Europa are motive bune și rele pentru a-și dori mai mulți copii

Charlemagne

29
8 minute de lectură

Politicile care răsplătesc fertilitatea pot ascunde cumpărarea de voturi sau chiar ceva mai rău

Foto: Getty Images / Guliver

ESTE SURPRINZĂTOR DE UȘOR să îl faci pe un eurocrat să vorbească despre sex. Comisia Europeană își promovează programele de schimburi cu imagini care arată tineri care visează să întâlnească fete spaniole fierbinți și bărbați francezi musculoși. Purtătorii de cuvânt spun că astfel de legături amoroase, prin programul Erasmus de schimburi de studenți, au dus la nașterea a un milion de copii. Programul „a crescut libidoul european”, spune Jean-Claude Juncker, fostul președinte al Comisiei Europene, un luxemburghez. Umberto Eco, un scriitor italian, a rezumat această gândire despre UE: „Eu o numesc o revoluție sexuală: un tânăr catalan întâlnește o fată flamandă – se îndrăgostesc, se căsătoresc și devin europeni, și la fel și copiii lor”.

Acum, eurocrații au o nouă scuză să aducă vorba despre această temă: bebelușii sau, mai degrabă, lipsa lor. O scădere demografică în Europa de Est a dus la panică printre liderii acesteia, care se grăbesc să găsească modalități de a crește producția de bebeluși. La summituri, liderii europeni se plâng de natalitatea scăzută, în timp ce discută marile probleme de stat. În ansamblul blocului european, femeile se așteaptă să aibă o medie de 1,6 copii, iar în unele țări, media e doar de 1,3. Aceasta lasă Europa cu prea puțini copii pentru a-și menține populația, în afara imigrației. După ani de sâcâială din partea statelor estice, tema a fost pusă pe agenda strategică a Consiliului European pentru următorii cinci ani. Pentru prima dată, chestiunea demografiei are acum la Bruxelles propriul comisar specializat, care va căuta modalități de a face viața mai ușoară pentru familii. Politica de încurajare a natalității, prin care statul încearcă să crească natalitatea, s-a întors.

Noua situație de promovare a creșterii natalității este mai pronunțată în Europa de Est, unde statisticile privind producția de bebeluși sunt acum ce erau pe vremuri statisticile privind producția de tractoare. La un eveniment, prim-ministrul croat s-a lăudat că ai săi cetățeni au generat cu 900 de bebeluși croați în plus față de anul precedent. Politicienii se întrec în a oferi programe de sprijin supergeneroase pentru noii părinți. Estonia oferă 18 luni de concediu parental plătit. Polonia dă 500 de zloți (aproximativ 120 de euro) pe lună pentru fiecare copil după primul, ceea ce înseamnă că un părinte cu trei copii ar primi aproape jumătate din salariul minim. În Ungaria, mamele cu patru copii sunt scutite de impozite pe venit pe viață, iar guvernul se gândește să ofere acest beneficiu și mamelor cu trei copii.

Creșterea numărului de copii e un domeniu în care Estul și Vestul Europei pot fi de acord. Guvernele franceze au răsfățat întotdeauna părinții cu bunătăți, de la beneficii în bani, până la medalii pentru cei care au patru sau mai mulți copii. Germania este un discipol mai recent, crescând cheltuielile sociale pentru părinți și pentru îngrijirea finanțată de stat a copiilor, în ultimele două decenii. Ministrul care s-a ocupat de această transformare a fost Ursula von der Leyen, acum președinta Comisiei Europene (și mamă a șapte copii, după cum notează ea cu mândrie pe pagina sa de Twitter).

În unele privințe, politica generoasă pentru copii nu e ceva nou. Natalitatea are o lungă istorie în Europa, însă nu una fericită. Romanii le interziceau femeilor de peste 24 de ani fără copii să poarte metale prețioase, în timp ce bărbații necăsătoriți plăteau o taxă pe burlăcie. În Franța secolului al XVII-lea, oricine se căsătorea înainte de vârsta de 20 de ani era scutit de taxe până împlinea 25 de ani. În perioada interbelică, fasciștii germani și italieni erau cei mai entuziaști adepți ai unei natalități mai mari. „Mergeți înapoi acasă și spuneți-le femeilor că am nevoie de nașteri, multe nașteri”, le spunea dictatorul italian, Benito Mussolini, organizațiilor de femei. După război, lesne de înțeles, majoritatea guvernelor europene au evitat această temă.

Schemele pentru creșterea natalității nu funcționează prea bine. Guvernele de toate orientările, fie totalitare sau democratice, au eșuat în a crește natalitatea în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. O abordare de tip laissez-faire a coincis, însă, cu un baby boom după război. „Nimeni nu decide să facă încă un copil pentru 500 de euro”, arată Richard Togman, autorul cărții „Naționalizând sexul: Fertilitate, Frică și Putere”, un studiu despre încercările, adeseori stângace, ale guvernelor de a controla nașterile. Chiar și programele care funcționează, precum oferirea de îngrijiri pentru copii pentru a ajuta părinții să se reîntoarcă la muncă, au doar un efect modest asupra numărului de copii. În general, guvernele aruncă bani spre oamenii care oricum ar face copii.

Achtung, baby!

Foto: Getty Images / Guliver

Frica a jucat un rol important în aducerea statului înapoi în dormitoare. Demografia este o pânză pe care politicienii își pot picta cele mai adânci îngrijorări. Pentru cei din Europa de Vest, frica este economică. Cu o creștere slabă a productivității, statele sociale au nevoie să genereze mai mulți lucrători tineri pentru a se finanța, altfel se vor prăbuși asemenea unei scheme de populație de tip Ponzi. Mai la est, frica este în jurul identității. Unii naționaliști sunt îngrijorați că natalitatea redusă, cuplată cu emigrarea nativilor și imigrarea nou-veniților, va schimba caracterul esențial al națiunilor lor. „Practic, ne vom da acordul pentru… un proces în care populația europeană este înlocuită”, a declarat Viktor Orban, premierul Ungariei, la o conferință despre demografie – reverberând o teorie xenofobă, a conspirației. Prin aceasta, Orban și cei ca el se aseamănă cu adepții teoriei eugeniei de la începutul secolului XX, care erau îngrijorați că „rasele superioare” (însemnând europenii) erau sortite pieirii.

Subvențiile pentru bebeluși s-ar putea să nu producă mai mulți copii, însă ele sunt o modalitate excelentă de a cumpăra voturi. Pentru guvernele de centru-dreapta, ele sunt o scuză pentru a da pomeni familiilor burgheze, care sunt electoratele lor tradiționale. Pentru guvernele de centru-stânga, ele sunt un pretext pentru a dezvolta statul social.

Ele pot să aibă și o latură mai sinistră. O îngrijorare legitimă legată de depopulare poate fi deturnată de cei care vor să răstoarne înapoi drepturile femeilor, spune Neil Datta de la Forumul Parlamentar European pentru Drepturi Sexuale și Reproductive. Activiștii care cer interzicerea avorturilor au primit spații importante la conferința demografică găzduită de dl Orban anul trecut. A facilita întoarcerea femeilor la muncă nu se potrivește cu ideea familiei tradiționale avansată de cei ca el. La suprafață, UE este unită, când vine vorba de stimularea nașterilor. Diferențe întunecate pândesc însă în subteran. Eurocrații ar trebui să fie atenți la cei cu care se bagă în pat. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Europa are motive bune și rele pentru a-și dori mai mulți copii”

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele