Dobânzile, „cu susu-n jos”. Cum ne afectează?

222
13 minute de lectură

Să fim plătiți pentru a lua un împrumut sună ideal, nu-i așa? Și e greu de crezut că un astfel de lucru s-ar putea întâmpla. Dar un astfel de moment a venit. În Japonia și în toată Europa, ratele dobânzilor negative devin o realitate și încep să aibă consecințe reale în viața de zi cu zi. Chiar și în România dobânzile negative sunt o realitate. Economiile țărilor lumii, băncile, companiile și guvernele le simt deja efectele.

Foto: Getty Images / Guliver

Totul are un preț, inclusiv banii. Iar în cazul lor, acest preț se numește dobândă.

Pentru fiecare țară, prețul banilor este stabilit de banca centrală a acelei țări prin rata dobânzii de referință (sau, cum mai este numită, rata dobânzii de politică monetară).

În România, spre exemplu, rata dobânzii de politică monetară reprezintă rata dobânzii utilizată pentru principalele operaţiuni de piaţă monetară ale Băncii Naționale a României. Actualmente, acestea sunt operaţiunile „repo” pe termen de o săptămână, derulate prin licitaţie la rată fixă de dobândă. În cadrul operațiunilor repo, BNR cumpără de la instituţiile de credit active eligibile pentru tranzacţionare (de exemplu, titluri de stat), cu angajamentul băncilor comerciale de a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei (operaţiunile repo sunt tranzacţii reversibile, destinate injectării de lichiditate).

Când ratele dobânzilor sunt negative, înseamnă că o bancă comercială ar trebui să plătească pentru a-și depozita banii la banca centrală. Astfel, o dobândă negativă se constituie într-un stimulent puternic pentru bănci să împrumute banii, în loc să-i păstreze la banca centrală. Când o bancă centrală apelează la o astfel de măsură, putem vorbi de o situație extremă. Poate însemna că există un risc foarte mare de deflație (scăderea prețurilor bunurilor și serviciilor dintr-o economie; diferită de dezinflație, care este o scădere a inflației în economie, prețurile urcând, dar mai lent).

Banca centrală încearcă astfel să stimuleze economia injectând mai multă lichiditate în sistem prin împrumuturi.

Ratele dobânzilor negative au fost considerate o măsură experimentală după ce opțiunile tradiționale de politică monetară s-au dovedit ineficiente în stimularea economiilor afectate de criza financiară și recesiunea din 2008. Unii factori politici au avertizat în mod repetat că ratele ultrascăzute încurajează „bulele” speculative în prețurile activelor, precum și creditarea riscantă. Dacă tot mai multe bănci centrale folosesc ratele negative ca instrument de stimulare, măsura ar putea duce în cele din urmă la un război valutar de devalorizări competitive. Factorii de decizie care au apelat la rate negative spun că și-au ajutat economiile și că dezavantajul – cel puțin până acum – a fost gestionabil. De asemenea, ele indică lipsa altor opțiuni, în condițiile în care multe guverne refuză să-și stimuleze economiile prin mai multe cheltuieli guvernamentale.

Ce țări au rate ale dobânzii negative?

Japonia și țările Uniunii Europene se confruntă cu provocări demografice similare: populația lor îmbătrânește, în vreme ce creșterea economiei este una lentă. Băncile centrale din aceste regiuni au implementat rate negative ale dobânzii pentru a susține redresarea economică.

În Uniunea Europeană această măsură a survenit în urma crizei din 2008.

Japonia, în schimb, se luptă cu deflația încă din anii ’90. Potrivit economiștilor ING Carsten Brzeski și Inga Fechner, economia japoneză a cunoscut deflația în aproape jumătate din anii care s-au scurs din 1994 și până în prezent. Banca Japoniei (Bank of Japan / BoJ) a adoptat rate negative de dobândă în 2016. Ratele sunt încă parțial negative de atunci (nu pentru toate intervalele de timp).

În Europa, avem o explozie a politicilor privind rata dobânzii negative care sunt puse în aplicare pentru a pune presiune pe băncile comerciale.

Suedia a fost pionieră în această tendință: în iulie 2009, imediat după criza economică. După ce și-a ajustat rata la 0%, Riksbank, banca centrală a Suediei, a revenit la rata negativă între 2015 și decembrie 2019. Denmark National Bank (DNB) a făcut același lucru în 2012.

Banca Centrală Europeană (BCE) a adoptat rate negative de dobândă pentru zona euro din iunie 2014.

Banca Națională Elvețiană a fost ultima care a recurs la o astfel de măsură, în 2015.

Președintele SUA, Donald Trump, s-a plâns că Rezerva Federală a evitat introducerea ratelor negative de dobândă. Diferența dintre ratele dobânzii din SUA și o mare parte din restul lumii a atras investiții în active denominate în dolari, ceea ce a dus la creșterea valorii monedei americane, fapt care ar putea afecta exporturile.

Cum afectează ratele dobânzilor negative creditele ipotecare?

Timp de mai mulți ani, impactul ratelor negative asupra băncilor comerciale nu a fost vizibil, dar acest lucru începe să se schimbe.

În august 2019, banca daneză Jyske Bank (a treia din Danemarca, din punctul de vedere al cotei de piață) a devenit prima care „și-a plătit” clienții pentru a lua un credit ipotecar! Aceasta a introdus un împrumut ipotecar cu rată fixă de 10 ani, la o dobândă negativă de -0,5%. De altfel, în Danemarca, creditul ipotecar, chiar dacă nu este oferit cu o rată de dobândă negativă, este foarte ieftin. Nordea Bank oferă un astfel de împrumut pe 20 de ani cu rată fixă și dobândă 0% și un altul pe 30 de ani, la o dobândă de 0,5%.

Totul se plătește… într-un fel

Cu astfel de rate scăzute, ne întrebăm de unde mai scot profit băncile. Ele pot încerca să câștige bani prin perceperea unui comision pentru acordarea creditului (DAE = dobânda anuală efectivă nu va fi astfel negativă) sau prin vânzarea de servicii suplimentare conexe, precum asigurări pentru bunul luat prin credit, de exemplu.

A fi plătit pentru a lua un împrumut ipotecar poate părea foarte tentant. Dar este posibil să fim nevoiți să împrumutăm mult mai mult, deoarece toată lumea accesează credite ipotecare ieftine, iar prețurile caselor, în aceste condiții, cresc: prețurile locuințelor daneze sunt foarte mari.

În Suedia se întâmplă la fel. Cu credite ipotecare ieftine, prețurile locuințelor au crescut semnificativ, iar datoria gospodăriilor a explodat la cel mai înalt nivel de până acum, reprezentând 90% din PIB-ul suedez.

Economiile sunt inhibate

În același mod în care ratele negative vă pot încuraja să împrumutați și să cheltuiți bani, ele sunt, de asemenea, un stimulent puternic pentru a nu economisi bani.

În țările cu dobândă negativă, începem să vedem o tendință a băncilor de a transfera aceste rate negative depunătorilor.

În primul rând, tendința s-a manifestat asupra clienților bogați. În Elveția, grupul bancar UBS percepe o taxă de depozit de -0,75% de la clienții bogați cu cel puțin 2 milioane de franci elvețieni în contul de economii (= cel puțin CHF 15.000 comision anual de plătit). A fi bogat este scump. O altă bancă, Credit Suisse, percepe o taxă de -0,85% dacă dețineți peste 10 milioane de franci elvețieni în conturile de economii. Și Postfinance (echivalentul Poștei Române), în Elveția percepe, de asemenea, o taxă de depunere în anumite condiții.

După cum am văzut mai sus, în Danemarca se poate obține un credit ipotecar cu dobândă negativă cu Jyske Bank. Dar aceeași bancă percepe o dobândă negativă de -0,6%, dacă aveți peste 7,5 milioane de coroane daneze (în jur de un milion de euro) în contul dvs. bancar.

Dar presiunea se mărește chiar și pentru micii depunători. În Germania, o bancă cooperatistă bavareză, Volksbank Fürstenfeldbruck, percepe o dobândă negativă de -0,5% la conturile de economii cu acces instantaneu, chiar dacă aveți un depozit de doar un euro. Este prima bancă ce „oferă” dobânzi negative clienților cu depozite mici.

În țările europene, unde depunătorii încep să plătească băncile pentru a-și păstra banii în conturile de economii, este prea devreme pentru a vedea impactul asupra consumului. Pericolul este că, în loc de cheltuieli, depunătorii ar putea începe să-și asume mai multe riscuri. Fie prin păstrarea fizică acasă, a unor sume mai consistente în numerar, fie prin investiții în produse financiare, care sunt mai riscante pentru a evita efectele ratelor dobânzii negative.

Ratele dobânzilor negative reprezintă însă și o oportunitate excelentă de a refinanța și de a consolida datoria la o dobândă mai mică.

Provocarea este că o rată a dobânzii negative poate reduce capacitatea băncilor de a face profit. Și le-ar putea face extrem de selective. Există astfel riscul ca doar debitorii de calitate să poată accesa banii la o rată foarte mică sau negativă, excluzând debitorii cu un scor de credit necorespunzător. Această tendință ar fi accentuată de faptul că în cazul în care depunătorii se opresc să-și plaseze banii în conturile de economii, băncile ar putea avea mai puțini bani pentru împrumutat.

Stimulent pentru datoria publică

În 2019, valoarea totală a obligațiunilor cu randament negativ a depășit la nivel mondial 17 miliarde de dolari (de la 0 în 2012). Obligațiunile guvernamentale din Japonia, Franța, Germania, Spania sau Italia produc randamente negative. Se poate întâmpla, pentru obligațiunile care oferă o rată a dobânzii foarte scăzută, să nu compenseze prima pe care investitorii o pot plăti dacă prețul obligațiunii este mai mare decât valoarea nominală. Randamentul negativ înseamnă că rentabilitatea este negativă din cauza prețului obligațiunii, dar asta nu înseamnă că aveți obligațiuni cu dobândă negativă. Guvernele trebuie să ramburseze suma integrală a datoriei împrumutate.

În august 2019, Germania a vândut obligațiuni pe 30 de ani cu un cupon zero. Înseamnă că împrumutați Statul German cu bani în 2019 și primiți aceeași sumă înapoi în 2050. Guvernul german nu vă va plăti dobânda în schimbul banilor, în ciuda riscului de nerambursare și a costului inflației. Chiar și pentru Germania, obligațiunile cu rata dobânzii de 0% s-au vândut greu și doar 40% din obligațiuni au fost cumpărate. Dar această situație ar putea deveni din ce în ce mai frecventă, pe măsură ce ratele dobânzilor continuă să scadă în toată lumea, în ciuda țărilor care împrumută mai mult.

Recent, Polonia a devenit prima ţară din categoria economiilor emergente care vinde obligaţiuni guvernamentale la un randament negativ, ceea ce constituie un nou punct de referinţă în tendinţa de scădere a costurilor globale cu împrumuturile. Cea mai mare economie din Europa de Est a strâns 1,5 miliarde de euro din vânzarea de obligaţiuni guvernamentale pe cinci ani la un randament de minus 0,102%. Un randament negativ înseamnă practic că acela care cumpără obligaţiunile plăteşte pentru privilegiul de a deţine titluri emise de un stat considerat cu un risc redus. Multe din obligaţiunile guvernamentale poloneze se tranzacţionează cu randamente negative pe piaţa secundară, însă până acum niciun alt guvern al unui stat emergent nu a vândut obligaţiuni la un randament negativ.

Dobândă negativă la leasing și în România

În România, prima companie care a folosit o astfel de lovitură de imagine, prin oferirea unei rate negative de dobândă, a fost Mercedes-Benz Leasing IFN SA. Astfel, firma de leasing oferă o dobândă nominală de -0,5% și percepe un comision de analiză dosar de 2,6% (DAE finanțare 1,18%), plus plata unei asigurări CASCO. Dacă vom face calculele, vom vedea că, practic, vom obține o reducere de circa 1% din prețul cu banii jos al mașinii, dacă recurgem la un leasing pe 36 de luni și cu un avans de 30%. Bineînțeles, avantajul este că poți achiziționa mașina azi, cu doar 30% din costul ei, restul de bani urmând a-l achita în următorii trei ani.

Scăderea prețurilor, un lucru bun?

Dacă, în calitate de consumator, credeți că scăderea prețului este un lucru bun, gândiți-vă din nou. Deflația ar putea fi un cerc vicios, deoarece consumatorii continuă să amâne consumul, așteptând ca prețurile să scadă și mai mult. Dacă ofertele vor fi mai bune mâine, aștepți următoarea ofertă. Prețurile încep să scadă, deoarece avem o capacitate excesivă de producție în economie în comparație cu cererea. Aceasta ar putea duce la creșterea șomajului sau la scăderea salariilor, comprimând creșterea economică! În teorie, ratele dobânzilor negative sunt potențial un instrument bun pentru combaterea deflației prin stimularea creditării. Aceasta a fost o realitate de câțiva ani în întreaga lume. ■

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele