Iar America e mulțumită cu asta

„VINE IARNA”, avertiza un reprezentant norvegian pe 22 noiembrie, la o întâlnire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Sistemul multilateral de comerț pe care OMC l-a supervizat din 1995 e pe cale să înghețe. Pe 10 decembrie, doi judecători ai organismului său care judecă apelurile în dispute comerciale și autorizează sancțiuni împotriva celor care încalcă regulile se vor pensiona, iar o blocadă americană a numirilor noi înseamnă că nu vor fi înlocuiți. Cu doar un judecător rămas în funcție, curtea nu va mai putea să judece noi cazuri.

OMC susține 96% din comerțul mondial. Conform unei estimări recente, participarea în OMC sau în Acordul General de Taxe Vamale și Comerț (GATT), predecesorul său, a crescut comerțul între membri cu 171%. Când iPhone-urile merg dinspre China spre America sau sticlele de whisky scoțian din Uniunea Europeană către India, regulile OMC sunt cele care păstrează barierele tarifare și non-tarifare joase și oferă companiilor certitudinea de care au nevoie pentru a plănui și a investi.

Sistemul este proiectat să se auto-supervizeze. În general, țările se conformează regulilor OMC. Însă dacă una dintre ele simte că alta le-a încălcat, atunci în loc de a avea o dispută unu-la-unu poate începe un caz formal. Dacă judecata OMC nu satisface una dintre părți, se poate face apel. Judecățile organismului de apel au posibilitatea de a pedepsi. Dacă pierzătorul nu își schimbă regulile de comerț pentru a se conforma, câștigătorul poate impune taxe vamale până la valoarea la care judecătorii consideră că se acoperă costul încălcării regulii. Această pedeapsă este cea care descurajează din start încălcarea regulilor.

Nu este o surpriză că președintele Donald Trump a tăiat acești arbitri străini, dat fiind dezgustul său pentru regulile internaționale. Pe 12 noiembrie s-a declarat „foarte nehotărât” privind OMC. Însă problemele sunt mai adânci decât faptul că nu îi plac instituțiile multilaterale. Ele provin din distrugerea încrederii în felul în care legislația internațională ar trebui să funcționeze și din eșecul general al ramurii de negociere aparținând OMC. Dacă americanii ar fi simțit că își pot negocia nemulțumirile, frustrarea privind instituția de apel nu s-ar fi acumulat. Însă cu atâția membri care ezită să liberalizeze, inclusiv țările mai mici care se tem să se deschidă în fața Chinei, acest lucru a fost imposibil.

America a avut unele victorii la OMC: împotriva Uniunii Europene pentru subvenționarea Airbus, un producător de avioane; și împotriva Chinei pentru subvențiile sale interne; furt de proprietate intelectuală; controlul exportului mineralelor rare, care sunt folosite pentru a produce telefoane mobile; și chiar pentru taxele sale vamale pe picioare de pui american. Însă a și fost adusă în față instituției de apel în mod repetat, în particular de către țări care au obiectat la folosirea exagerată de „remedieri comerciale”: taxe vamale care pretindeau a apăra producătorii săi interni de importuri incorecte. În mod repetat, a pierdut. În astfel de cazuri, a încercat în general să se conformeze cu regulile, mai degrabă, decât să ajungă la o înțelegere doar cu țara care a făcut plângerea.

Deși administrații precedente au fost nemulțumite și, ocazional, au intervenit în numirile de judecători, administrația Trump a mers mai departe. Oficialii săi s-au plâns că disputele durau adeseori mult mai mult decât maximumul de 90 de zile convenit și – mai serios – că instituția de apel a luat decizii care au excedat acordurile la care au aderat țările membre. A fost clar că dacă aceste preocupări nu erau rezolvate, niciun nou judecător nu va fi confirmat.

Excedarea autorității judiciare este o chestiune subiectivă. Pierzătorii vor simți întotdeauna că au fost nedreptățiți, iar America a sărit repede să sărbătorească deciziile OMC, atunci când a câștigat. Însă mulți alții cred de asemenea că instituția de apel și-a excedat mandatul. Un sondaj recent al oamenilor care lucrează cu OMC, inclusiv reprezentanți naționali, a găsit că 58% din ei erau de acord cu acest verdict.

Reușita de a avea atât de multe țări semnatare în OMC a fost remarcabilă. Unul dintre felurile prin care negociatorii au reușit acest lucru a fost prin reguli lăsate vagi, precum și prin trecerea peste diferențe prin folosirea unui limbaj ambiguu. Să ne uităm la „zeroing”, de exemplu: folosirea de formule matematice dubioase pentru a calcula taxe vamale defensive pe importuri comercializate incorect. Americanii pretind că regulile nu interzic această practică, însă alții contracarează cu faptul că regulile nu spun că pot să facă asta. Aceste dispute care durează de ceva timp au fost în spatele ultimului diferend.

Oferă-mi soluții!

Avocații comerciali americani, fericiți cu ideea de a omorî instituția de apel, văd o diferență fundamentală între atitudinea lor privind legislația internațională și cea a europenilor. Poziția lor e că numai termenii contractuali clari pot fi supuși judecății și văd europenii ca fiind mai confortabili cu rezolvarea ambiguităților prin mersul mai departe decât ceea ce e scris. Esențialmente, ei văd instituția de apel ca fiind prea europeană. În plus, prin dorința ei de a judeca și acolo unde termenii sunt neclari, și prin dorința guvernului american de a-și schimba legile ca răspuns, ei simt că se produce un afront la suveranitatea Americii.

Sub GATT, care nu avea un sistem real de pedepsire, ambiguitățile erau rezolvate în camere pline de fum. Însă OMC trebuia să facă în așa fel ca politica simplă de putere asupra comerțului să devină desuetă. Dacă ar fi funcționat cum se intenționa, ar fi adus un echilibru între rezolvarea disputelor și scrierea de noi reguli. Politicile sunt făcute cel mai bine atunci când o instituție judiciară sănătoasă interpretează regulile și când o ramură legislativă repară orice greșeli. Când instituția de apel ar fi luat decizii care supărau membrii, ei ar fi putut să își rezolve diferendele la masa negocierilor. Poate că America ar fi putut să îi convingă și pe alții să fie de acord cu taxe vamale mai mari pentru oțelul importat, sau poate că ar fi obținut o flexibilitate mai mare în taxele sale vamale defensive.

Însă ramura de negociere a OMC a fost defectă de ani buni. Cu numărul actual de membri ajungând la 164, ea a devenit mai inclusivă, însă nu reușește să convină asupra multor lucruri. Fiecare membru are o putere de veto asupra oricărei liberalizări multilaterale suplimentare. Și fără noi negocieri, resentimentele privind instituția de apel s-au acumulat.

Dacă crezi că asta are un sfârșit fericit…

Dacă sistemul multilateral ar fi fost mai eficient în a adresa problema ascensiunii Chinei, poate cea mai mare a timpului său, atunci chemările la salvarea sa ar răsuna mai tare la Washington. Deși diferite administrații americane au câștigat mai multe cazuri, procesul a fost lent și, ocazional, frustrant. America poate argumenta în mod just că, atunci când a încercat să pedepsească China pentru încălcările regulilor de comerț, a primit foarte puțin sprijin. America a făcut mai mult de jumătate din toate plângerile împotriva Chinei. Iar plângerile celorlalți membri OMC au fost în general copiate, depuse după cele americane.

Acum, că Administrația Trump a trecut peste OMC și și-a dus bătălia direct cu China, nu mai rămâne nimic din ce ar dori în mod special de la OMC. Astfel că șansele că va da înapoi și va permite nominalizările în instituția de apel până pe 10 decembrie sunt aproape zero. Răspunzând propunerilor unor alți membri de a schimba regulile organismului, un reprezentant american a declarat că nu sunt convinși că regulile vor fi respectate.

Pe 26 noiembrie, Administrația Trump a sugerat tăierea salariilor membrilor instituției de apel. În octombrie, Chuck Grassley și Ron Wyden, șeful republican și, respectiv, democrat ai Comisiei de finanțe a Senatului, au publicat un editorial în care spuneau că deși văd valoarea unei instituții de apel, acest organism „trebuie să opereze conform cu ceea ce au convenit membrii”.

Din ceilalți 163 de membri, 117 au semnat o scrisoare comună cerând Americii să rezolve impasul. Deși America a fost cel mai mare utilizator al sistemului de rezolvare a disputelor, sunt și alții care îi vor duce dorul (vezi grafic). Unii au început deja să se pregătească, de exemplu prin a fi de acord, la demararea oricăror dispute, să renunțe la dreptul la apel. UE, Canada și Norvegia au convenit la un mecanism interimar de arbitraj, care va folosi membri pensionați ai instituției de apel, ca judecători. Iar UE ia în calcul să își întărească propriul mecanism punitiv pentru a umple locul lăsat de instituția de apel, deși probabil acesta ar urma îndeaproape rezultatele deciziilor de primă instanță luate în disputele din cadrul OMC.

Însă unii membri vor evita probabil aceste alternative – în special cei care se așteaptă să fie dați în judecată des. Și e neclar cât de robuste vor fi acestea când disputele devin dure. Unii membri OMC ar putea încerca să își aleagă mecanismul de rezolvare a disputelor în funcție de caz. O organizație atât de ambițioasă precum OMC, cu toate defectele sale, e mai ușor de distrus decât de înlocuit.

Toate acestea înseamnă că comerțul global e pe cale să devină mult mai puțin predictibil și mult mai conflictual. Fără instituția de apel care să acționeze ca un broker cinstit, disputele între cei mai mari membri ar putea să escaladeze. Sub regimul GATT, America acționa ca un șerif global, lansând investigații după cum dorea și presând țările aflate în dispută să se supună. Nu e imposibil că își va relua acest rol. Pe 27 noiembrie, Administrația Trump a anunțat că aproape a terminat o investigație despre o taxă franceză asupra serviciilor digitale, pe care America o consideră ca discriminatorie împotriva giganților săi tehnologici. Aceasta ar putea conduce la taxe vamale.

O să ne lipsească când nu mai e

În anii ’80, unilateralismul american nu era amuzant pentru țările care se confruntau cu el. Însă cel puțin atunci Unchiul Sam putea să arate că nu exista nicio altă putere teoretic capabilă de a face această treabă. Acum absența arbitrilor independenți este cauzată chiar de America. Și din toate politicile comerciale ale dlui Trump, aceasta s-ar putea să fie cel mai dificil de schimbat și ar putea avea efectele cu durata cea mai lungă. ■

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite sub titlul „Este sfârșitul Lumii…”