Enigmatica Polonie

226
6 minute de lectură

Rezultatele alegerilor parlamentare din Polonia, din 13 octombrie acest an, au produs oarece surprize, la fel ca și alegerile locale din Ungaria, dar în sensuri opuse.

Dacă ne referim la climatul de pe malurile Vistulei, se pot găsi cinci explicații în situația de dinainte de 1989.

Sistemul politic polonez era multipartid, existând nuanţe permise în interiorul sistemului socialist. Generalul Wojciech Jaruzelski a permis activitatea mai multor partide-satelit, iar Nicolae Ceauşescu, doar activitatea PCR. În Polonia, ulterior victoriei Solidarităţii în alegerile din 1989, partidele-satelit s-au aliat cu Solidaritatea, permițând transformarea treptată a sistemului politic.

În Polonia, cea mai mare parte a suprafețelor agricole era în proprietate privată. La noi, foarte puţine suprafeţe au scăpat colectivizării. Sectorul agricol polonez a continuat să producă și după căderea comunismului, fără să suporte prea mari transformări. Proprietatea privată a permis menținerea unei clase de ţărani sau de fermieri cu iniţiativă economică.

Biserica Catolică poloneză a fost și este o forţă socială independentă, care s-a opus regimului comunist, dovedind o mare putere de rezistenţă. În România, Biserica Ortodoxă a colaborat cu regimul comunist, mai ales la nivelul înaltei ierarhii.

Societatea civilă poloneză a rezistat presiunii exercitate de regimul comunist. Societatea civilă românească practic nu a existat. Se poate vorbi despre acţiuni ale unor personalităţi individuale, dar nu am avut un nucleu organizat de intelectuali capabili să reziste regimului comunist.

Polonia era, din punct de vedere practic, falită. Statul comunist polonez depindea de ajutoarele financiare masive acordate de Occident. Multe state occidentale au condiţionat plata sumelor cerute de comunişti de schimbări democratice, creându-se astfel  un instrument de presiune asupra comuniştilor polonezi. România a plătit datoriile externe, ceea ce nu le-a permis liderilor occidentali să folosească acest instrument pentru a-l influenţa pe Nicolae Ceauşescu.

Revenind la prezent, putem spune că popularitatea PiS (Partidul Lege și Justiție, de guvernământ) se datorează în mare măsură abilităţii de a exploata clivajele sociale din societate. Mulți cetățeni cu un nivel mai scăzut de educație și săraci consideră că reforma economică din anii ’90 nu a acționat și în beneficiul lor. Privatizările au determinat declinul unor orașe și categorii profesionale. Costurile sociale ale reformelor structurale au fost neglijate de guvernele precedente.

Derapajele antidemocratice din sfera justiției nu au avut un impact prea mare asupra electoratului, preocupat mai mult de creșterea nivelului de trai.

Circa 56% din votanții de peste 60 de ani au votat cu PiS. Ascensiunea partidului a fost mult facilitată de creșterea economică, de nivelul scăzut al șomajului și de un vast program de ajutoare sociale. Au crescut pensiile și au fost eliminate taxele  pentru cei sub 26 de ani. 

Din punct de vedere economic, Banca Mondială estimează pentru Polonia un ritm de creștere economică de 3,6% în 2020.

PiS a câștigat 235 din cele 460 de locuri ale Seimului, Camera inferioară și cea mai importantă a legislativului polonez.

Senatul (Camera superioară) a fost ignorat multă vreme. Aici opoziția (Platforma Civică) a obținut 51 de locuri, față de 49 ale PiS. Deși este mai puțin important decât Seimul, poate întârzia sau amenda legislația. Conform Constituției actuale a Poloniei, în cazul în care Senatul respinge o lege votată de Seim, acesta trebuie să voteze din nou legea, cu majoritate absolută și cu un cvorum de cel puțin jumătate din numărul total al deputaților Camerei inferioare.

Tot legea fundamentală arată că guvernul (Consiliul de Miniștri) este responsabil numai în fața Seimului.

PiS are concurenți și pe partea dreaptă a spectrului politic, formațiunea ultranaționalistă Confederația, care are 11 locuri în Seim.

Datorită situației din Senat este aproape imposibilă orice încercare de modificare a Constituției, mai ales în ceea ce privește puterea judecătorească.

Slăbirea poziției Poloniei în UE va avea efect și asupra puterii sale de negociere. Aceasta înseamnă necesitatea găsirii unor aliați printre statele membre. Poate ar fi util ca Polonia să nu fie sprijinită numai de Ungaria (datorită legăturilor istorice), pentru a nu derapa și mai grav.

Dacă ne uităm mai atent, în ultimul an, tonul dialogului între Polonia și UE s-a mai îndulcit. Germania fiind cel mai mare investitor străin în Polonia, oficialii germani au păstrat o oarecare tăcere. Mai critic este Emmanuel Macron, probabil în virtutea oportunismului și a vedetismului său, materializat în jocul murdar pe care îl face cu Rusia, similar celui făcut de fostul cancelar german Gerhard Schroeder.

Se poate afirma că adevăratul lider al Poloniei, dar din umbră, este liderul Pis, Jarosław Kaczyński. Dat fiind că este necăsătorit la vârsta de 70 de ani și un catolic practicant, este similar cardinalilor din perioada medievală.

În 2020 vor avea loc alegeri prezidențiale în Polonia. Singurul politician care ar putea avea succes împotriva actualului președinte Andrezj Duda este Donald Tusk. Dar deocamdată acesta nu și-a exprimat oficial vreo intenție în acest sens.

La anul, deoarece vom avea o nouă Comisie în funcție, este de preferat ca Uniunea Europeană să mai renunțe la miopia ei în anumite aspecte (inclusiv în relația cu Rusia), reconsiderând relațiile cu Polonia. Este greșit a se pune semn de egalitate între situația din Polonia și cea din Ungaria (amploarea derapajelor antidemocratice fiind diferită)  Dar liderii europeni uneori nu percep nuanțele.

Încheiem prin cugetările a doi mari polonezi.

„Adevărul nu-i întotdeauna acelaşi lucru cu propria-ţi părere.” (Henryk Sienkiewicz)

„Omul călătoreşte mereu lângă prăpăstii; datoria lui este să-şi menţină echilibrul.” (Papa Ioan Paul al II – lea) ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele