Primarul din Târgu-Mureș, Dorin Florea, a expus o serie de criterii pe care orice cuplu ar trebui să le îndeplinească pentru a avea copii. Iar neîndeplinirea lor ar urma să atragă luarea copilului în grija statului. El a explicat că a ajuns la această idee din cauză că rromii „ignoră orice ajutor, fiind interesaţi doar de bani”. Afirmațiile sale au generat și multe laude pe rețelele sociale. Mulți au încercat să-i justifice afirmațiile prin diferite formule. Iată câteva dintre ele.

”Problema este reală”. Nu, nu este. Doar este prost pusă. Se întâmplă, desigur, ca în unele familii alocațiile pentru copii să fie folosite în scopuri care n-au nici cea mai mică legătură cu creșterea și educarea celor mici. Pentru alcool, de exemplu. Este aceasta o problemă socială, generalizată? Sunt acestea comportamente definitorii pentru anumite categorii sociale? Nu știm, pentru că pur și simplu nu există date în acest sens.

Cea ce știm este că alocațiile, așa cum ele sunt concepute în momentul de față, sunt ceva ce vine din trecut. Regimul comunist își afirma grija față de copii și astfel oferea o alocație fiecăruia, în cuantum egal. Nu se putea admite (cu excepția copiilor instituționalizați) că unii copii au nevoi mai mari decât ceilalți. Regimul nu accepta că există inegalități în societate.

Astăzi, copiii din România primesc, la fel, aceeași sumă, indiferent de nevoi. Dar societatea românească nu doar că recunoaște inegalitățile dar și – fapt nu tocmai de dorit – acestea s-au accentuat pe măsura trecerii anilor. Ceea ce pentru unii reprezintă un ajutor bine-venit, pentru alții nu înseamnă nimic. Banii se pierd precum apa în nisip. Finanțarea nu se face după nevoi.

Și apoi, de ce bani și nu responsabilizarea părinților, prin susținerea achiziționării unor bunuri și servicii esențiale pentru creștere și educație, cum ar fi cărți, rechizite, haine și încălțări sau contravaloarea mesei de prânz la cantina școlii?

Nu, problema nu este că părinții beau alocațiile copiilor – astfel de cazuri există și vor exista. Problema este ipocrizia și lipsa de realism legate de ajutorarea familiilor cu copii – mai ales a celor în nevoie.

Primarul de la Târgu-Mureș vrea să treacă drept un pragmatic cinic, care cunoaște problema de la fața locului și propune măsuri dure, dar eficiente. În realitate, el este doar alături cu drumul.

”Stăm pe o bombă socială”. Da, dar nu e aia! Reprezintă comunitatea rromă o problemă pentru stabilitatea societății românești? Poate în aceeași măsură cu amenințarea reprezentată de LGBT, vegani, hipsteri sau bicicliști. Adică, niciuna.

Membrii acestei comunități duc, într-adevăr, stigmatul unei îndelungi perioade de marginalizare și discriminare, ce a urmat unei și mai îndelungate perioade de sclavie. Sclavia reprezintă un aspect întunecat al istoriei noastre, despre care nu prea ne place să discutăm, ne vine greu să acceptăm că vitejii noștri domnitori și cucernica noastră Biserică practicau sclavia. Nu putem să ne facem că aceasta nu a existat și nu și-a pus amprenta asupra comunității rrome.

Comunitatea rromă este astăzi profund marcată de sărăcie, cu foarte puține excepții. Iar inegalitățile din cadrul comunității sunt cu mult mai pronunțate decât în restul societății românești. Există o lipsă acută de educație, inclusiv de natură igienică și sexuală.

Aceasta este o problemă socială, dar departe de a avea un potențial exploziv. Dacă va fi să vină, explozia va veni din altă parte: din exasperarea generală în fața inechităților sociale, din stigmatul sărăciei, care spulberă egalitatea de șanse, în fața incompetenței, autorităților, a birocrației sufocante și a corupției.

Bomba socială trebuie căutată nu în bidonvilurile de la periferiile orașelor sau în blocurile-fantomă, locuite mai mult sau mai puțin de minoritatea rromă. Bomba socială trebuie căutată – și va fi găsită – în birourile mafiei gulerelor albe. Acolo se află adevărata cauză a inegalității, care duce la marginalizarea socială a celor defavorizați.

Înainte de a-i trimite pe membrii minorității rrome în fața unor funcționari care să decidă dacă au voie sau nu să se înmulțească, primarul ar face bine să priceapă că acești amărâți sunt exploatați de o pătură extrem de subțire de lideri din propria etnie. Și că undeva, mai sus, mafiile nu mai au limbă și nici naționalitate. Problema lui Dorin Florea și a altora este că acolo, în zona gulerelor albe, e mai greu să bați. Mai bine la amărâți, că nu-i apără nimeni.

„Dorin Florea propune soluții concrete, el n-are timp de corectitudine politică”. De fapt, nu funcționează.

Afirmațiile edilului sunt atât de absurde, încât a le pune în discuție din punct de vedere tehnic implică riscul de a deveni, de asemenea, ridicol. Cum să iei în serios asemenea aberații? Și totuși…

Prima întrebare ar fi cui s-ar adresa obligativitatea de a se prezenta în fața unei comisii, sau cam așa ceva, de la care să obțină mult râvnitul drept de a avea un copil? Primarul a lăsat a se înțelege că se referă la rromi. Dar nu există certificat de rrom și cu atât mai puțin de țigan. Și atunci, cum se funcționeze?

Din două, una: ori regula este valabilă pentru toți, indiferent de naționalitate, ca să nu existe discriminare, ori este valabilă doar pentru o anumită etnie și atunci aceasta trebuie separată în mod oficial. Ceea ce ar însemna să dăm legi rasiale, iar etnia respectivă să fie marcată, printr-un semn distinctiv. Pentru a se cunoaște cine se poate înmulți și cine nu.

Desigur, Dorin Florea s-ar putea să spună că nu asta a avut în vedere și poate că, în mintea domniei-sale, lucrurile nu s-au dus până într-acolo. Din nefericire, exact acolo duc.

Dar să presupunem, prin absurd, că fie târg-mureșenii își iubesc atât de mult primarul încât, de dragul lui, vor fi gata să treacă prin fața unei comisii pentru dreptul de a avea copii, fie pe teritoriul orașului vor funcționa legile rasiale și pe la comisie vor trece doar cei însemnați.

În consecință, trebuie formată comisia care să spună dacă te încadrezi în norme sau nu. Și cine va decide? Primăria? Poliția? Asistența socială? Biserica? Sanepidul? La acest capitol, primarul ne lasă în ceață.

Apoi, ce se întâmplă dacă cei fără drept nu respectă regula? Sunt sterilizați forțat? Vor fi femeile obligate să avorteze? Sau reprezentanții Primăriei vor asista la naștere, cot la cot cu moașa, ca să ia bebelușul de la sânul mamei și să-l dea Statului? Cum procedăm? Marele vizionar de la Târgu-Mureș nu ne-a luminat.

Dar mai ales, nu i-a luminat pe cei foarte mulți, care l-au lăudat în zilele acestea pe rețelele sociale. Și nici nu are cum.

„Trebuie să ne temem”. Da. Departe de a fi un pragmatic, Dorin Florea este doar un cinic în căutare de voturi pentru un nou mandat la Primăria orașului. În cariera sa, a mai trecut pe la PNȚCD, PDL și PNL, înainte de a ajunge omul ALDE.

Problema nu este tocmai Dorin Florea, care va prinde sau nu încă un mandat în fruntea orașului. Problema este legată de ceea ce poate genera în societate o astfel de declarație. Există multe nemulțumiri, există multe frustrări.

Pe rețelele sociale, Dorin Florea are acum mai mulți fani. Pe scena politică românească nu există un partid anti-european, de extremă dreapta, dar până de curând, locul acestuia a fost ținut de discursul anti-UE promovat de Liviu Dragnea.

Scena politică este acum în plină transformare și o asemenea apariție în spațiul public românesc nu este exclusă. Mai ales că, exceptând câteva voci individuale, nu a existat o condamnare generală și vehementă din spațiul politic a unei declarații, totuși, fără precedent. Nici comunitățile principale din Târgu-Mureș, română și maghiară, nu au reacționat împreună, așa cum ar fi cerut realitatea. Au preferat să rămână spate în spate.

Cât despre șeful ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, reacția sa ar fi comică dacă n-ar fi tragică. El s-a mărginit să spună că va discuta cu Dorin Florea.

Trist, dar explicabil. Florea este probabil singurul reprezentant ALDE care ar avea șanse să câștige un oraș important la viitoarele alegeri locale. Pe de altă parte, Călin Popescu-Tăriceanu năzuiește să intre cumva într-o alianță, care să-i asigure intrarea în Parlament la alegerile generale și, cine știe, poate chiar o participare la o coaliție de guvernare.

Dat afară din familia politică a Liberalilor și Democraților pentru atacarea statului de drept, Călin Popescu-Tăriceanu știe că ar deveni cu totul nefrecventabil alături de unul ca Dorin Florea. Dar nici nu-și poate permite să piardă un oraș precum Târgu-Mureș.

Ei bine, pe aceste slăbiciuni și ezitări ale politicienilor mainstream își bazează discursul și extrema dreaptă peste tot în Europa. De aceea avem a ne teme. ■