un proces lent.

De ce trebuie însă să ne preocupe piețele financiare? Dintr-un motiv simplu: pentru că viitorul nostru financiar depinde de plasamentele inteligente pe care le facem pe tot parcursul vieții. Fie că plasăm banii în depozite bancare, fie că îi mișcăm către un fond de investiții sau că alegem un broker căruia să-i spunem ce acțiuni să cumpere, toate aceste activități trebuie să ne devină familiare, tot așa cum ne plătim la timp facturile și dările. Motivul este simplu: nu avem siguranța că în viitor pensiile noastre ne vor putea asigura o viață decentă. Din varii motive: pe de o parte, din cauza unei supraîncălziri a sistemului de pensii publice, a demografiei îngrijorătoare, iar pe de altă parte, din cauza incertitudinii care planează asupra viitorului. Ca să plasăm banii cu înțelepciune însă, trebuie să avem informații, să citim zilnic presa, să știm nu doar ce se întâmplă acasă, ci și mișcările din jurul nostru. Să înțelegem mai ales cauzele care provoacă schimbările de sentiment în piețele financiare. Presa este pentru piața financiară la fel cum este și pentru democrație, un pilon esențial. Din păcate, cei care au scris regulile MIFID II nu au înțeles asta, cum nu au înțeles nici alte lucruri. Britanicii nu s-au enervat chiar degeaba. Dincolo de exagerările și chiar minciunile cu care adepții Brexit-ului au sucit mințile mulțimilor, chestiunea suprareglementării bruxelleze dusă uneori până la absurd a cântărit și ea în enervarea unora împotriva Uniunii. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele