Economia obosește, beculețele de avarie sunt ignorate

SALZGITTER, GERMANY - MARCH 05: Sparks fly as a worker in a heat resistant suit cleans the inside of a ladle used for transporting molten metal at the Salzgitter AG steelworks on March 05, 2019 in Salzgitter, Germany. Salzgitter produces a wide variety of steel products, including galvanized flat steel used for cars and appliances. (Photo by Sean Gallup/Getty Images)

Pentru a-i parafraza pe economiștii Carmen Reinhart și Kenneth Rogoff, când cineva îți spune că n-ar mai fi valabile comperațiile cu trecutul fiindcă acum situația din economie e diferită, nu trebuie doar să pleci de lângă el, ci să fugi. România repetă acum poate cea mai mare greșeală a precedentului ciclu de creștere, din care și-au tras seva mai toate problemele majore care s-au corectat apoi prin recesiunea dură din 2009-2010.

Productivitate și costuri

Este vorba despre decuplarea evidentă dintre dinamica salariilor și a productivității muncii, situație care persistă de mai mulți ani și nu dă semne că s-ar inversa. Dimpotrivă. Da, România a avut cea mai mare creștere a productivității din Uniune (un plus de peste 50% față de nivelul din 2007). Problema este că, în aceeași perioadă, costurile cu forța de muncă au urcat de peste două ori, și aproape 60% din această creștere s-a petrecut doar în ultimii trei ani. Cu alte cuvinte deși productivitatea a crescut, s-a muncit mai intens, costurile cu salariile au anulat eficiența producției și au creat presiuni inflaționiste.

Creșterea din depozit

Mai mult, aceste evoluții sunt în continuare accentuate de politicile publice într-un context în care economia deja gâfâie. Detaliile creșterii PIB din 2018 descriu o serie de aspecte nu prea încurajatoare. În primul rând, economia României aproape stagna anul trecut, dacă firmele nu acumulau multe stocuri. Adaosul care a creat creșterea economică a venit în 2018 de la variația stocurilor (aproape 3% din avansul de 4,1%) este cel mai mare de aproape două decenii. În esență, fără acest plus de 3%, economia românească ar fi afișat un ritm de creștere modest, deloc impresionant, de 1%, o cvasistagnare, pentru un stat emergent precum România.

De regulă, acumulările de stocuri (doar pentru puține trimestre) pot fi un semnal pozitiv într-un mediu de afaceri aflat în reviriment, în avânt economic. Adică,  dacă acumularea de stocuri ar veni atunci când mediul de afaceri ar depăși o perioadă nu prea fastă, atunci ar fi un semn că lumea se așteaptă la o cerere (fie ea internă sau externă) sesizabil mai bună în perioada următoare.

Dar în cazul României nu poate fi cazul de așa ceva, mai ales că economia a încetinit vizibil, după un 2017 în care țara a bifat o creștere cu aproape 7%, dinamică la care mai toată Europa s-a uitat, de la mare distanță, cu oarecare admirație.

Marfă fără piață

Dacă nu este o acumulare strategică de stocuri de mărfuri care așteaptă comenzile unui consum revigorat, atunci ce semnal transmite acest imens depozit care a impulsionat creșterea economiei?

Acumularea aceasta constantă și uriașă de stocuri poate fi rezultatul unui calcul prea optimist, care a estimat greșit că vânzările vor merge bine. În cazul stocurilor crescute în actuala conjunctură, probabil că este mai degrabă vorba despre faptul că vânzările nu au mers nici pe departe atât de bine pe cât se așteptau agenții din economie. De altfel statisticile exporturilor și cele care descriu evoluția consumului privat intern aici ar trebui subliniat că nici exporturile, confirmă ipoteza supraevaluării cererii în 2018.

Consum fără investiții

Mai mult, investițiile în capital fix au scăzut în 2018 după ce oricum nu au evoluat prea strălucit în acest ciclu economic. Într-adevăr, creșterea economică din ultimii ani s-a bazat pe sectorul terțiar, al serviciilor, care nu este atât de intensiv pe zona de capital ca industria. Serviciile consumă intensiv capital uman, dar asta este altă poveste. Totuși, nu este deloc încurajator să observi că investițiile sunt cu aproape 29% (în termeni reali) sub nivelul dinaintea crizei, în timp ce consumul privat este cu 26% peste nivelul atins la vârful precedent, din T3 2008.

Altfel, ca un detaliu picant, între 2000 și 2008, investițiile din economie au urcat an de an, doar că poate atunci s-a ajuns la un punct dincolo de care piața s-a îngustat, având în vedere că utilizarea capacităților industriale a fost foarte scăzută după criză, inclusiv în primii ani ai ciclului actual de creștere. Așadar, pot avea loc și posibile excese pe partea cealaltă.

Efectul dezechilibrului

Revenind, ecartul dintre dinamica productivității muncii și cea a costurilor cu angajații se regăsește, într-o mai mică sau mai mare măsură, în cam toți indicatorii de alarmă: presiunile inflaționiste intensificate, deficitul de cont curent în creștere și presiunile de depreciere la care este expus leul. Atât timp cât autoritățile vor fi mai preocupate doar de indicatori precum dinamica salariilor și cea a PIB, fără să se analizeze elementele care fac diferența pe termen mediu (așa-numitele reforme structurale), drumul către următoarea corecție economică se scurtează, iar amploarea acesteia poate fi sporită. Reformele care ar aduce beneficii în zona de productivitate a muncii sunt evidente: este nevoie de lucrări de infrastructură de transport, de un sistem educațional mai performant, de reducerea birocrației etc. Toate acestea  se numesc „structurale” fiindcă efectiv schimbă structura economiei și nu aduc rezultate de pe azi pe mâine – și, din păcate, nici nu se pot pune în aplicare cu ușurință.

Din fericire, România încă are destul de multe avantaje comparative cu alte țări emergente și ar putea să revină într-o poziție favorabilă pe termen mediu, atât timp cât se iau măsurile potrivite. Vestea mai puțin bună este că ne aflăm într-un ciclu electoral destul de extins, care va ține până la finalul anului viitor. Așadar, nu prea sunt speranțe să fie făcuți pași importanți în direcția potrivită, în următorul an și jumătate.

Comentarii




Silviu Pop
Silviu Pop este un economist cu o vastă experiență de jurnalism. În prezent coordonează departamentul de Research al Colliers International, o companie de consultanță imobiliară. Silviu Pop a fost economist al ING Bank România. Ca jurnalist a lucrat la Money Channel, singurul canal de televiziune specializat, unde a avut o emisiune, agenția de știri NewsIn și cotidianul România Liberă.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele