La începutul acestei săptămâni, Banca Națională a României a publicat datele referitoare la balanța de plăți și datoria externă aferente perioadei ianuarie – mai 2019. Datele arată o înrăutățire a poziției externe a României.

Deficit comercial-record post-criză

Astfel, deficitul contului curent, acea diferență negativă între valuta care intră în țară și cea care iese din ea, a urcat la 3,4 miliarde de euro în primele cinci luni ale anului, cu aproximativ 0,84 miliarde de euro mai ridicat față de valoarea înregistrată în perioada similară a anului anterior. Principala contribuție la această evoluție a avut-o deficitul comercial, care a ajuns în primele cinci luni ale anului la aproape 3 miliarde de euro. Această valoare este cu aproape 1,4 miliarde de euro mai mare decât cea înregistrată în anul anterior și este cel mai ridicat deficit comercial înregistrat după 2008. Mai mult, conform prognozelor Comisiei Europene, în acest an, deficitul de cont curent va atinge 5% din produsul intern brut (PIB), acesta fiind un prag de atenție. Îngrijorarea devine evidentă dacă înțelegem mișcarea banilor care acompaniază aceste cifre: deficitul comercial este expresia aritmetică a unor importuri mai mari decât exporturile. Altfel spus, importurile trebuie plătite în valută, fie la termen, din încasări, fie prin linii de credit, dar în ambele situații miliarde de lei vor „alerga” după 3,4 miliarde de euro. Acest exercițiu, de schimbare a sumelor de bani necesare acoperirii deficitelor, exercită o presiune de devalorizare asupra leului.

Deteriorarea balanței de plăți a țării, într-o perioadă de boom economic, este provocată de politici iraționale, populiste și riscante.

OUG 114 a impulsionat importurile de gaze

Probabil, cel mai puternic impuls de deteriorare a balanței comerciale a fost transmis prin Ordonanța 114/2019, care a introdus taxa pe cifra de afaceri de 2% pentru companiile care activează în domeniul energiei electrice și al gazelor naturale, concomitent cu plafonarea prețurilor pentru consumatorii individuali. Aceste măsuri au capacitatea de a reduce substanțial profitabilitatea companiilor din sectorul energetic în două moduri; în primul rând, prin impactul direct al taxei, iar în al doilea rând, prin reducerea investițiilor, decapitalizare și, implicit, reducerea posibilităților viitoare de creștere și chiar de generare de producție la nivelurile actuale. Cum producția internă și investițiile în acest sector au devenit mai puțin rentabile, companiile s-au orientat către importuri (de gaz rusesc), care contribuie semnificativ la majorarea deficitului comercial.

Spirala consumului

Evident, creșterea salariilor  pe datorie, în special a celor din sectorul public, nesusținută de creșterea corespunzătoare a productivității muncii, și peste capacitatea economiei (ofertei) de a se adapta, a impulsionat consumul și, implicit, importurile, și a inflamat prețurile. În acest context, producția internă nu s-a putut adapta creșterii cererii de bunuri și servicii, cauzată de majorarea veniturilor consumatorilor, iar întâlnirea cererii cu oferta s-a realizat prin importul de bunuri și prin creșterea prețurilor pentru consumatori (inflație).

Creștere pe datorie

Faptul că această cerere suplimentară s-a realizat pe datorie o confirmă și deficitul bugetar, care anul trecut s-a situat la maximumul permis de reglementările europene (3%) și care s-a menținut în limita a 3% prin amânarea, în ianuarie 2019, a rambursărilor de TVA, ceea ce înseamnă că impactul de majorare a deficitului bugetar a fost transferat către 2019. Astfel se explică, de altfel, și dimensiunea, fără precedent, a deficitului bugetar în primele luni ale anului, alterată de plățile amânate din anul anterior.

Acest consum pe datorie este evidențiat și de evoluția stocului de datorie externă, care a depășit în acest an 100 de miliarde de euro (ajungând la 103,5 miliarde de euro), în creștere în primele 5 luni ale anului cu peste 4 miliarde de euro. Puțin peste jumătate din această datorie a fost generată de guvern.

„Gemenii” periculoși

Prezența simultană a celor două deficite, de cont curent și bugetar, cum este cazul României, descrie o economie vulnerabilă, deoarece rulează cu ceea ce literatura de specialitate numește „deficite gemene” (twin deficits). În Europa, doar Turcia mai rulează deficite gemene, dar acolo economia rulează într-un context complicat, cu șomaj, inflație galopantă, rate înalte ale dobânzilor și devalorizarea monedei naționale.

Astfel, România va înregistra, în 2019, în condițiile unui vârf de ciclu economic, pe o economie încălzită, atât deficit de cont curent în jurul valorii de 5% din PIB (5% fiind considerat un nivel de atenție), cât și un deficit bugetar, probabil mai mare de 3% din PIB.

Această situație pune România pe o traiectorie de divergență cu celelalte economii emergente din Uniunea Europeană. România înregistrează cel mai ridicat deficit de cont curent, în creștere, în timp ce majoritatea țărilor mai sus menționate înregistrează excedente de cont curent. În plus, România înregistrează cel mai ridicat deficit bugetar, de asemenea în creștere, pe o economie încălzită, în timp ce celelalte țări au deficite bugetare reduse, dacă nu chiar excedente.

Consecințe nedorite

În acest context complicat, cu deficite gemene în expansiune, opacizate de o creștere economică supraevaluată în prognozele oficiale, România riscă o deteriorare a ratingului, leul trebuie să facă față presiunilor de devalorizare și economia este vulnerabilă în cazul unor șocuri externe.

Majorarea primei de risc a României, deși a rămas o amenințare încă nepusă în practică, afectează direct costurile împrumuturilor statului. Realitatea că ratingul suveran, care, conform celor trei agenții de rating principale, este ultima treaptă recomandată investițiilor (investment grade), este un real pericol, deoarece o eventuală tăiere a acestuia ne aruncă în categoria economiilor nefrecventabile. Deocamdată, România se împrumută cel mai scump dintre țările emergente din Uniunea Europeană.

Leul a fost supus, în ultimul an, unor presiuni de depreciere, a căror intensitate a fost cunoscută doar de banca centrală. Deficitul de cont curent înseamnă ieșire de valută din România. Această valută fie este cumpărată de pe piața locală (și conduce la presiune de depreciere), fie este împrumutată de pe piața externă (dar va trebui rambursată). Este tot atât de adevărat că, în ultima perioadă, guvernatorul Isărescu semnala și apariția unor impulsuri de apreciere, provocate de fuga de valută din Turcia. Atenție însă, este vorba de plasamente speculative, așa numiții „bani fierbinți”, care intră rapid, dar care și pot ieși cu aceeași viteză din țară, devalorizând pe neașteptate leul.

Nu trebuie să ignorăm nici vulnerabilitatea economiei la șocuri externe. Cele două deficite (gemene) trebuie finanțate. Acest lucru se observă în cifrele de stoc de datorie externă.  În cazul în care piețele externe nu mai finanțează aceste deficite, de exemplu din cauza unui episod de creștere a aversiunii globale la risc (cum s-a întâmplat în anul 2008), consecințele sunt majorarea costurilor de finanțare și/sau deprecierea leului.

În acest context complicat, nu ne putem extazia în fața economiei care crește stimulată de consumul finanțat indirect, în mare parte, prin împrumuturile statului. Nu putem repudia orice îngrijorare cu ambiția, inoportună, de a insista exclusiv pe ipoteza că economia va crește netulburată de nimic. Deocamdată, această liniște este tulburată de exercițiul rectificării bugetare, extrem de complicat în condițiile unui buget care acumulează obligații în plus și căruia îi lipsește vigoarea.

.