După moțiune

105
6 minute de lectură

Ne-am făcut iluzii că ziua astrală de 26 mai 2019 va avea repercusiuni și în sfera politică internă. Au existat speranțe că opoziția politică va putea coagula o parte din putere pentru a face o schimbare de majoritate parlamentară și, implicit, o schimbare de guvern.

Moțiunea de marți, 18 iunie a.c., nu a răspuns unei astfel de așteptări. Cei care au repetat cadențat pentru a se înțelege clar că una este votul de la europarlamentare, altceva este situația în care se află echilibrul forțelor parlamentare au avut câștig de cauză. Mai grav este că, după căderea moțiunii de cenzură, se încearcă acreditarea ideii că votul din 26 mai a fost un accident care nu se va mai repeta, o descărcare a furiei acumulate împotriva unui singur om care a fost scos din scena politică.

Este clar că forțele politice au început, încă din prima zi de după alegeri, să se adapteze la noua situație. PSD s-a „curățat” de o parte din fidelii lui Dragnea, a îndulcit limbajul antijustiție și a temperat discursul antieuropean.

USR-Plus au intrat în capcana întinsă de adversarii politici care i-au acuzat că se feresc să intre la guvernare. La această tensiune s-a adăugat o negociere intensă între cele două partide care îi face pe unii susținătorii ai alianței să se întrebe ce viitor vor avea USR și Plus împreună. Este un proces complicat care se suprapune și peste nevoia de clarificare ideologică a USR.

PNL pare a fi partidul ce va fi nevoit să scoată „castanele din foc” după ce a picat moțiunea. Se aud deja vocile care spun că se putea obține mai mult din moțiune și că, de fapt, PNL se află în fața unui insucces. Însă, dincolo de critici, PNL a făcut ceea ce trebuia să facă. Adică, a inițiat moțiunea (rezultatele alegerilor europarlamentare impuneau imperios o astfel de decizie), încercând să debarce cabinetul Dăncilă. Nu a reușit. Ar fi avut nevoie și de voturi de la PSD sau ALDE, și de toate voturile de la Pro România, care se pare că a „jucat” duplicitar. PSD nu este ușor de convins să renunțe la guvernare. Pe de o parte, speră să se redreseze până la alegerile parlamentare, inclusiv pe fondul disputelor dintre partidele politice de opoziție. Pe de altă parte, există și o rezistență puternică din partea membrilor PSD din teritoriu, care au nevoie de fonduri bugetare, în perspectiva alegerilor locale de anul viitor, și, deci, de un guvern PSD. În plus, actuala echipă guvernamentală are tot interesul să rămână în funcții, măcar până la găsirea unor sinecuri.

Sunt critici care spun că trocul PNL cu parlamentarii din arcul puterii ar fi trebuit să fie mai „consistent”. Dar aceasta ar fi fost calea pe care și-au dorit-o votanții din 26 mai, nu simpatizanții, nu militanții de partid? Pentru că votul din 26 mai a avut și o componentă de „moralitate”, care excludea concesii acordate PSD-ALDE.

Așadar, la Palatul Victoria rămâne guvernul Dăncilă. Va trebui să vedem în ce măsură puterea politică, parțial revigorată de eșecul moțiunii, va continua programul economic aventurier. Declarațiile premierului Dăncilă din Parlament nu ne dau prea multe motive de optimism. Viorica Dăncilă a afirmat că va continua să crească pensiile și salariile. Asta, în pofida avertismentelor FMI și ale Comisiei Europene, care estimează că o creștere a pensiilor, anul acesta, înseamnă un efort financiar de 4% din PIB. Să fie clar, pentru a aloca 4% din PIB, adică aproximativ 4 miliarde de lei doar anul acesta, este nevoie de o reducere a cheltuielilor cu alte patru miliarde de lei. Pentru că este puțin probabil ca bugetul să includă fonduri pentru pensii, atât timp cât bugetul nu prevede salariile din administrație pentru întregul an.

În altă ordine de idei, conceptul de „stat paralel” pare că a mai pălit. Principalul susținător al existenței „statului paralel” nu se mai află printre cei liberi, iar alții nu mai sunt în lumina reflectoarelor. Tot mai mult este vizibil acum că statul paralel a fost un concept de „dânșii inventat”, pentru a avea un dușman cu care să se lupte și pentru a găsi o bună scuză pentru dosarele lor din justiție.

De fapt, statul paralel nu are nici formă, nici fond, nu poate fi în niciun fel definit. Este doar un pretext, un baubau, pentru toate problemele din justiție pe care le au politicienii aflați la putere.

Din acest punct de vedere, alegerile din 26 mai au fost exemplare. Au fost mult mai mulți români care au ignorat sau au înțeles manipularea numită „stat paralel” față de cei care au crezut în terorizarea unor politicieni de către un aparat de represiune nevăzut și de neauzit. „Statul paralel” nu a fost decât un element de propagandă politică, la fel ca naționalismul economic de paradă și ca elucubrațiile cu otrăvirea consumatorilor români cu produse din import.

Este, totuși, de așteptat ca programul economic să fie reevaluat. Chiar discuțiile privind restructurarea aparatului bugetar pot face parte din acest scenariu. O reevaluare care nu va fi dictată de partidele de la putere (PSD și ALDE ar continua, probabil, să pluseze pe cheltuieli bugetare), ci de realitate și, poate, de o opoziție inteligentă.

Este de dorit ca guvernul „din umbră” al opoziției să nu pregete în a arăta greșelile din deciziile economice sau realitatea bugetară. Alegerile au arătat că electoratul înțelege ce se întâmplă în economie, în pofida discursului pozitiv al guvernanților.

Poate că moțiunea a fost o șansă ratată. Nu mai contează acum. Acum, este important ca argumentele opoziției să fie coerente și credibile. Este clar că oamenii sunt gata să le audă și să le înțeleagă.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele