Epopeea OUG 114, de la debutul arogant la rescrierea pe fâșii

13 minute de lectură

În ședința din 30 mai 2019, guvernul a adoptat un proiect de ordonanță de urgență prin care reduce cerințele de capital, extrem de ridicate, impuse prin OUG 114/2018 pentru administratorii fondurilor de pensii Pilon II.

Însă această măsură, de modificare a prevederilor OUG 114, nu este singulară, ordonanța fiind modificată pe parcursul anului 2019 și, probabil că va continua să fie modificată.

Confruntat cu un deficit fiscal în creștere, cu risc de activare de către Comisia Europeană a procedurii de deficit excesiv, guvernul a căutat, la finalul anului trecut, surse noi de venituri. Cum veneau, în următorii doi ani, patru rânduri de alegeri, între impozitarea suplimentară a persoanelor fizice sau a companiilor, guvernul a ales-o pe cea din urmă. Așa a fost adoptată, în decembrie 2018 OUG 114, care introducea taxe suplimentare pentru bănci, companii din domeniul energetic, din industria telekom, precum și condiții de operare extrem de dificile pentru administratorii fondurilor de pensii private Pilon II.

Ordonanța a fost o experiență neplăcută pentru toate părțile implicate, dovada fiind numeroasele modificări ulterioare, precum și consecințele negative asupra economiei: inflamarea inflației, creșterea percepției de risc asociat României, pericolul tăierii ratingului, scăderea valorii de piață a companiilor listate la Bursă și, nu în ultimul rând majorarea importurilor de gaze rusești, cu presiune pe leu.

România a înregistat, de la începutul anului, lună de lună, cea mai ridicată rată a inflației din Uniunea Europeană. De asemenea, ultima proiecție a ratei inflației, realizată de BNR, arată că inflația din România va rămâne în continuare cea mai ridicată din Uniunea Europeană. OUG 114 a introdus taxe indirecte (pe cifra de afaceri), iar taxele indirecte se duc în prețurile finale.

Percepția că piața românească este mai riscantă a penalizat imediat  împrumuturile statului, ale cărui costuri s-au mărit. Prima de risc majorată este observabilă atât în deprecierea leului, cât și în ratele de dobândă la care se finanțează statul – unele dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Prin modul discreționar și fără nicio consultare prealabilă prin care a fost adoptată OUG 114, cum menționa Bloomberg, ordonanța „a reamintit investitorilor cât de riscante sunt de fapt piețele emergente”.

În prima sa schiță, OUG 114 putea conduce la modificarea de către agenția de rating Standard & Poor’s a perspectivei ratingului de la „neutru” la „negative”, în condițiile în care România are ultima treaptă de rating recomandat investițiilor (BBB-). Doar perspectiva de modificare semnificativă a OUG 114 a condus la menținerea de către S&P a perspectivei stabile de rating.

Totuși, chiar și amendată în câteva puncte, controversata ordonanță de urgență a dus la creșterea importurilor de gaze rusești, cu consecințe asupra deficitului comercial – în primul trimetru al anului 2019, România a înregistrat cel mai mare deficit comercial din 2008 încoace.

Investitorii au penalizat și piața de capital, deoarece riscul sporit asociat plasamentelor lor și sentimentul că lipsește predictibilitatea i-au făcut să-și retragă banii din acțiunile listate la Bursă. Am asistat deci la  scăderea puternică a Bursei de Valori București. De exemplu, indicele BET nici la acest moment nu a recuperat în totalitate căderea înregistrată la momentul adoptării ordonanței. De menționat că 10 din cele 16 companii componente ale indicelui BET sunt afectate de OUG 114.

Dar care sunt măsurile OUG 114 și cum au fost ele modificate?

Investițiile își pierd energia

OUG 114 a introdus taxa pe cifra de afaceri de 2% pentru companiile care activează în domeniul energiei electrice și al gazelor naturale, concomitent cu plafonarea prețurilor pentru consumatorii individuali. Aceste măsuri au capacitatea de a reduce substanțial profitabilitatea companiilor din sectorul energetic în două moduri; în primul rând, impactul direct al taxei, iar în al doilea rând, prin reducerea investițiilor, decapitalizare și, implicit, reducerea posibilităților viitoare de creștere și chiar de generare de producție la nivelurile actuale.

Consecințe: cum producția internă și investițiile în acest sector au devenit mai puțin rentabile, companiile s-au orientat către importuri (de gaz rusesc), deficitul comercial al României în primul trimestru al anului 2019 fiind cel mai mare de după 2008.

Prin OUG 19/2019, au fost aduse modificări în ceea ce privește plafonările de prețuri și taxa pe cifra de afaceri în sectorul energetic. Astfel a fost eliminată taxa pe cifra de afaceri pentru producerea de energie pe bază de cărbune. Fiind exclusă taxa doar pentru o anumită componentă a pieței energetice, există riscul de contestare a acestei măsuri, pe legislația europeană privind competiția. De asemenea, în ceea ce privește prețurile administrate, acestea au rămas valabile doar pentru consumatorii casnici și pentru producția locală. Mai mult, noua ordonanță prevede livrarea cu prioritate a producției interne (de gaze naturale) către consumatorii individuali. Consecințele acestor măsuri sunt: stimulente reduse pentru companii de a investi în dezvoltarea producției locale, din cauza penalizării prin preț a vânzării producției locale. Astfel, companiile sunt stimulate să importe gazul natural, fapt deja observat în primele luni ale anului. Mai mult, taxa pe cifra de afaceri va acționa în sensul creșterii prețurilor, orice taxă indirectă mai devreme sau mai târziu este încorporată în prețul de vânzare al produselor. Cum prețurile sunt plafonate pentru consumatorii individuali, probabil că acestea vor crește pentru consumatorii industriali. Prin urmare, se manifestă un efect de rundă a doua asupra ratei inflației.

Costuri mari, tarife mărite la telecom

OUG 114 a introdus taxe pe cifra de afaceri pentru companiile care își desfășoară activitatea în domeniul telecomunicațiilor, de 3%. La aceasta se  adaugă taxe între 2% și 4% din cifra de afaceri pentru companiile care prelungesc licențele actuale de telefonie mobilă sau care achiziționează licențe noi. Pe lângă impactul direct asupra profitabilității acestor companii, va exista, probabil, și un efect de rundă a doua asupra veniturilor acestor companii cauzat de reducerea/stoparea investițiilor, precum și posibilitatea renunțării la reînnoirea licențelor 3G de telefonie mobilă de către unele companii (și revenirea la licențele 2G). Acest fapt va avea un efect de reducere consistentă a calității serviciilor de telefonie mobilă în România.

Consecințe: Companii din domeniul telecom au majorat tarifele (taxele indirecte întotdeauna sunt transferate în prețul final), iar o companie a anunțat că investighează oportunitatea retragerii din România.

Prevederile referitoare la sectorul telecom din OUG 114 încă nu au suferit modificări.

Dilema lăcomiei: bugetul sau băncile

OUG 114 a introdus taxarea sistemului bancar în funcție de abaterea indicilor de piață monetară ROBOR 3M și ROBOR 6M față de un nivel ales arbitrar, fără nicio legătură cu fundamentele macroeconomice, la 2%, rata de taxare anuală putând merge până la 2% din activele băncilor.

Această abordare a creat practic un conflict între obiectivele Băncii Naționale a României. Băncile centrale din Uniunea Europeană au ca obiectiv stabilitatea prețurilor, iar ca instrument principal, rata de dobândă de politică monetară, transmiterea politicii monetare realizându-se prin intermediul pieței monetare. Băncile centrale mai au un obiectiv, și anume stabilitatea financiară. În România, sistemul bancar este principala infrastructură financiară a țării și deci esențială pentru asigurarea stabilității financiare.

Practic, prin legarea taxării sistemului bancar de ratele de dobândă, cele două obiective ale băncii centrale au devenit antagonice. Banca centrală a pierdut multe grade de libertate în eventuala folosire a ratelor de dobândă în combaterea inflației, având practic de ales între ținta de inflație și stabilitatea financiară. Așa cum a remarcat și Banca Națională a României, eficacitatea politicii monetare a scăzut și, implicit, s-a redus capacitatea băncii centrale de a menține stabilitatea prețurilor.

Mai mult, taxa crează o problemă de profitabilitate pentru sectorul bancar și conducea la decapitalizarea acestuia. În plus, conform unui studiu de impact realizat de Banca Națională, taxa bancară ar fi condus la o reducere (cumulată) a creșterii PIB în 2019 și 2020 cu până la 1.7 puncte procentuale.

Taxa asupra sectorului bancar a fost și principala cauză menționată de agenția S&P cu potențial de reducere a ratingului suveran.

Apoi, prin OUG 19/2019, taxa pe activele bancare a fost redusă de la o valoare de 1,2% (la valoarea din martie a indicelui ROBOR) la 0,4% pentru băncile cu o cotă de piață de peste 1% și la 0,2% pentru băncile cu o cotă de piață sub 1%. Mai mult, OUG prevede faptul că în cazul în care taxa într-un anumit an este superioară profitului realizat de banca subiect al taxei pe active, taxa nu poate depăși nivelul profitului. De la aplicarea acestei taxe sunt excluse activele care au legătură cu administrația publică (ex. titluri de stat), tranzacțiile de pe piața interbancară, tranzacțiile cu Banca Națională a României, precum și numerarul aflat în bănci. Această taxă poate fi redusă în cazul în care creditele neguvernamentale acordate de la un an la altul se majorează, precum și în cazul în care banca reduce marja dintre dobânzile active și cele pasive în lei.

Asalt eșuat asupra Pilonului II de pensii

În ceea ce privește Pilonul II de pensii private, prevederile OUG ar fi condus la naționalizarea de facto a fondurilor private de pensii, prin eliminarea de pe piață a societăților de administrare. Această situație este cauzată de combinația a două măsuri: reducerea drastică a veniturilor administratorilor de fonduri private de pensii și majorarea exponențială a cerințelor de capital a administratorilor fondurilor de pensii private Pilon II.

Reducerea veniturilor administratorilor s-a realizat prin plafonarea la 1% (de la maxim. 2,5%) a comisionului aplicat contribuțiilor lunare. Însă cea mai mare parte a acestui comision este direcționată către instituții ale statului: 0,5% este direcționat către Casa Națională de Pensii, iar 0,3% către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Astfel, administratorul fondului de pensii Pilon II rămâne doar cu 0,2% din comisionul aplicat. Din acest comision, trebuie să suporte cheltuielile de administrare, precum și costul tranzacțiilor necesare în administrarea portofoliului fondului de pensii.

Mai mult, în ceea ce privește comisionul anual de administrare, acesta este legat de rata inflației, rată care a înregistrat o volatilitate ridicată în ultimii ani. Însă în situațiile de majorare a ratei inflației, randamentele fondurilor de pensii vor scădea și, prin urmare, comisionul anual de administrare perceput va scădea. Motivul este faptul că aproape 70% din portofoliile fondurilor de pensii sunt investite în instrumente purtătoare de dobândă fixă (în special titluri de stat). În cazul majorării ratei inflației, curba de randament se va deplasa în sus (ratele de dobândă vor crește). Prin urmare, marcarea la piață a portofoliului de obligațiuni deținut de fondurile de pensii va conduce la o pierdere de valoare. O soluție de scădere a impactului ratei inflației asupra randamentului fondurilor de pensii ar fi reducerea expunerii acestora de pe România și diversificarea internațională (și implicit valutară) pe instrumente purtătoare de dobândă (această diversificare internațională ar aduce și un plus de randament din conversia valutară, având în vederea trendul de depreciere a leului).

Cerințele de capital au fost crescute exponențial, conform OUG, ajungând și la 10% din contribuții.

Combinarea celor două măsuri avea potențialul de a face activitatea administratorilor de fonduri neviabilă economic și să conducă la eliminarea de pe piață a acestora.

Mai mult, printr-o nouă OUG, guvernul a stabilit cine le va administra (special) în cazul în care administratorii se retrag de pe piață – și anume, o instituție publică (Fondul de Garantare). De asemenea, printr-o altă ordonanță de urgență, guvernul a făcut opționale contribuțiile la Pilonul II de pensii. Însă această măsură a avut un efect extrem de mic în mutarea contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I. Ceea ce era de așteptat, având în vedere că cel care opta pentru Pilonul I primea „puncte de pensie” (puncte care sunt stabilite prin lege, însă nimeni nu poate garanta că acele legi vor mai fi în vigoare în 20-30 de ani), comparativ cu, în cazul Pilonului II, unități de fond în conturi individuale, care sunt proprietatea participantului și care produc și randament pentru acesta.

Apoi, în ședința din 30 mai 2019, guvernul a adoptat un proiect de ordonată de urgență prin care reduce cerințele de capital, de la până la 10% din contribuțiile totale la 8% din contribuțiile din anul anterior. De asemenea, sunt introduse stimulente în sensul reducerii cerințelor de capital în cazul în care fondurile investesc în parteneriate public-private.

Însă, dacă din parteneriatul public-privat rezultau obligațiuni sau acțiuni cotate, acestea puteau fi achiziționate de fondurile de pensii și pe legislația actuală. Este adevărat, fără un beneficiu la cerința de capital. Însă mai este o posibilitate, și anume investiții în acțiuni necotate (permise de noua ordonanță). Acestea sunt foarte riscante și greu de evaluat (nefiind disponibil un preț public). În cazul investițiilor în aceste instrumente (acțiuni necotate), practic s-ar ajunge la o situație atipică, contraintuitivă, invers decât susține teoria financiară: și anume, atunci când este crescut riscul, scade cerința de capital.

Revenind la prevederile OUG 114, vor urma licitații pentru licențele 5G și, de asemenea, licitații pentru reînnoirea licențelor 3G. Prin urmare, pentru a asigura succesul acestora, probabil  că se va modifica, încă o dată, OUG 114/2018.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele