Încântare şi armonie după stabilirea candidaţilor pentru alegerile europarlamentare ale unora dintre partidele competitoare, bosumflări, iritări, scandaluri prin alte locuri. Cum arată ofertele în ansamblu, de la „capii de liste” (pe care i-am comentat săptămâna trecută) în jos? Opoziţia, deocamdată. Guvernamentalii – data viitoare.
La PNL – atmosferă sărbătorească. Partidul creşte în sondaje, chiar dacă de declinul PSD profită şi USR şi PLUS, de aceeaşi parte a baricadei cu liberalii, sau, din zona actualei coaliţii la putere, ALDE, soluţie mai „onorabilă” pentru unii foşti votanţi ai PSD, alte opţiuni îndreptându-se – fireşte – spre Pro România, facţiunea care, sub flamura lui Victor Ponta, repudiază linia pesedistă actuală, a lui Liviu Dragnea. Oricum, liberalii vor obţine mai multe procente decât la precedentele scrutinuri şi mai multe locuri în Parlamentul European decât au acum.
Armonie şi entuziasm, vasăzică, mai ales că sosirea în PNL a lui Rareş Bogdan, „cap de listă” pentru Legislativul continental, cu aura sa de mare vedetă televizuală, creşte şi mai mult speranţele. Lista liberală e interesantă, cu cel mai performant primar în materie de atragere a fondurilor europene pe poziţia a 2-a, Mircea Hava de la Alba-Iulia, a 3-a fiind ocupată de cel mai activ şi mai eficient eurodeputat român, Siegfried Mureşan, care şi-a câştigat incredibil de rapid, încă foarte tânăr fiind, o excelentă reputaţie în instituţiile Uniunii, ajuns negociator-şef al Parlamentului de la Strasbourg cu Comisia de la Bruxelles asupra următorului buget multianual. Coborând – fără a respecta exact ordinea – până la locul 10 de pe lista liberală, până unde speranţele de victorie sunt mari, întâlnim şi alţi candidaţi la realegere, şi anume Adina Vălean, de asemenea apreciată pentru prestaţia sa europarlamentară, Daniel Buda, Cristian Buşoi şi, cel mai vechi la Strasbourg din echipă, Marian-Jean Marinescu, remarcat – de pildă – de-a lungul procesului de desemnare a procurorului-şef al Parchetului European. Experienţa în Legislativul Uniunii e – deci – o miză. Pe cealaltă, a relaţiei dintre politica locală şi cea continentală, o susţin, după Hava, Vasile Blaga, fost copreşedinte PNL, în repetate rânduri ministru, organizator de campanii electorale etc., Dan Motreanu, tânăr liberal „copt” în timp, astăzi în echipa de vicepreşedinţi, şi primarul arădean Gheorghe Falcă, performant şi el în dezvoltarea oraşului său cu fonduri comunitare. Pe următoarele poziţii, 11-12-13, cu şanse dacă PNL va obţine un scor foarte bun sau dacă unii dintre primii 10 se vor retrage imediat ori mai târziu – profesorul de istorie, fost senator Vlad Nistor, europarlamentarul Mihai Ţurcanu şi Violeta Alexandru (Bau), ministru în guvernul Cioloş, după o îndelungată carieră în societatea civilă, în Institutul de Politici Publice.
Fără contestări sonore, deşi aspiranţi au fost destui. A stârnit unele reacţii critice ori de-a dreptul ostile intenţia de a candida a fostului preşedinte liberal Crin Antonescu, atacat nu doar de coaliţia PSD-ALDE & propaganda aferentă, ci şi de către comentatori favorabili „dreptei”, dar care nu vor să recunoască rolul excepţional jucat de Antonescu în momentele-cheie ale perioadei 2009-2014, cât timp a condus PNL: blocarea perpetuării la putere a anturajului lui Traian Băsescu, propunerea ca primarul Sibiului, Klaus Iohannis, să devină prim-ministru, fondarea USL, alături de PSD, pentru îndepărtarea „camarilei” constituite în jurul şefului statului, preluarea guvernării, apoi retragerea din USL şi de la putere, fuziunea cu PDL-ul desprins de Băsescu, oferta făcută lui Iohannis de a prelua conducerea PNL şi de a candida la preşedinţia ţării – decizii decisive pentru ce s-a-ntâmplat bun în politica românească a perioadei, echilibrând răul care altfel ar fi triumfat, poate. O revenire ar fi fost – ar fi – utilă, dezirabilă. Totuşi, în conjunctura momentului, Crin Antonescu a preferat să rămână în rezervă, dându-i prioritate Adinei Vălean, soţia sa, care n-ar mai fi candidat alături de el, „în familie”.
Pe lista USR-PLUS Dacian Cioloş e secondat de trei foşti miniştri ai săi şi de o impetuoasă franţuzoaică stabilită în România, bătăioasă în campaniile electorale din 2016: în ordine, Cristian Ghinea, Dragoş Pâslaru, Clotilde Armand şi Dragoş Tudorache. În rest – nume puţin cunoscute publicului, chiar dacă două-trei vin dinspre presa mai discretă. Destul de jos, fără şanse de a fi ales – colegul meu de Universitate, profesorul de Studii Europene Miroslav Taşcu Stavre, evident calificat pentru rol.
La PMP, după Băsescu – liderii activi ai partidului: Eugen Tomac, preşedinte, Ioana Constantin, secretară generală adjunctă, şi Marius Paşcan, preşedinte executiv. Abia pe 6 şi pe 8, neeligibili, vin parlamentarii mai cunoscuţi ai PMP, Robert Turcescu, şi el fostă vedetă mediatică, şi Petru Movilă. Doar unul sau doi îl vor urma pe fost şef al statului la Strasbourg, dacă partidul va trece pragul de 5%.
Cât despre lista Pro România, tot în opoziţie faţă de actualul PSD, ea e deschisă de figurile emblematice ale facţiunii Ponta: comisarul european Corina Creţu şi fostul premier Mihai Tudose, cărora li s-a aliniat candidatul-surpriză Iurie Leancă, fost şef al guvernului Republicii Moldova. Doar ei, Creţu, Tudose şi Leancă, poate nu toţi, vor deveni europarlamentari, Ponta anunţând – reamintesc – că nu va merge la Strasbourg, intenţia fiind doar de „tractare” a listei. Împrejurare „emoţională” suplimentară: în ajunul depunerii oficiale a listei, Tudose a suferit un infarct. Îşi va reveni rapid, căci i s-au montat „stent”-uri, cum se face-n zilele noastre, după care eşti ca nou-nouţ. Mai jos pe listă – nume mai şterse sau cu oarecare notorietate, dar… discutabile. Abia pe 8 – Ioana Petrescu, la un moment dat titulară a Finanţelor în guvernul Ponta, pe-atunci prea tânără, abia revenită de la studii din străinătate. Are destul timp în faţă pentru o carieră publică mai consistentă, dacă va fi să fie.