Start optimist în cursa cu obstacole

22
8 minute de lectură

O poză pentru un nou început: egalitate de gen, spațiu ales în mod simbolic, ambiții la nivel global. Dar și provocări pe măsură. Noii lideri care vor răspunde la numerele de telefon ale Europei au luat startul unei curse care se anunță foarte dificilă.

Foto: Xinhua

Ursula von der Leyen și Charles Michel au dat duminică lovitura de start a noii echipe de conducere a instituțiilor europene. Ei s-au aflat alături de președinții Parlamentului European, David Sassoli, și de, respectiv, al Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde. Și, de asemenea, au ales un loc plin de semnificații pentru a marca începutul noului mandat.

Momentul a venit după ce, săptămâna trecută, Parlamentul European a învestit comisia Ursulei von der Leyen, întregind astfel sistemul de decizie la nivel european.

Preluarea atribuțiilor de către noua echipă ar fi putut avea loc cu o lună în urmă, dacă nu ar fi intervenit ceva complicații după ce europarlamentarii au respins propunerile de comisari din partea Franței, Ungariei și României. Un semn al fragmentării politice din Parlamentul European.

Astfel că noua echipă și-a putut intra în atribuții de-abia la 1 decembrie, dată care, în mod fericit, a corespuns cu a zecea aniversare de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. „Nu putea exista o zi mai bună în care să ne preluăm atribuțiie”, a ținut să spună Ursula von der Leyen.

Imagine istorică, decor simbolic

Cei patru au oferit, într-adevăr, o imagine istorică: doi bărbați și două femei la manetele complicatului sistem de decizie european. O poză semnificativă pentru o Europă care aspiră la poziția de lider global în materie de egalitate – dacă nu cumva chiar și este.

Un alt simbol care merită evidențiat este că, pentru a marca startul, cei patru lideri s-au adunat în Casa Istoriei Europene, un muzeu interactiv, situat în cartierul european din Bruxelles, chiar în spatele Parlamentului European. Muzeul prezintă istoria Europei și a ideii europene, privită mai curând nu prin fantele conducătorilor, cât prin prisma experiențelor oamenilor obișnuiți, unele, terifiante, cum ar fi războiul, lagărele de concentrare, cortina de fier. Abundă însă exponatele care amintesc de viața de zi cu zi, cum ar fi interioare „banale” de locuințe din diverse perioade ale secolului XX, în care vizitatorul are acces până la aragazul din bucătărie.

„Ne întâlnim aici, la Casa Istoriei Europene, deoarece este locul potrivit pentru relansarea proiectului european, un proiect care va lua inițiativa de modernizare a democrației europene, făcând-o mai eficientă și dezvoltând noi politici europene”, a spus președintele Parlamentului European, David Sassoli, în deschiderea evenimentului.

Dincolo de aceste simboluri, UE chiar își dorește să promoveze în acest mandat de cinci ani obiective politice importante. Și, așa cum promitea săptămâna trecută Ursula von der Leyen în fața eurodeputaților, vrea să seteze ordinea globală.

Unul dintre domeniile în care Uniunea Europeană se dorește un lider global este combaterea schimbărilor climatice.

Primul examen: Acordul Verde

La 11 decembrie, Comisia va prezenta „Acordul Verde European”, un pachet ambițios care vizează protejarea planetei, dar și amortizarea efectelor măsurilor economice pentru cetățeni și industrii. „Acordul Verde European este o necesitate pentru sănătatea planetei noastre și a oamenilor noștri – ca și pentru economia noastră”, a spus von der Leyen înainte de votul de săptămâna trecută din Parlamentul European. Iar poziția a fost întărită prin participarea lui von der Leyen, Michel și Sassoli la deschiderea conferinței climatice globale COP25 de la Madrid.

De aici, însă, încep și provocările. O reducere puternică a emisiilor de carbon nu este privită cu ochi bun chiar de toată lumea. Industrii de bază ale Europei, responsabile pentru milioane de locuri de muncă, precum cea a automobilului, vor fi afectate, iar puternicul lor lobby va acționa în consecință.

State ale căror economii sunt puternic dependente de carbon, precum Polonia, Cehia sau Ungaria, ar putea ridica obiecții serioase – întărite și de poziția lor tradițional eurosceptică și anti-Bruxelles. Comisia va propune un fond de tranziție pentru economiile mai sărace și este de așteptat ca statele central-europene, dar și unele mai sărace, precum România și Bulgaria, să ceară compensații mari. Negocierea se anunță de pe acum dificilă.

Într-un gest politic semnificativ, Parlamentul European s-a pronunțat săptămâna trecută pentru declararea „urgenței climatice” – o moțiune care, fără a fi obligatorie pentru Comisie, ridică foarte sus ștacheta așteptărilor din dreptul executivului de la Bruxelles.

Foto: Agerpres / EPA

Veșnica problemă a banilor

Și aici vine o altă provocare: cea bugetară. Bugetul european pentru 2021-2027 nu a fost convenit încă de statele membre. Comisia Europeană a propus o contribuție de 1,15% din Produsul Intern Brut al fiecărui stat membru. Parlamentul a plusat până la 1,3% În schimb, președinția finlandeză, care reprezintă statele membre, a venit cu cifre cuprinse între 1,03% și 1,08%. Diferențele par mici, dar, în realitate, în spatele zecimilor de procent se ascund miliarde și miliarde de euro.

În privința bugetului, există, din start, interesele care se ciocnesc în mod obișnuit: statele net contribuabile și cele beneficiare nete. Dar acestea nu sunt singurele diferențieri. Franța, de exemplu, este contribuabil net, dar are un sector agricol foarte important, deci este interesată și de subvențiile din Politica Agricolă Comună. Nici România nu va accepta o reducere a bugetului Politicii Agricole Comune și nici a celui de coeziune. Italia, al patrulea contributor net (dacă socotim încă și Marea Britanie), ar fi de aceeași parte: pe lângă agricultură, mai are nevoie și de ceva fonduri de coeziune pentru regiunile sărace din sud. România este al treilea beneficiar net, după Polonia și Grecia.

Negocierile vor fi îngreunate, apoi, de noile provocări, precum migrația, terorismul, războiul hibrid, securizarea frontierelor, impactul noilor tehnologii. Acestea reclamă un răspuns bugetar pe măsură. Dar Uniunea va fi văduvită de contribuția britanică, de circa 13% din întregul buget. Și statele membre bogate sunt foarte reticente la propunerile de creștere a contribuțiilor naționale.

Marilor state li se adaugă un grup de state mai mici, dar cu economii foarte dinamice și cu finanțe publice solide – Austria, Danemarca, Olanda, Finlanda. Ele sunt foarte atente la fiecare euro trimis către Bruxelles și vor ca banii lor să fie cheltuiți cu maximă eficiență. Cu greu vor accepta o mărire cât de mică a contribuției, iar poziția lor este bine conturată în cadrul negocierilor.

A apărut și ideea condiționării fondurilor europene de respectarea statului de drept – o idee puternic susținută de Germania, Austria, Olanda și de alte state net contribuabile. Ungaria și Polonia nici nu vor să audă, România încă nu a formulat o poziție clară.

Problema fragmentării politice

Misiunea bugetară va fi îngreunată și de gradul ridicat de fragmentare politică din Parlamentul European.

Pentru prima dată, Comisia nu se mai poate baza pe o coaliție majoritară formată din cele două grupuri cunoscute până acum, Partidul Popular European de centru-dreapta și Socialiștii și Democrații de centru-stânga.

Pentru a-și trece propunerile, Executivul are nevoie și de voturi ale grupului liberal-centrist Renew Europe, sau de sprijinul oferit de o serie de partide mai de la stânga sau mai de la dreapta, cum ar fi conservatorii din partidul Lege și Justiție, care au votat-o pe von der Leyen. Sau Verzii, care s-au abținut de la vot.

Adăugați aici disensiunile din cadrul nucleului dur franco-german. Macron și Merkel se contrazic public în probleme majore, inclusiv pe extinderea UE în Balcani, problematica apărării, inclusiv rolul NATO, viitorul zonei euro.

Gestionarea Brexit-ului, relația problematică de o parte și de alta a Atlanticului sau spectrul recesiunii economice la nivel mondial sunt alte provocări majore la adresa instituțiilor europene. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele