Dr. Simona Soare: „Stresul puternic poate declanșa bolile reumatice autoimune”

906
10 minute de lectură

Bolile reumatice sunt o povară greu de dus și, nu întâmplător, despre reumatism se spune că nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăiești. Unele dintre aceste boli, cum sunt poliartrita reumatoidă și lupusul eritematos sistemic, sunt boli autoimune și declanșarea lor poate fi favorizată de factori externi, cum este stresul.

„Între creier, sistemul endocrin și sistemul imun există o strânsă legătură. În momentul în care se produce un stres major, o traumă majoră, scade imunitatea și pot fi declanșate boli autoimune sau cancerul, care, și el, este clar legat de o traumă majoră. Bineînțeles, în funcție de profilul genetic al fiecărei persoane”

a declarat, într-un interviu pentru Reporter Global, dr. Simona Soare, medic primar de medicină internă și specialist în reumatologie, în cadrul Spitalului Universitar de Urgență Elias, din București.

Dr. Simona Soare

Reumatologia este o subspecialitate a medicinei interne care se ocupă cu afecțiunile articulare și ale țesutului conjunctiv. Ea are un spectru larg, cuprinzând aproximativ 200 de entități. Reumatologia se ocupă și de boli ale țesutului osos, dintre care osteoporoza, care este responsabilă de impactul sever asupra individului și societății prin complicațiile sale redutabile, cum ar fi fracturile vertebrale și fractura de col femural. Bolile reumatice reprezintă azi o povară și pentru sistemul de sănătate și de asigurări sociale, din cauza impactului pe care îl au asupra calității vieții, producând dizabilități și creșteri ale absenteismului, ca urmare a incapacității de muncă. „Bolile reumatice sunt cunoscute din Antichitate; pe scheletele antice au fost identificate modificări determinate de artrita gutoasă sau de artroze. În scrierile datând din perioada Egiptului Antic, s-au descoperit descrieri ale gutei și ale artrozelor. În cartea de medicină antică indiană «Charaka Samhita», autorul face o descriere a manifestărilor articulare similare poliartritei reumatoide. Hipocrate menționează, în scrierile sale, cuvântul «rheuma», cu semnificația de tumefiere articulară, și descrie guta ca fiind apanajul oamenilor înstăriți (care se hrănesc abundent) și ca pe o boală care nu te lasă să mergi, imobilizantă”, declară dr. Simona Soare. Afecțiunile articulare sunt reprezentate de artroze, spondilartrite, vasculite, boli autoimune, ca lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă și sindromul Sjögren, dar și boli miofasciale.

Poliartrita reumatoidă, agravată de stres

Bolile reumatice sunt frecvente atât la copii, cât și la adulți, dar, mai ales, la vârstnici, durerea articulară fiind cel mai frecvent simptom de prezentare la medic. În afecțiunile articulare se constată și afectarea mobilității articulare, care poate determina dizabilitate cu impact asupra calității vieții. Boala imună cu afectare articulară cea mai frecventă este poliartrita reumatoidă. Aceasta apare în decada a cincea, dar și la vârste mai înaintate, și are o predominanță feminină. Spre deosebire de artroze, poliartrita reumatoidă este o boală a sinovialei. „Poliartrita se caracterizează prin proliferarea straturilor sinovialei de tip «tumor-like-panus synovial», care, în loc de două straturi, are 100 de straturi. Acest panus sinovial este infiltrat cu celule imune producătoare de substanțe inflamatoare –- citokine, dar și de enzime. Acestea din urmă produc erodarea cartilajului articular juxtasinovial al osului adiacent, cu formarea de eroziuni marginale osoase. Atunci când procesul inflamator este sever și necontrolat terapeutic, se produc distrucții articulare, cu deformări la acest nivel. Boala este invalidantă, în lipsa terapiei. Simptomele principale sunt durerea și redoarea articulară matinală – înțepenirea articulațiilor în timpul dimineții (interleukinele inflamatorii se produc nocturn). Cu cât mai mult timp pacientul nu își poate folosi dimineața articulațiile mâinilor, cu atât mai severă este boala”, afirmă dr. Simona Soare. Diagnosticul se stabilește clinic, prin afectarea simetrică a articulațiilor mici ale mâinilor/ picioarelor (excepție făcând afectarea articulațiilor interfalangiene distale) și confirmate și de prezența autoanticorpilor: factorul reumatoid (FR) și anticorpii anti-peptide citrulinate ciclic (CCP). „În perioada de activitate a bolii, există markeri de inflamație crescuți: VSH (viteza de sedimentare a sângelui) și proteina C reactivă (PCR). Există și o predispoziție a bolii, markerul genetic fiind DR4, secvența specifică  de aminoacizi. Stresul este atât un factor declanșator, cât și unul agravant al evoluției bolii. Poliartrita reumatoidă se asociază cu morbidități, cum ar fi bolile cardiovasculare, dar și cu boli neoplazice, precum cancerul pulmonar sau limfoamele. Obiectivul terapiei este acela de oprire a evoluției bolii, pentru a nu se ajunge la deformări articulare și, în final, la handicap. În acest scop, au fost elaborate criterii de diagnosticare precoce a bolii și de introducere timpurie a medicației imunosupresive și cu agenți biologici. În această eră, se vorbește despre remisiune completă a bolii”, afirmă dr. Simona Soare.

Sportul are impact asupra articulațiilor

Artroza este cea mai frecventă maladie articulară și afectează, cu precădere, articulațiile membrelor inferioare: genunchii, articulațiile coxofemurale, articulațiile coloanei lombare – este prețul pe care îl plătim pentru poziția bipedă – dar și articulațiile mâinilor și ale picioarelor. Artroza este, în principal, o boală a cartilajului articular care se modifică pe măsura înaintării în vârstă sau secundar unor traumatisme locale. Secundar afectării cartilajului, este afectat și osul subcondral, cu formare de osteofite (ciocuri). Cel mai important factor de risc al artrozei este vârsta, deoarece, odată cu trecerea anilor, nutriția cartilajului și refacerea leziunilor sunt defectuoase. Al doilea factor important este obezitatea, care crește presiunea asupra articulațiilor, modificând structura cartilajului și a osului subiacent, tardiv producându-se deformări articulare. Pacientul are dureri la mers, la efort fizic, care îl determină să-și restrângă activitățile. Țesutul adipos în exces produce și niște substanțe, adipokinele, responsabile de procesele inflamatorii locale. Sexul feminin are un factor de protecție premenopauzal prin secreția de estrogeni care favorizează vindecarea injuriilor cartilajului, dar și a celor tegumentare sau de la nivelul creierului. Factorii genetici au un impact mai mic asupra dezvoltării artrozelor, fiind importanți mai ales în transmiterea predispoziției pentru formarea nodulilor Heberden la nivelul articulațiilor interfalangiene distale de la nivelul degetelor mâinii. Și factorul mecanic are un rol important în afectarea cartilajelor. De exemplu, mișcările repetitive de la nivelul mâinilor, la culegătorii de fructe, duc la modificări articulare severe. Sportul, de asemenea, are impact asupra articulațiilor – leziunile meniscale și cele ale ligamentelor încrucișate de la nivelul genunchilor, apărute prin practicarea schiului, pot afecta, în timp, în mod sever, articulațiile genunchilor, precum și ridicarea necontrolată de greutăți la sală”, declară dr. Simona Soare. Diagnosticul clinic este susținut de efectuarea de radiografii ale articulațiilor afectate și de ecografia părților moi care suplinește examenul radiologic. „Obiectivul terapeutic pentru pacienții artrozici constă în a remite durerea, în a elimina inflamația locală, atunci când există, și în a ameliora motilitatea articulară, în vederea prevenirii dizabilității. Se utilizează antialgice, antiinflamatorii nesteroidiene și, local, se pot administra produse cortizonice. După puseul de activare a durerii, se indică fizioterapia și kinetoterapia”, precizează dr. Simona Soare.

Spondilita anchilozantă, diagnosticată mai timpuriu

Dezvoltarea tehnicilor imagistice vine în sprijinul pacienților care suferă de afecțiuni reumatice. Astfel, se poate stabili diagnosticul precoce în cazul unor boli cu potențial invalidant, cum este spondilita anchilozantă. Aceasta este o boală inflamatorie cronică ce afectează adultul tânăr și debutează, în mod obișnuit, în decada a treia. Pacientul acuză durere la nivelul coloanei lombare joase și, alternativ, la nivelul feselor, mărturie a afectării articulațiilor sacroiliace localizate la nivelul bazinului. „Durerea este semnificativă, predominant nocturnă, poate trezi pacientul din somn, este accentuată de repaus și se ameliorează cu mobilizarea, spre deosebire de durerea cauzată de artroze, care este accentuată de efortul fizic și care se ameliorează în repaus. Nocturn, se secretă citokine inflamatorii, responsabile de apariția durerilor de bazin și de spate, în a doua parte a nopții. În mod normal, pacienților cu aceste simptome li se efectuează o radiografie de bazin care evidențiază leziuni specifice ale articulațiilor sacroiliace. Dacă nu apar modificări radiologice la pacienții simptomatici, se efectuează un examen RMN de bazin și coloană lombară, pe care se poate evidenția prezența edemului osos pe versantele articulare sacroiliace, cu semnificație de inflamație locală, și care vine în sprijinul diagnosticului de spondilartrită axială”, declară dr. Simona Soare. Modificările sacroiliace evidențiate prin examenul RMN permit un diagnostic precoce al bolii și instituirea unei terapii adecvate, cu scopul de a opri procesul inflamator local și evoluția către anchiloza articulară. În lipsa tratamentului, boala inflamatorie evoluează, afectând discurile coloanei vertebrale lombare, apoi dorsale și cervicale, cu deformare toracică și lordoză severă cervicală. „Această afecțiune se asociază, frecvent, cu markerul genetic HLA B27, care este implicat și în patogeneza bolii. În tratamentul spondilitei anchilozante rămâne de bază terapia cu antiinflamatoare nesteroidiene care trebuie administrate zilnic, dacă avem în vedere remiterea inflamației și oprirea evoluției bolii. Acestea pot fi grevate de efecte secundare digestive și cardiovasculare. Cazurile severe de boală beneficiază de terapia biologică cu anticorpi monoclonali anti-TNF (tumor necrosis factor), blocanți ai activității citokinelor inflamatorii. Scopul terapiei în SA este remiterea inflamației, evitarea modificărilor structurale de la nivelul coloanei vertebrale care pot duce la deformări și la anchiloză severă, cu apariția dizabilității. La momentul actual, se urmărește creșterea calității vieții, având un pacient care să se poată descurca în activitățile zilnice și, eventual, cu o viață socială cvasinormală. Tratarea pacienților presupune o muncă de echipă, în care reumatologul, kinetoterapeutul și personalul care efectuează fizioterapia ocupă un loc important”, conchide dr. Simona Soare.

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele