Europenii au validat democrația……dar au transmis și avertismente politicienilor locali

61
BRUSSELS, BELGIUM - OCTOBER 17: People walk past the Barleymont building of the European Commission on October 17, 2018 in Brussels, Belgium. British Prime Minister Theresa May is to address the assembled 27 European Union leaders on the progress of Brexit negotiations at a working dinner tonight at the European Council. The leaders will also meet tomorrow for a summit to discuss negotiations on the deepening of the Economic and Monetary Union as well as migration and internal security. (Photo by Sean Gallup/Getty Images)

Democrația pare să fi supraviețuit asaltului populismului autocrat, cel puțin acesta este mesajul transmis de cele peste 500 de milioane de europeni care și-au ales reprezentanții în parlamentul Uniunii. Mai pragmatice, dar și mai realiste, piețele financiare nu au marcat imediat semnalul clar pro-european al acestor alegeri, deoarece nici nu pariaseră pe vreun succes major al partidelor eurosceptice. Desigur marile grupări politice tradiționale și-au pierdut majoritatea, dar liberalii și ecologiștii au compensat golul și asta înseamnă că, tehnic vorbind, două treimi din Parlamentu European susține arhitectura Uniunii.


Milioane de europeni au fost așteptați la urne în cele 28 de state membre pentru a-i alege pe cei 751 de deputați europeni. Până de curând, credeam că vom avea numai 705 deputați europeni, din 27 de state membre ale UE. Cum Marea Britanie nu a făcut progrese în procesul de ieșire din UE, alegerile europarlamentare i-au inclus și pe britanici, care s-au organizat rapid pentru a obține cele 46 de locuri în Parlamentul European. Însuși euroscepticul Farage mai obține un agreabil loc de muncă pentru următorii cinci ani (sau câți vor fi). Popularii europeni au continuat să conducă în preferințele alegătorilor, obținând 179 de mandate din totalul de 751, urmați de social-democrați cu 153 de mandate, grupul ALDE cu 105, verzii cu 74 de mandate ș.a.m.d.

Interesul diferit de la o țară la alta pentru alegeri, în general, și față de europarlamentare, în special, se remarcă și în participarea diferită a cetățenilor la vot: cel mai scăzut interes s-a înregistrat în Slovacia, unde numai 23% dintre cetățeni și-au exercitat dreptul de vot, iar cel mai ridicat  ̶  în Belgia, unde 89% dintre cetățeni au votat. Diferențe mari au fost și între gradul de participare la aceste alegeri și la alte runde, naționale sau europarlamentare. Cum se explică aceste diferențe? De ce unii cetățeni europeni sunt interesați de politica europeană, iar alții nu? De ce unii cetățeni din statele membre sunt mai europeni decât alții? Sunt conștienți cetățenii europeni de avantajele și beneficiile economice aduse de Uniune?

În comparație cu alegerile naționale, miza alegerilor europarlamentare este mai puțin importantă. Cetățenii sunt, mai degrabă, preocupați de situația de acasă decât de cea de la Bruxelles și știu că acest vot nu va aduce o modificare a structurii puterii. De cealaltă parte, partidele politice știu că acest vot nu conduce la schimbări de guverne și parlamente, dar aduce informații importante despre preferințele și starea de spirit a populației și indică orientările pentru următoarele alegeri naționale. Votul pentru alegerile europene reprezintă o notă dată partidelor de guvernământ, fără efecte imediate. Relevanța moderată a acestui vot pentru politica internă explică participarea mai scăzută a cetățenilor la aceste alegeri. Totuși, semnalul este unul puternic pentru viitorul politic al partidelor de guvernământ și pentru șansele partidelor aflate în opoziție.

Joc de imagine

Nici candidații pentru parlamentul european nu sunt, în general, cei mai puternici candidați ai partidelor, cu excepția partidelor noi, care își trimit candidați puternici pe post de locomotive. Tradițional, statele membre au trimis în PE tineri dornici de o carieră europeană și dispuși să călătorească mult între Bruxelles, Strasbourg și țara de origine; de asemenea, figuri naționale importante care nu și-au mai găsit loc în politica internă sau politicieni aflați la sfârșit de carieră și cărora li se cuvine o sinecură. Miza scăzută și puterea aproximativă oferită de un loc în PE au condus la un apetit modest al politicienilor puternici pentru europarlamentare. Marile lupte și victorii se dau și se câștigă acasă. Mai mult, poziția noilor state membre în PE nu este una puternică, vechea Europă acceptând cu greu că trebuie să stea la masă și să împartă puterea cu statele mici.

Gradul de integrare politică depinde de tradiția democratică a fiecărei țări, de nivelul de educație civică, de punțile create în plan politic, civic și economic între Bruxelles și fiecare stat membru și, nu în ultimul rând, de nivelul de trai. Exercițiul democratic este încă fragil în fostele state comuniste, uneori chiar presărat cu pericole uriașe. Lipsa educației civice transformă democrația într-un joc stupid pentru putere vremelnică, detestat de cei ce se simt folosiți o dată la fiecare 4-5 ani. Educația și exercițiul civic sunt mai prezente în democrațiile vechi, solide, în timp ce, în tinerele democrații, lipsa educației civice împinge populația la reacții succesive contrare, de la entuziasm  ̶  la deznădejde sau indiferență. „Pentru ce să votez? Toți sunt la fel, toți fură, nimeni nu se gândește la noi, eu nu mă pricep la politică, nu mă interesează politica, nu am timp de politică.”

Entuziasmul cetățenilor este volatil, bazat, de multe ori, pe evaluări contextuale, pripite, subiective și, adeseori, superficiale, amintindu-ne de copiii aflați în fața unor vitrine cu dulciuri sau jucării sau într-un parc de distracții. Politicienii știu asta despre votanții lor și o folosesc în interes propriu. Presa independentă rămâne singurul aliat al cetățeanului, cea care trebuie să traducă deciziile politice pe înțelesul tuturor și să se asigure că impostorii sunt ținuți la ușa politicii. Numai că acest concept de „presă independentă” a devenit ușor utopic. Implicarea civică, chiar politică, și tradiția democratică se construiesc, în mod conștient, în decenii, nu pot fi create peste noapte, prin ordonanțe de urgență.

Susținere peste așteptări

Peste jumătate dintre cetățenii europeni cu drept de vot și-au exprimat opțiunea politică, ceea ce conferă o reprezentativitate solidă noilor eurodeputați. Interesul pentru recentele alegeri a fost cel mai mare din ultimii 20 de ani și cu 8,4 puncte procentuale peste precedentele alegeri europarlamentare, din 2014, gradul de participare ajungând, astfel, la 51%. Majoritatea statelor membre au afișat rate mai bune de participare, cu excepția Greciei, unde participarea a scăzut cu peste 11 puncte procentuale, ajungând la un decent 49%. Cetățenii din Bulgaria, Portugalia, Italia, Irlanda, Malta, Luxemburg și Belgia au arătat un interes mai scăzut decât în 2014, reducând rata de participare cu 2-3 puncte procentuale. Polonia (+21,9 puncte procentuale), Spania (+20,5 puncte procentuale), România (18,5 puncte procentuale), iar în Germania, Austria și Ungaria  ̶  circa 14 puncte procentuale.

În Marea Britanie Partidul Brexit, condus de euroscepticul absolut Nigel farage a luat un scor bun, lăsând în urmă partidele conservator și laburist, afcetate de nesfârșitul divorț al Albionului de Uniunea Europeană. Totuși, cumulate, voturile celor două partide tradiționale trimit Uniunii mai mulți eruoparlamentari.

Surprize…previzibile

Surprizele s-au arătat în multe țări ale Uniunii Europene. Cetățenii din Italia și Franța au decis să trimită în PE reprezentanți ai partidelor naționaliste de dreapta, în timp ce portughezii au mers pe mâna socialiștilor aflați la putere; olandezii au preferat partidul social-democrat, iar maltezii  ̶  partidul de stânga al premierului Muscat. Polonia și Ungaria au revalidat partidele naționaliste aflate la guvernare, Lege și Justiție, respectiv Fidesz. Social-democrații nemți au obținut numai 15,8% din voturi, ceva mai mult de jumătate din scorul creștin-democraților doamnei Merkel. O înfrângere a suferit și partidul de stânga al premierul grec în fața opoziției de centru-dreapta. Câteva dintre noile state membre au mobilizat mult mai mulți votanți – cu circa 10 puncte procentuale mai mult în Cehia și Slovacia, în timp ce România a fost surpriza estului. Peste jumătate dintre cetățenii români cu drept de vot au decis să voteze, iar voturile noi s-au dus, preponderent, către partide noi, în defavoarea coaliției de guvernare, dominate de social-democrați. Obstrucționarea votului în diaspora a fost un neplăcut déjà vu. Deși numărul de voturi obținute de social-democrați a fost similar celui de la alegerile naționale, participarea masivă la vot a susținătorilor noilor partide a făcut ca scorul social al democraților să scadă la jumătate față de anul 2016. Scandalurile de corupție și disprețul afișat de coaliția de guvernare față de regulile de morală și de dialog au condus la o efervescență electorală. Deznădejdea în fața valului de scandaluri, inclusiv de corupție, i-a făcut pe votanții cehi să-l penalizeze pe actualul premier și pe partidul acestuia, în comparație cu precedentele alegeri, rămânând totuși în fruntea preferințelor.

Recentele alegeri europarlamentare au arătat un interes sporit al cetățenilor pentru viața politică și preferința pentru partide noi, neimplicate în scandaluri publice. Cum situația economică este una relativ bună, cetățenii au avut răgaz să se uite la calitățile profesionale ale partidelor și la ideologii. Noii politicieni trebuie să confirme, altfel entuziasmul populației pentru viața politică, pentru viața cetății se va diminua, aruncându-i în apatie și aducând la putere partide fără o susținere confortabilă.

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele