Economia globală rulează cu viteză redusă, la noi creșterea sfidează conjunctura

Cum va arăta economia mondială în 2019? Dar Europa? Dar România?


Bani relativi ieftini, petrol (încă) ieftin, comerț internațional sub presiune și un sentiment general de prudență și de aversiune față de risc. Cam așa se poate descrie în câteva cuvinte perspectiva economiei mondiale pentru 2019 și 2020.

Un peisaj global tensionat, cu o intensificare a riscurilor amplificării populismului în care eșuează politicieni din toate continentele. SUA, China, Turcia, Venezuela, Italia, Polonia, Ungaria și chiar România sunt exemple de țări în care factorul politic a produs șocuri economice semnificative și care se pot resimți și în anii următori.

Chiar săptămâna aceasta, parlamentul rus a citit într-o primă lectură un proiect de lege, denumit Programul Național pentru Economie Digitală, prin care Rusia își va separa sistemul de internet de rețeaua globală. O asemenea știre privind controlul informației este de natură a ridica semne de întrebare cu privire la intențiile politice ale Rusiei și implicațiile economice în plan intern, dar și extern.

Un joc mai lent

Prognoza de iarnă a Comisiei Europene, publicată recent, ne aduce o veste bună și una mai puțin bună. Vestea bună este că economia mondială și UE vor continua să crească și în 2019. Vestea mai puțin bună este că această creștere încetinește. Rămânem pe plus, dar vom avea un plus mai mic. Semnele de încetinire din China, Japonia și SUA devin mai evidente, însă India și Asia emergentă par a avea motoarele turate. Astfel, creșterea economică la nivel mondial este preconizată a scădea ușor în 2018, cu 0,1%, până la 3,8%, nivel pe care îl va păstra și în 2019.

Un efect puternic asupra economiei mondiale îl va avea încetinirea creșterii economice în China, urmare a reducerii consumului intern și a exporturilor. Acestea din urmă sunt afectate atât de conflictul comercial cu SUA , cât și de o temperare a cererii în Europa, în special în zona euro. Pe de altă parte, exporturile chinezești se orientează către produse de calitate, mai scumpe.

Marile bănci centrale încremenesc în așteptare

La nivel global, tensiunile comerciale se vor resimți pe termen mediu, în ciuda acordurilor comerciale bilaterale semnate de UE cu Japonia și Canada. Lichiditatea și costul banilor par a rămâne în aceleași coordonate. După ce Federal Reserves a dat semne de întărire a politicii monetare și, deci, de scumpire a banilor – pentru a contrabalansa politica fiscală expansionistă – deciziile recente arată că, pentru moment, procesul de consolidare monetară este abandonat. Semnalele de restrângere a lichidității la nivel global au determinat Fed-ul să mai amâne noi decizii de creștere a ratelor dobânzilor (după creșterea ratei dobânzii din decembrie 2018), tocmai pentru a evita probleme în sectorul financiar și o contracție a sectorului real.

Banca Centrală Europeană transmite mesaje „de pace”, în sensul păstrării condițiilor monetare actuale, în ciuda terminării programului de injecție de lichiditate prin achiziționarea de active. Mesajele privind o politică monetară încă acomodativă au condus la orientarea investitorilor din piața financiară către active monetare cu grad mai scăzut de risc, în defavoarea investițiilor mai riscante, pe bursele de valori. Astfel, piețele bursiere au resimțit o scădere începând cu a doua jumătate a anului 2018, ce pare a continua cel puțin până la jumătatea anului curent.

Petrolul încă nu semnalizează pericol de inflație

Prețul petrolului este un alt element important al unei prognoze economice, deoarece acesta influențează investițiile în domeniul petrolier, dar și cantitatea de petrol extrasă de marii producători. Creșterea cantităților de petrol extrase de Iran după un acord de evitare a sancțiunilor impuse de SUA determină o reducere a prețului internațional al petrolului, ceea ce reprezintă un alt factor negativ în prognoza de creștere mondială. Astfel, prețurile actuale și în contractele futures, la termen, ale petrolului sunt cu circa 20% mai mici față de prognoza anterioară. Pe de altă parte, prețurile scăzute la petrol, condițiile monetare benigne și diminuarea cererii vor contribui la păstrarea unor rate scăzute ale inflației la nivel global.

La nivelul Uniunii Europene (UE 27), creșterea economică medie încetinește de la 2,1% în 2018 la 1,5% în 2019, iar la nivelul zonei euro prognoza de creștere este redusă de la 1,9% la 1,3%. Țările în care încetinirea este mai pronunțată sunt Irlanda, Letonia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Cipru, Suedia, Italia, Austria și Olanda.

Îngrijorător este faptul că în țări importante ale Uniunii Europene – Italia, Germania, Olanda și într-o mai mică măsură Franța – apar semnele unei încetiniri a creșterii economice. Prin importanța acestor țări pentru Uniune, o deteriorare a condițiilor de creștere are efecte imediate și directe asupra altor state membre, parteneri comerciali ai acestora.

Prea multe incertitudini

În general, încetinirea creșterii economice în oricare țară are cauze atât interne, cât și externe. Actualul model de afaceri  și de creștere economică la nivel global, bazat pe deschiderea piețelor interne și mișcarea capitalurilor, face ca ritmul de creștere să fie dinamic. Reversul medaliei este acela că șocurile interne, frământările, incertitudinile dintr-o țară se transmit imediat și facil către celelalte economii ale lumii, pe canalul comerțului și al investițiilor. Concret, motivele acestei încetiniri a creșterii economice în prognoza actuală sunt: încetinirea creșterii în a doua parte a anului 2018 (încă prognoză), dar și materializarea unor riscuri deja identificate în prognozele precedente, cum ar fi încetinirea creșterii economice în China, posibilitatea demarării unui proces de consolidare fiscală în SUA, vulnerabilități în unele țări emergente, războiul comercial între marile puteri economice ale lumii, continuarea  animozităților politice la nivel internațional, incertitudinile apărute în procesul de ieșire a Marii Britanii din UE, politica și politicile economice volatile în unele mari state europene etc. Un factor ce ar putea acționa pozitiv, recunoscut de Comisie, ar putea fi creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene în principalele țări recipiente, ceea ce ar putea stimula investițiile și consumul, inclusiv cele private.

Creșterea PIB-ului nostru are ingrediente ascunse

Economiile zonei euro sunt principalii noștri parteneri comerciali și cei mai importanți investitori. Prognoza Comisiei Europene privind evoluția economiei românești ia în calcul această realitate. Când partenerii noștri de afaceri cumpără mai puține bunuri și servicii românești și fac investiții mai mici, atunci PIB-ul României se resimte. Comisia Europeană a revizuit estimarea privind creșterea economică a României pentru 2018, urcând-o la 4% de la 3,6%, iar pentru 2019, prognoza de 3,8% creștere reală a PIB a fost păstrată. Reamintim că bugetul României a fost fundamentat pe o creștere reală a PIB de 5,5% față de anul precedent. Legislația internă prevede că, în cazul unor diferențe semnificative în prognoza internă față de cea a Comisiei Europene sau a altor organisme internaționale, aceste diferențe trebuie explicate. În fundamentarea bugetului nu apare o astfel de explicație, ba chiar se menționează tendința de decelerare a economiilor din UE, partenerii comerciali principali ai României, fără a se arăta posibilele efecte negative asupra economiei românești. Comisia justifică această creștere de numai 3,8% în România prin posibilele reduceri de investiții că urmare a măsurilor introduse prin OUG 114 /2018 și care au vizat în special domeniile bancar, energie și telecomunicații. În plus, importurile vor depăși exporturile și în 2019, și în 2020, alterând astfel creșterea produsului intern brut (PIB).

Economia nu crește prin decret

Este oare Comisia Europeană prea pesimistă în chestiunea ritmului de creștere al economiei românești? Sau ne putem întreba dacă nu cumva prognoza oficială pe care s-a construit schița bugetului de stat din acest an este prea optimistă. Creșterea economică, respectiv creșterea reală a PIB, precum și a altor variabile macroeconomice – ratele dobânzilor, cursul de schimb, șomajul, inflația – sunt direct sau indirect efectele măsurilor economice. Aceste variabile nu pot fi decise prin legi sau ordonanțe de urgență. Altfel spus, nu se poate aproba o lege prin care creșterea economică să fie de 10%, inflația de 0%, dobânzile de 0% și tot așa. Indiscutabil, Ordonanța de Urgență 114/2018 a avut un efect negativ și imediat asupra preferinței investitorilor de a investi în România. Pe de altă parte, politici coerente și cu viziune sunt premiate de investitori, care decid să aducă bani pe termen scurt sau să dezvolte afaceri cu orizont lung în economiile care inspiră încredere. Este normal: dacă un vecin aflat în dificultate vă roagă să îl ajutați din când în când cu bani sau cu diferite mici activități – să îl ajutați să-și schimbe chiuveta din bucătărie, să zugrăvească camera copilului, acest ajutor depinde de comportamentul vecinului. Dacă acesta e o persoană serioasă, muncitoare, v-a câștigat în timp încrederea, îl ajutați. Dacă vecinul este impulsiv, neserios, arogant, nici măcar nu salută vecinii, atunci ajutorul nu va veni.

Cum aleg investitorii destinația investițiilor?

Până la urmă, investițiile joacă un rol esențial în impulsionarea creșterii economice. Pe investitori îi interesează un mediu economic și politic stabil, predictibil, în care să știe de la bun început regulile, iar acestea să se schimbe cât mai rar și după dezbateri și analize ample. Deviația unor țări de la valorile democratice este de natură a-i îngrijora pe investitori, deoarece reglementările devin fluide și imprevizibile, ceea ce se va resimți într-o reducere a activității economice. Acest efect poate fi imediat, dacă există un climat general nefavorabil, sau se poate resimți pe termen mediu, dacă condițiile investiționale sunt pozitive. În plan economic, între taxe mici, dar volatile, reguli aparent laxe, dar incerte și fluctuante, și taxe relativ mai ridicate, dar clare, transparente, stabile și raționale, un investitor național sau străin va prefera acel mediu predictibil și transparent; pentru că lipsa de transparență este, de fapt, foarte costisitoare, iar investitorul va trebui să scoată mulți bani din buzunar ca urmare a unor decizii guvernamentale intempestive, ambigue, și pentru că birocrația și corupția însoțesc mediile de business netransparente. Nevoile unui investitor sunt similare cu ale unui simplu cumpărător, un cetățean de rând. Un cumpărător care vrea să achiziționeze o pereche de pantofi sau un frigider ori un autoturism va analiza prețurile din mai multe magazine, dar și serviciile oferite de aceste magazine. Dacă ajunge într-un magazin și vânzătorii sunt nepoliticoși, chiar dacă prețurile sunt relativ mai mici decât în alte magazine, cu siguranță omul va pleca rapid din acel magazin. Mai mult, dacă după ce omul a decis să cumpere produsul, vânzătorul l-a informat brutal că prețul de pe raft nu mai e valabil, că este mai mare cu vreo 5-10%, cumpărătorul fuge mâncând pământul. Și va spune și prietenilor pățania sa. Dacă, însă, cumpărătorul găsește un mediu plăcut într-un magazin, este întâmpinat de un vânzător amabil, politicos, care îi oferă atenție, clientul nostru începe să aibă încredere în acel magazin și poate chiar acceptă un preț ușor mai mare decât într-un magazin ostil. Își va povesti prietenilor experiența, insistând asupra faptului că, deși a plătit cu 2-3% mai mult, a ales să cumpere din acel magazin care i-a dat suficiente dovezi de încredere.

Dincolo de aceste simple realități economice, o întrebare firească persistă: dacă, totuși, creșterea economică în România va fi de 3,8% și nu de 5,5%? Ne vom împrumuta mai mult, unele cheltuieli vor fi tăiate, în special cele de investiții, iar statul va căuta cu și mai mare febrilitate în buzunarele celor ce ar mai putea avea un ban pentru noi impozite.

Comentarii