Despre sisteme, oameni și interese

122
6 minute de lectură

Cazul de la Caracal ne-a arătat din nou latura cea mai urâtă a statului român. Nu doar că modernizarea este mult întârziată. Nu numai că în multe instituții ale statului informatizarea a apărut cu mare greutate și sub impulsul normelor europene. Dar chiar și acolo unde s-a făcut implementarea unor sisteme europene, respectiv mult discutatul, în zilele acestea, serviciu 112, aplicarea procedurilor în stil românesc anulează avantajele sistemului. Din păcate, modernizarea instituțiilor, atât cât este, nu vine la pachet și cu profesionalismul operatorilor. Fie că este vorba despre STS sau despre Poliție. Iar 112 nu este singurul caz.

Blocajul cardului de sănătate

După ce sistemul cardului de sănătate nu a funcționat timp de 40 de zile, a fost tot mai clar că există o problemă gravă la nivelul sistemului informatic al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Ea a fost definită mai clar prin faptul că sistemul informatic al cardului de sănătate nu mai avea contract pentru serviciile de mentenanță. Trebuie spus că efectele lipsei de funcționare a sistemului cardului de sănătate ar trebui să fie, teoretic, complicate pentru sistemul de sănătate. În lipsa funcționării cardului de sănătate, nu se poate constata calitatea de asigurat a unei persoane și, totodată, nu se poate face decontarea plății tratamentului. S-a vorbit despre impactul asupra medicilor de familie și pacienților. Pe bună dreptate. Dar s-a vorbit prea puțin despre faptul că nefuncționarea cardului de sănătate ar putea să ducă la blocarea activității spitalelor și a Casei de Sănătate. Cum se descurcă CNAS atunci când cardul de sănătate nu funcționează 40 de zile? Cum, cât și pentru cine plătește? Este un mister pe care nimeni nu se obosește să îl dezlege. Dar, probabil, există o variantă de rezervă care face să funcționeze sistemul de sănătate și fără card. Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu este singura instituție la care sistemul informatic funcționează cu sincope. Doar dacă facem o retrospectivă a ultimilor ani, vom descoperi că sistemul informatic este o adevărată piatră de încercare pentru foarte multe instituții publice, nu doar pentru CNAS.

Serverele jucăușe ale Fiscului

De exemplu, ANAF a avut și are în continuare probleme cu sistemul informatic. Serverele fiscului sunt deja subiect de glume în rândul contribuabililor. În perioadele aglomerate de raportare fiscală, serverele ANAF cedează. Contribuabilii nu au altceva de făcut decât să aștepte funcționarea la parametri normali a sistemului informatic al fiscului. În aceste zile, se va trece la controale ale ANAF cu privire la obligația comercianților de a avea case de marcat fiscale online. Orice măsură este însă eficientă doar pe jumătate. În sensul că între casa de marcat a contribuabilului și serverele fiscului nu se poate face legătura online. Acum, se trimit o dată pe lună datele culese de aparatul de marcat fiscal către administrația fiscală, ceea ce este totuși altceva față de transmiterea online a datelor.

Scanerele în război cu vama

Un alt exemplu este vama. Aici, scanerele zac nefolosite de ani la rând, din motive legate de contracte incorecte, iar Ministerul Finanțelor, în loc să rezolve problema, se agită să restructureze instituțiile din subordine, ANAF și Vama. În plus, banii care ar fi trebuit să fie alocați din împrumutul de la Banca Mondială pentru informatizarea fiscului nu au fost utilizați. Anul acesta, contractul de împrumut cu instituția financiară s-a oprit după ce, practic, au fost cheltuiți doar banii pentru consultanță și restructurarea ANAF. Bani cheltuiți, practic, degeaba, pentru că toate măsurile de reorganizare luate în ultimii ani sunt anulate prin deciziile de anul acesta. Deci, suntem în fața unei munci care nu produce niciun efect în instituțiile statului, în afară de acumularea unor datorii la buget.
Sisteme închise Nimeni, niciodată, nu a reușit să îi convingă pe șefii instituțiilor statului să unească bazele de date într-una comună, fiabilă și ușor de gestionat. Deocamdată, nimeni nu a reușit performanța să înceapă măcar un astfel de proiect. În schimb, prin informatizarea bucată cu bucată a instituțiilor s-au satisfăcut interesele de partid și ale unor oameni de afaceri conectați la bani publici.

Blocarea banilor europeni

Nu trebuie uitate întârzierile de funcționare a sistemului informatic al instituțiilor legate de fonduri europene. Și în primul exercițiu bugetar comunitar, și în al doilea, funcționarea softului a întârziat foarte mult atragerea de bani europeni. Nimeni nu a înțeles, de fapt, care a fost motivul pentru care sistemele informatice pentru instituțiile publice, în special APIA și APDRP, actualul AFIR, au fost acreditate cu atât de mare întârziere, ceea ce a afectat demararea proiectelor cu fonduri europene. În urmă cu cinci ani, când a început al doilea exercițiu bugetar european, sistemul informatic al agențiilor era o condiție ex-ante a Comisiei Europene. Adică, o condiție care trebuia îndeplinită de România înainte de a trece la decontarea fondurilor de către Comisia Europeană. A fost nevoie de aproape trei ani pentru a fi îndeplinite condițiile cerute de Comisia Europeană. Perioadă în care nu a putut fi atras niciun ban european. Sunt exemple ce par mai puțin importante. Dar nu este așa. Pentru că ele arată starea în care se află statul român. Puține sunt proiectele care sunt duse până la capăt și tot puține sunt proiectele de anvergură care sunt demarate. Din motive greu de înțeles, România nu poate să ducă niciun proiect de anvergură până la capăt. Nu poate face autostrăzi, școli, grădinițe sau spitale. În termeni birocratici, se numește o slabă capacitate administrativă. În cuvinte mai directe, este vorba despre o impotență administrativă cronică.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele