După doi ani și jumătate de guvernare PSD-ALDE, a venit și primul test electoral în care românii și-au exprimat opiniile în legătură cu temele pe care puterea de la București le-a pus în dezbatere electorală.

Un prim mare semnal al rezultatelor arată că electoratul, fie el local, fie diaspora, respinge în masă mesajele eurosceptice. Principala temă suveranistă pe care a pariat liderul PSD, Liviu Dragnea, a devenit fatală pentru un lider politic care era oricum vulnerabilizat din cauza dosarelor penale.

Același tip de mesaj eurosceptic a fost testat și acum o jumătate de an, când liderul PSD organiza un referendum pentru modificarea Constituției, ca să interzică un drept al minorității sexuale ce era deja interzis în legislația românească.

Când majoritatea țărilor vestice privește cu relaxare și toleranță drepturile pentru minoritățile sexuale, rigiditatea de la București a fost înțeleasă, pe bună dreptate, drept o îndepărtare de Vest și o apropiere de Est.

Atunci dezaprobarea s-a manifestat prin absenteism, cu scopul ca referendumul să nu fie validat. Ieri, în schimb, prezența la vot a depășit orice fel de așteptări, jumătate dintre votanții cu drept la vot prezentându-se la urne.

Principalul semn? Românii vor o integrare mai profundă în UE, atât la nivel de standard de viață, cât și la nivel de valori, nu o îndepărtare de ele.

O explicație rezidă în faptul că România, prin comparație cu alte țări vestice în care actualmente naționalismul eurosceptic înflorește, nu a trecut prin etapele de confort financiar, servicii publice și infrastructură de calitate, ca să percuteze la un alt tip de mesaje.

Euroscepticismul francez, italian sau maghiar reprezintă o consecință a politicilor pro migrație promovate de mainstream-ul politic european, or în România acest fenomen nu a existat.

Românii sunt încă în perioada în care vor să ajungă din urmă Vestul în materie de standard de viață și orice forță politică pe care o resimt ostilă idealurilor lor este respinsă.

Mai mult, euroscepticismul european pleacă dinspre electorat spre clasa politică, sub forma unei dezaprobări și nemulțumiri legate de efectele globalizării, la noi acest tip de electorat nu s-a format încă în societate, clasa politică marșând pe cartea euroscepticismului strict din interese personale.

Toate certurile lipsite de diplomație cu liderii de la Bruxelles, din care reieșea faptul că puterea de la București nu este agreată de familia europeană, au fost percepute în mod corect de către electorat.

Iar acest lucru s-a văzut ieri la vot. Românii au votat pentru Europa, iar după rezultatele de ieri, nimeni nu mai poate contesta această realitate. Acea Europă pe care liderul PSD a lăsat impresia că o detestă.

A doua mare temă în dezbaterea electorală a fost lupta cu corupția, într-o exprimare colocvială, lupta cu hoții, cu ajutorul căreia opoziția formată din USR PLUS și PNL își mobilizează propriul electorat.

Surpriza plăcută este USR PLUS care, prin scorul validat ieri ( 20, 51%), a devenit o alianță politică matură și un actor redutabil pe scena politică. Nimeni nu îi mai poate ironiza pe useriști cu etichete menite să-i infantilizeze.

“Oenegiștii” rebeli, care nu înțeleg disciplina și munca de partid, au devenit politicieni în adevăratul sens al cuvântului. USR PLUS devine o forță politică de care s-ar putea teme inclusiv președintele Klaus Iohannis, dacă decide să-l contracandideze în alegerile prezidențiale din toamnă.

De altfel, primele mesaje politice în acest sens sunt contradictorii: Iohannis îndeamnă prietenește către o alianță cu PNL, ca acest bloc comun să-l susțină în cursa prezidențială, iar Dacian Cioloș dă semne de critică la adresa președintelui.

Scorul bun pe care l-au obținut în alegeri îi obligă pe membrii USR PLUS să pună în dezbatere internă și opțiunea unui candidat propriu la prezidențiale.

O altă nuanță se cuvine a fi trasă- dacă alianța USR PLUS poate pune pe agenda publică o temă justițiară, acuzațiile și suspiciunile de corupție asupra liderilor lor fiind aproape nule, nu același lucru se întâmplă la PNL care a preluat tema justițiară din populism politic.

Războinicii luptei împotriva corupției, ei înșiși implicați în dosare penale lăsate cu achitare sau puternic cablați la contracte generoase cu statul, posibil să o lase mai moale atunci când revin la ispita resurselor publice.

Marii perdanți ai acestor alegeri sunt liderii puterii, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.

Dacă al doilea va intra în umbrele istoriei, nereușind să-și trimită partidul în Parlamentul European, sentința de 3,5 ani de închisoare cu executare, anunțată recent de judecătorii Înaltei Curți, îl trimite pe liderul PSD, Liviu Dragnea, direct după gratii.

După doi ani și jumătate de atacuri neîncetate asupra justiției și după toate experimentele eurosceptice lansate de liderul PSD, condamnarea lui Dragnea închide o epocă.

Baronii partidelor, îmbogățiții fără limită ai tranziției care au impresia că odată ajunși la putere, nimic nu le mai poate sta în cale, devin mai fragilizați ca niciodată. Brațul lung al legii îi prinde pe toți din urmă, indiferent cât de mult i-ar alimenta pe ei iluziile puterii.