Carsten Brzeski, Economist-șef, ING Germania

Atmosfera devenea din ce în ce mai încinsă. Prea multe impasuri, prea multe interese naționale și, toate astea, în contextul în care prima sesiune a Parlamentului European se apropie, la fel și alegerea viitorului președinte al Parlamentului European. Acum, în sfârșit putem vorbi de luarea unei decizii. Liderii guvernelor statelor europene tocmai au căzut de acord asupra următoarelor persoane nominalizate:

• Christine Lagarde (Franța), pentru funcția de președinte al Băncii Centrale Europene;
• Ursula von der Leyen (Germania), pentru funcția de viitor președinte al Comisiei Europene;
• Charles Michel (Belgia), pentru funcția de președinte al Consiliului European;
• Josep Borrell (Spania), pentru funcția de înalt demnitar pentru politici publice.

Parlamentul European trebuie să se pună de acord asupra nominalizării lui Von der Leyen, dar nu are drept de veto pentru numirea candidatului pentru Banca Centrală Europeană. Celelalte două nominalizări vor fi exclusiv decise de către guverne.

Cea mai mare surpriză: Lagarde, la Banca Centrală Europeană

Pentru piețele financiare, nominalizarea lui Christine Legarde ca succesoare a lui Mario Draghi este extrem de importantă. Este, de asemenea, o surpriză. Lagarde, care la acest moment se află la conducerea Fondului Monetar Internațional, a exclus până acum ocuparea unei funcții europene și abia astăzi a apărut ca un prim candidat pentru funcția de la Banca Centrală Europeană. Lagarde va fi prima femeie din istorie care se va afla la conducerea Băncii Centrale Europene și, de asemenea, primul președinte fără experiență în cadrul acestei instituții.

Principalele critici aduse lui Christine Lagarde țin de evidență: nu are nicio experiență într-o bancă centrală, nu are o educație dobândită într-o instituție de învățământ economic de top și este un alt fost (unii ar susține că și actual) politician aflat în fruntea BCE.

Cu toate acestea, să nu uităm vechea zicală: „Regele este mort, trăiască regele”.

Jean-Claude Trichet a fost diferit de predecesorul său Wim Duisenberg, așa cum și Mario Draghi este diferit de Jean-Claude Trichet.

Prin urmare, este doar o primă evaluare succintă a ceea ce ar putea însemna nominalizarea lui Lagarde drept următorul președinte al BCE pentru BCE și pentru politica monetară din zona euro.

• Șoim sau porumbel? De fapt, este imposibil de spus, având în vedere că Lagarde, până acum, nu a atras atenția cu opinii exprimate în public asupra politicii monetare.
• Mario Draghi a dat mereu impresia că ar putea fi chemat în mijlocul nopții și că va cunoaște pe deplin toate problemele și evoluțiile unor indici precum PMI (Purchasing Managers’ Index = Indicele intențiilor de achiziții ale managerilor). Cel mai deștept copil din clasă, cu ochii și urechile aproape de piețele financiare. Christine Lagarde ar fi, probabil, mai mult un moderator decât un intelectual creator în politica monetară. În momente în care unii membri ai BCE au criticat procesul de luare a deciziilor, ca având loc într-un cadru mult prea restrâns, venirea lui Lagarde ar fi o schimbare.
• Da, BCE are cu siguranță personal cu o înaltă calificare, dar întrebarea este dacă se va schimba ceva, având în vedere „fuga” de creiere din domeniul politicii monetare, constând în plecările lui Peter Praet, Vitor Constancio și Mario Draghi și dacă Philip Lane ar putea înlocui aceste plecări, ca ultimul economist monetar pragmatic din Consiliul executiv al BCE. În legătură cu aceasta, o întrebare mai este dacă Lagarde, la conducerea BCE, ar putea produce o înclinare subtilă a balanței puterii, în defavoarea Comitetului executiv al BCE și în favoarea Consiliului guvernatorilor băncilor centrale naționale.

Însă, odată cu Christine Lagarde, BCE va primi un alt comunicator excelent.

În schimb, nimeni nu poate spune în prezent ce fel de politici monetare va aplica BCE cu Lagarde la conducere.

În opinia noastră, este posibilă continuarea unei poziții pragmatice a politicii monetare, precum și o confirmare a metodei „tot ce este nevoie”.

Dacă BCE sub Lagarde va fi sau nu dispusă să meargă cu tot atât de multă îndrăzneală ca sub conducerea lui Draghi, spre „locuri” în care nicio altă bancă centrală europeană nu a mai mers înainte, va depinde de noul echilibru de putere dintre Comitetul executiv și Consiliul guvernatorilor.