Decât lăcomie și prostie, mai bine dreptate și frăție

6 minute de lectură

Acum mai bine de zece ani, cu ocazia cercetărilor necesare elaborării tezei de doctorat, am aprofundat fascinanta istorie a creării statului român modern și a modernizării României. Nicio altă epocă nu m-a fascinat  atât de mult precum cea pașoptistă, anii premergători, dar și ulteriori miraculosului 1848. În acea perioadă extrem de dificilă, o mână de români, nu mai mulți de o sută, după cum mi-a spus academicianul Dan Berindei, a reușit să desprindă de Orient cele două Principate, Țara Românească și Moldova, și să le conecteze, cultural și politic, la Occident. Românii învățați și patrioți de la Paris, dar și din alte capitale ale Europei, în baza unei matrice naționale construite de Școala Ardeleană, au fundamentat ideologic statul român modern. Nu au avut și șansa unei conjuncturi geopolitice favorabile, dar în doar 11 ani, aceasta se va ivi, pe fondul înfrângerii Rusiei în războiul pentru Crimeea,  urmând  să apară  Principatele Unite.

De atunci, fascinația pentru pașoptism și pentru toată acea epocă de formare a României moderne m-a urmărit tot timpul și continuă să-mi influențeze modul de gândire. Când îmi pun speranțele în românii din diaspora, mai ales în cei educați în marile școli ale Occidentului, sunt tot pașoptist. Nu mă pot abține să nu mă întreb cum ar putea să schimbe România cei peste 40.000 de studenți români din Occident, mai ales într-o epocă în care se comunică atât de ușor? Acum peste 170 de ani, mai puțin de o sută de români, fără e-mail, Facebook, Twitter și alte mijloace  moderne de comunicare în masă, au reușit să-i  mute pe români din Orient în Occident, conectându-i  la marile idei politice ale celor două revoluții majore, franceză și americană, și astăzi, zecile de mii de studenți din Vest sunt neputincioși?

Așa după cum pașoptist am fost și când am propus o cale de recuperare a devizei Revoluției din primăvara lui 1848, „Dreptate și Frăție” . Așa am ajuns la expresia „decât lăcomie și prostie, mai bine dreptate și frăție”, prin care încerc să sintetizez și marile probleme ale României de azi.

Cele două mari probleme ale României de azi sunt lăcomia și prostia. Prin lăcomie înțeleg în special tot ceea ce înseamnă mare corupție sau corupție la vârf, modalitatea prin care resurse financiare importante sunt deturnate din bugetul național în folos propriu. În felul acesta, politica a ajuns cea mai rapidă cale de îmbogățire, iar în România ideea de „lăcomie” acoperă o realitate cu adânci rădăcini istorice. Pentru că în țara noastră, politica, în ciuda esenței ei, de bună gestionare a intereselor „polisului”,  este influențată în primul rând de ceea ce academicianul Florin Constantiniu denumea „averile boierilor”. Într-o remarcabilă prelegere, ținută la CNAp în 2006,   acesta a explicat rolul esențial al averilor boierilor în declanșarea războaielor cu turcii. Doar când sărăceau, în urma birurilor mari impuse de otomani, începeau boierii războiul cu turcii. Un prim pas în acest sens era identificarea unui vodă dispus la așa ceva. Odată ce războiul mergea bine și turcii începeau să resimtă costurile lui, ei deveneau  disponibili pentru un compromis cu boierii români. Odată obținută o înțelegere financiară, astfel încât averile boierilor să nu fie puse în pericol, turcii băteau palma, prețul păcii fiind sacrificarea  lui „vodă”, pentru că  începuse războiul. Astfel, aceiași boieri care-l instalaseră la domnie îl dădeau jos, uneori luându-i inclusiv  viața. Chiar dacă azi nu mai sunt boieri în România, avem din plin baroni, avem oligarhi și ecuația continuă să se rostogolească. Cearta de azi cu UE este generată  în primul rând de baronii politici și de oligarhii arondați lor, care doresc să-și apere libertatea și mai ales imensele  averi  obținute ilegal, prin corupție.

Celălalt termen al expresiei mele, „prostie”, este o etichetă pentru  deprofesionalizarea României, atât prin degradarea continuă a calității învățământului, cât și prin amplificarea sinucigașă a imposturii academice și intelectuale. Chestiunea plagiatelor, un furt intelectual, este doar simptomul cel mai vizibil. În egală măsură, o prostie este și grava noastră incapacitate de a mai respecta ideea de specialist, de expert, de profesionist. Printr-o gravă complicitate, clasa politică, împreună cu mass-media, mai ales cu televiziunile de casă, au discreditat ideea de profesionist. Partidele politice, transformând politica în cea mai rapidă cale de îmbogățire, de cele mai multe ori ilegal, au renunțat să mai angajeze sau să mai apeleze la specialiști. Din perspectiva găștilor politice, aceștia sunt „nesiguri”. Fiind oameni cu educație superioară, de bună calitate, au prea multe scrupule, inclusiv conștiința națională. Sunt greu de manevrat, de manipulat, nu se lasă anexați și au prostul obicei de a sesiza ilegalitățile. Pe de altă parte, nici media de casă nu are nevoie de specialiști. În primul rând pentru că au prestanța profesională și sunt greu de înregimentat pe o abordare stabilită a priori. Un specialist care se respectă nu se transformă într-o trompetă pentru a justifica, folosind pseudo-argumente, tot felul de inepții administrative sau tehnice, pentru a deturna bani de la buget. Un specialist adevărat nu minte contra cost, nu prezintă o inepție profesională drept o soluție salvatoare și nici nu face dintr-un hoț și un incompetent un profesionist cinstit. Cum, din păcate, se întâmplă mult prea des pe televiziunile din România. Altfel, de ce românii denumesc peiorativ, din ce în ce mai des, unele televiziuni de știri „latrine”? 

Iulian Fota
Iulian Fota a ocupat diverse funcţii în sistemul public, precum consilier prezidenţial pentru securitate naţională și consilier în cadrul Departamentului pentru integrare euro-atlantică şi politica de apărare din cadrul Ministerul Apărării Naţionale, fiind in prezent conferenţiar universitar in domeniul studiilor de geopolitică și securitate națională.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele