Le-ar plăcea investitorilor, dar e improbabil să se producă
„PĂRINTE LENNON, ai niște bani? Cumpără Standard Oil.” Asta este ce se zice că i-ar fi spus John D. Rockefeller partenerului său de golf, un preot, când a auzit vestea, în 1911, că s-a dat verdictul la Curtea Supremă prin care compania sa petrolieră urma să fie dezmembrată în 34 de firme mai mici. A fost un sfat bun. La interval de câțiva ani, valoarea acelor firme a crescut de trei ori. Valoarea netă a lui Rockefeller, care deținea peste 25% din fiecare, a crescut de la 300 milioane dolari în 1911, la 900 milioane de dolari în 1913, aproximativ 23 miliarde dolari în bani actuali.
O dezmembrare a titanilor tech de azi – Google, Amazon, Facebook și Apple – ar putea să elibereze, de asemenea, o mare valoare, spun unii care sunt cu ochii pe această industrie. Dacă planul cel mai radical, propus de Elizabeth Warren, principala candidată democrată la președinția Americii, ar fi deplin implementat, prin unele calcule, părțile luate individual ar putea să valoreze peste două trilioane dolari – aproximativ jumătate din valoarea celor patru firme complete de azi.
Planul în două faze al doamnei Warren a fost prezentat în martie, dar este examinat acum cu mai mare atenție pe măsură ce campania ei pentru nominalizarea democrată în cursa prezidențială se întețește. Prima parte a planului este relativ clară. Ea intenționează să desfacă fuziunile tech considerate „anticoncurențiale”, deoarece au fost realizate pentru a neutraliza potențiali concurenți. În vizor este mai ales Facebook, care a cumpărat Instagram în 2012, o rețea socială abundentă în fotografii, pentru 1 miliard de dolari și care a plătit în 2014 suma de 19 miliarde dolari pentru WhatsApp, un serviciu instantaneu de mesagerie. Ambele firme, susțin oameni din interiorul industriei, ar fi putut fi rivali serioși pentru Facebook. Doamna Warren intenționează însă să desfacă și alte tranzacții, cum ar fi DoubleClick, o bursă de publicitate cumpărată de Google, și Whole Foods, un lanț de produse de băcănie cumpărat de Amazon.
A doua parte a planului necesită mai multe explicații. Titanii tech sunt cel mai adesea fiare cu două capete. Ei nu numai că operează o piață, dar și concurează pe ea. Amazon deține cea mai mare piață de comerț electronic din lume și vinde și produse pe ea, sub etichetele sale private, Apple găzduiește magazinul de aplicații de pe iPhone, dar oferă și propriile sale aplicații. Asta creează stimulente pentru aceste firme, în sensul de a-și promova produsele în mod incorect, de pildă, arătându-le în capul paginilor cu rezultate ale motoarelor lor de căutare.
Doamna Warren vrea ca operatorii oricărei piețe online care generează venituri globale anuale de peste 25 miliarde dolari să fie declarate „platforme de utilități” și să li se interzică de a deține o platformă și de a și face afaceri pe ea. La un minim, asta ar însemna, de pildă, că Amazon ar trebui să renunțe la brandurile sale private, mai ales la Amazon Basics. Apple ar trebui să renunțe la aplicații precum Mail și Maps (Hărți).
Determinarea efectului dezmembrărilor este dificilă, deși o analiză a veniturilor diferitelor părți ale afacerilor titanilor tech ne dă o idee despre valoarea lor (vezi graficul). Analiștii de equity care fac analiza „sumei părților” (SOTP) încearcă, de asemenea, să estimeze valoarea părților dintr-o afacere, folosind firme similare ca reper. Evaluările lor superentuziaste despre cât de mult ar putea valora acestea arată uneori ca niște fantasmagorii. Abordarea aceasta ar putea însă funcționa rezonabil de bine pentru unitățile de business care au echivalente foarte comparabile, cum este Instagram. În iunie, Bloomberg Intelligence considera că Instagram ar putea duce 100 miliarde dolari (deșii unii din Silicon Valley spun că cifra ar fi mult mai mare, circa 200 miliarde dolari, din cauza creșterii ei rapide). Brent Thill de la banca Jefferies evaluează afacerile de vânzări online ale Amazon (inclusiv Amazon Basics, dar fără piața acesteia) la aproape 200 miliarde dolari, iar magazinele fizice ale firmei (majoritatea Whole Foods) la aproape 6 miliarde dolari.
În absența comparațiilor și datelor financiare bune, astfel de estimări țin mai mult de artă decât de știință, spune Brian Wieser de la Group M, cel mai mare cumpărător de publicitate din lume. Asta face să fie și mai greu de pus o cifră pe afacerile de publicitate ale Google ca întreg (estimarea Jefferies este de 539 miliarde $). Doamna Warren vrea să o împartă într-o piață pentru reclamele și serviciile care operează pe ea. Evaluarea părților ei componente este însă ceva care ține de ghicit. Firma nu este prea darnică cu cifrele.
Acestea nu sunt singurele probleme, WhatsApp, în ciuda prețului piperat pe care Facebook l-a plătit pentru el, nu scoate mulți bani, ceea ce face ca evaluarea să fie o chestiune dificilă. Încercarea de a estima un preț pentru aplicațiile Apple și Google ar fi fără speranță.
Neclaritatea planului doamnei Warren face și ca estimarea valorii totale de dezmembrare să fie dificilă. Dacă Facebook ar trebui să se despartă de WhatsApp, de ce ar mai păstra Messenger, celălalt serviciu al său de mesagerie instantanee? Sau de ce ar păstra Apple iMessage? Ambele pot fi considerate ca niște servicii peste o platformă de utilități. În mod similar, este neclar ce s-ar întâmpla cu magazinele de aplicații ale Apple și Google sau cu ramurile de cloud-computing ale Amazon și Google (și, de altfel, și ale Microsoft, un rival al Amazon). O derivată din Amazon Web Services, de pildă, ar crea a doua cea mai valoroasă firmă corporatistă de IT din lume. Ea ar valora 438 miliarde dolari, spune banca Morgan Stanley – aproximativ de patru ori mai mult decât IBM.
Chiar dacă majoritatea analiștilor consideră că părțile separate sunt mai valoroase decât întregul, ar putea fi adevărat opusul? Dezmembrările ar putea distruge valoarea. S-ar evapora sinergiile, subliniază Amit Daryanani de la firma financiară Evercore ISI. Apple ar putea să nu mai poată oferi un pachet bine integrat de hardware, software și servicii, care este principalul său avantaj competitiv. Dacă Amazon ar fi lipsit de ramura sa de cloud computing, și-ar pierde afacerea cea mai profitabilă, făcând ceea ce ar rămâne să fie o investiție mai puțin atrăgătoare. Este la fel de neclar și felul în care ar reacționa piețele dacă dezmembrările ar slăbi efectele de rețea, forțele economice care le permit firmelor mari să devină mai mari și care sunt ubicui în lumea digitală.
Cei care cred că pot beneficia de pe urma dezmembrărilor ar trebui să nu-și pună speranțe prea mari. Barierele politice și juridice abundă. Chiar dacă doamna Warren va câștiga alegerile de la anul, Senatul va rămâne probabil sub control republican și ar putea să nu dorească sa accepte o diviziune radicală. Cealaltă cale, prin agenții de reglementare, pare la fel de abruptă. Doamna Warren intenționează să numească reglementatori „dedicați răsturnării fuziunilor ilegale și anti-competitive din tech”. Dar aceștia vor trebui probabil să meargă să îți susțină punctul de vedere în tribunal. Atât judecătorii din curțile de apel federale, cât și majoritatea conservatoare de la Curtea Supremă sunt sceptici privind antitrustul.
În al doilea rând, dificultățile practice vor fi o frână suplimentară. În alte industrii, interdicțiile „de pe linia de afaceri”, de tipul celor pe care doamna Warren vrea să le impună lui Apple și Amazon, au fost folosite pentru a evita abuzul unei poziții dominante. Liniile ferate americane nu au avut voie să transporte mărfurile pe care le produceau ele însele, iar băncile, să se ocupe de comerț. În lumea digitală, aceste granițe sunt mai arbitrare și mai fluide.
Fără platformare
Separarea platformelor de serviciile care se desfășoară pe ele sună elegant. Dar cum s-ar putea diviza toate datele pe care le-au colectat giganții tech? Ce este parte dintr-o platformă și ce nu este? Ce se întâmplă dacă liniile dintre ele se mișcă? Mesageria instantanee ar putea fi descrisă ca o trăsătură a unei platforme de rețea socială, dar și ca un serviciu separat. Cazul împotriva Microsoft a fost declanșat atunci când și-a legat sistemul de operare Windows cu browser-ul său web, care erau atunci piese separate de software. Azi, browser-ele sunt considerate de obicei ca făcând parte dintr-un sistem de operare.
În al treilea rând, teama de consecințe neintenționate va acționa ca o frână pentru dezmembrări. Planul doamnei Warren a fost inspirat parțial de Lona Khan, o profesoară de drept, care a publicat în 2017 o lucrare de mare influență, numită „Paradoxul antitrust al Amazon” și care este acum consilieră în subcomisia antitrust a Camerei Reprezentanților, în ancheta legată de Giganții Tech. Într-o lucrare mai recentă, ea enumeră însă mai multe defecte ale reglementărilor draconice. Tehnologia care evoluează rapid poate să facă dezmembrările caduce. Dat fiind că aduc fricțiuni, ele ar putea duce la prețuri mai mari. Dacă se pun limite la ce pot face, platformele ar putea reduce investițiile, încetinind prin asta inovația. Deși identifică aceste obstacole, ea spune că „nu sunt un argument hotărâtor pentru inacțiune.”
În plus, doar dezmembrările nu vor fi suficiente pentru a îmblânzi giganții tech. Harold Feld de la Public Knowledge, un think tank de stânga, notează „problema stelei de mare.” Unele stele de mare au puterea incredibilă de regenerare: dacă le rupi în bucăți, bucățile se vor transforma repede în creaturi noi, complete. În mod similar, o parte dintr-un gigant tech ar putea deveni din nou dominantă din cauza efectelor de rețea. Dezmembrările, susține el, trebuie să fie completate cu reglementări care să slăbească acest efect, de pildă, cu cerința ca un utilizator al unui serviciu de mesagerie instantanee să poată să schimbe mesaje cu altul.
Date fiind aceste obstacole, oare se vor produce vreodată dezmembrările? Dezmembrările la nivelul unui întreg sector nu par probabile, dar chiar Makan Delrahim, șeful diviziei antitrust a Departamentului de Justiție, a spus pe 22 octombrie că ele sunt „perfect pe masă”. Amazon pare vulnerabil. El dăunează multor industrii și își creează mulți dușmani. O interdicție a unei linii de afaceri pare relativ ușor de vândut din punct de vedere politic. Cea mai probabilă victimă este Facebook. Scandalurile legate de datele personale și rolul său în distribuirea de informații false au făcut ca această firmă să fie țintă atât pentru democrați, cât și pentru republicani.
Acuzațiile împotriva Facebook sunt relativ ușor de adus. Scott Hemphill și Tim Wu, doi cercetători de drept cu sediul la New York, au început deja să promoveze rechizitoriul. Sprijiniți de Chris Hughes, un cofondator al Facebook care a devenit acum un critic al firmei, ei au făcut prezentări în fața reglementatorilor, explicând că „dovezile existente indică faptul că începând din 2010, Facebook a lansat un program de achiziții defensive în serie, pentru a-și menține dominația”.
În pofida argumentelor juridice, va fi greu de scos ouăle din omletă. WhatsApp este încă o entitate separată, dar Instagram, nu. Aceasta folosește aceeași platformă de publicitate ca rețeaua socială Facebook. Iar firma e extrem de ocupată să lege împreună chiar și mai strâns cele mai mari servicii ale sale, prin fuzionarea agendelor lor de adrese. Abonații la Facebook vor putea la un moment dat să trimită mesaje pe WhatsApp. Scopul, spune firma, este să le facă viaţa mai ușoară utilizatorilor. Criticii susțin că scopul este să facă dezmembrarea mai dificilă. Pentru a evita „dauna ireparabilă”, domnii Hemphill și Wu fac apel la reglementatori să ceară un ordin preliminar, care ar opri activitatea de integrare.
Mark Zuckerberg, patronul Facebook, știe că are o țintă lipită pe spate. Dacă doamna Warren va fi aleasă președinte, el le-a spus recent angajaților săi că „atunci aș paria că vom avea un proces juridic”. El ar paria, de asemenea, că ar câștiga, a adăugat el. Zuckerberg ar putea face bine să mai recitească povestea Standard Oil. Rockefeller a crezut și el asta – până a fost prea târziu. ■
Acest articol a apărut în secțiunea Afaceri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Cum să desfaci un monopol”
