Legea offshore urmează să fie modificată în Parlament, după ce președintele Klaus Iohannis a respins-o la promulgare și a retrimis-o spre reexaminare.
Deocamdată, nu se știe cert ce solicită companiile care au concesiuni în Marea Neagră, ci doar că sunt nemulțumite de regimul taxelor și impozitelor și doresc o maximizare a profitului. Statul român ar vrea și el să se aleagă cu ceva și, cum cu o parte din gaze nu poate, singura posibilitate ar fi să încaseze cât mai mult din impozite și taxe. Iar acest lucru este permis.
Legea retrimisă la Parlament le impune operatorilor să plătească impozite progresive pe venituri suplimentare și ca 50% din toată producția de gaze să fie tranzacționată pe piața românească, mai exact pe Bursă, ceea ce înseamnă că gazele respective vor putea fi cumpărate de oricine, nu că rămân în România și pot fi utilizate de industria autohtonă.
Cum rămâne cu dependența de Rusia?
Companiile concesionare ar prefera însă contractele bilaterale, care le-ar oferi un acces mai facil la împrumuturi. În cazul contractării unor împrumuturi pe termen mediu și lung, contractele bilaterale sunt percepute ca o garanție a unor venituri viitoare sigure și certe. „Dacă o companie solicită un împrumut la bancă și prezintă drept garanție un contract cu termeni clari pe o anumită perioadă, banca îi va acorda împrumutul mai ușor. În cazul tranzacționării pe bursă, această garanție nu este posibilă, iar împrumutul poate fi mai scump”, a declarat, pentru Reporter Global, fostul președinte al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), Niculae Havrileț. Avantajul celor care cumpără prin contracte bilaterale este că, achiziționând constant, o cantitate mare, pot beneficia de discount.
Faptul că România va deveni cel mai mare producător de gaze din sud-estul Europei nu înseamnă și că va beneficia de gaze din Marea Neagă. Cât de important este acest lucru? La stadiul în care este acum economia României, importurile de gaze se ridică la circa 10-12%, față de 30% cât erau în urmă cu câțiva ani. Trebuie însă ținut seama de faptul că resursele onshore sunt în declin, fiind estimat că acestea se vor epuiza în 15-20 de ani. Pe de altă parte, la nivel mondial începe să fie limitată exploatarea resurselor fosile, iar dacă resursele din Marea Neagră nu vor fi exploatate, este posibil ca în viitor acest lucru să nu mai fie posibil.
Vor fi modificate impozitele?
Legea, în opinia deputaților care au aprobat forma respinsă la promulgare, este una care apără interesul economic național. În schimb, reprezentanții concesionarilor offshore susțin că articolele privind impozitarea venitului suplimentar obținut din vânzarea gazelor naturale și formula de calculare a acestui impozit le limitează posibilitatea de a investi.
Niculae Havrileț a declarat pentru Reporter Global că fiecare stat poate aplica o impozitare suplimentară. „Lucrurile trebuie să fie echilibrate. Fiecare trebuie să aibă de câștigat. În general, dintr-un business statul ia circa 70% fără să investească nimic, prin redevențe, impozit pe profit, impozit pe dividende, TVA, impozite pe salarii etc.”, spune Niculae Havrileț.
Președintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat recent că legea nu va fi modificată, ci doar vor fi aduse unele clarificări. „Chestiunile importante nu vor fi modificate, și anume impozitul pe veniturile suplimentare, cota de gaz adică 50% din gazul din Marea Neagră să se comercializeze pe piața din România. Am văzut că un ambasador dintr-o țară vecină era foarte supărat că nu se comercializează și nu devine Budapesta hub sau Ungaria hub de gaz”, a spus Dragnea.
Actuala formă a legii prevede ca titularii de acorduri petroliere pentru perimetre petroliere offshore, inclusiv filialele acestora aparținând aceluiași grup de interes economic care desfășoară efectiv atât activități de extracție, cât și activități de vânzare a gazelor naturale extrase din aceste perimetre, sunt obligați la calcularea, declararea și plata impozitului asupra veniturilor suplimentare offshore.
Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore ține seama de prețul de referință stabilit de ANRM pentru calculul redevențelor. Tranzacțiile desfășurate sub prețul de referință se impozitează la prețul de referință. Procentele de calcul al impozitului se stabilesc pe baza prețurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere pentru perimetre petroliere offshore pe baza grilei de prețuri stabilite, ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al prețurilor de consum, după cum urmează: a) 30% din venitul suplimentar pentru prețurile de până la 85 lei/MWh inclusiv; b) 15% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri între 85 lei/MWh și 100 lei/MWh inclusiv; c) 20% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv; d) 25% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri între 115 lei/MWh și 130 lei/MWh inclusiv; e) 30% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri între 130 lei/MWh și 145 lei/MWh inclusiv; f) 35% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri între 145 lei/MWh și 160 lei/MWh inclusiv; g) 40% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri între 160 lei/MWh și 175 lei/MWh inclusiv; h) 45% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri între 175 lei/MWh și 190 lei/MWh inclusiv; i) 50% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri care depășesc 190 lei/MWh. (3) Limita maximă a deducerii investițiilor în segmentul upstream nu poate depăși 60% din totalul veniturilor suplimentare. (4) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1) calculează, declară și plătesc lunar impozitul suplimentar offshore, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care datorează impozitul.
Durata inițială a concesiunii poate fi până la 30 de ani, cu posibilitate de prelungire de până la 15 ani prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea titularului acordului petrolier referitor la perimetre petroliere offshore cu condiția îndeplinirii programelor de lucrări stabilite prin acest acord în baza acordului ANRM.
Sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca redevențe și impozit asupra veniturilor suplimentare se fac venit la Fondul special de finanțare a contractelor de parteneriat public-privat.
Potrivit unui studiu Deloitte, investițiile în sectorul hidrocarburilor din Marea Neagră vor genera venituri la bugetul de stat în valoare de 26 de miliarde de dolari și un plus de 40 de miliarde de dolari la PIB-ul României, până în anul 2040. Cea mai mare sumă, respectiv 9,5 miliarde de dolari, va fi reprezentată de impozitul pe profitul companiilor. Din TVA și accize vor veni 3,7 miliarde de dolari, din contribuțiile la asigurările sociale, 6,5 miliarde de dolari, iar din redevențe, 5,5 miliarde de dolari. Tot în aceeași perioadă, aceste investiții vor susține anual, în medie, peste 30.000 de locuri de muncă. Companiile petroliere vor investi 15,7 miliarde de dolari în proiectele din Marea Neagră în perioada 2018-2040, conform raportului. Din aceste investiții, 54% vor genera impact pentru economia noastră, restul fiind achiziții din import.