Evenimente de toamnă şi „recuperări“

Jurnal cultural

36
9 minute de lectură

Toamnă culturală bogată şi-n 2019. A venit rândul noilor ediţii de mari evenimente bienale programate în anii impari: Festivalul „George Enescu”, Timişoara Art Encounters şi Bienala Internaţională de Ceramică de la Cluj. Pavilionul de artă Bucureşti – Art Safari s-a mutat din vară la final de septembrie-debut de octombrie. Fireşte, s-a deschis şi stagiunea teatrală şi urmează festivalurile obişnuite ale perioadei, în frunte cu bilanţierul FNT, Festivalul Naţional de Teatru. Val de expoziţii noi, la „revenirea” („rentrée”) din vacanţele de vară. Apar tot timpul şi cărţi noi, însă „valul” masiv se pregăteşte pentru Târgul Gaudeamus de la sfârşitul lui noiembrie. Multe de văzut, de auzit, de citit, multe de comentat…

„Enescu“ & comp.

Detalii rapide despre Festivalul „George Enescu” (31 august-22 septembrie). Program concertistic bogat, ca-ntotdeauna, cu orchestre de rang din străinătate, dirijori-vedete, instrumentişti de faimă. În paralel – Concursul „George Enescu”, consacrat tinerilor violonişti, violoncelişti, pianişti şi compozitori (29 august-20 septembrie, în specializările marii figuri tutelare). Programe asociate, concertistice, expoziţionale şi de popularizare a muzicii – în Piaţa „George Enescu”, în aer liber, lângă Ateneu, de fapt în zona marii parcări din Piaţa Palatului Regal, botezată în timpul festivalului, ca la precedentele ediţii, cu numele compozitorului, în alte incinte deschise sau în săli din clădiri de patrimoniu în care funcţionează astăzi instituţii culturale, precum Palatul Cotroceni, Palatul Cantacuzino, Palatul Suţu şi alte sedii ale Muzeului Municipiului Bucureşti, Casa Filipescu-Cesianu ş.a., de asemenea la Opera Naţională şi la Opera comică pentru copii, la Universitatea Naţională de Muzică, la Teatrul Naţional, la Institutul Francez, şi el deţinător al unui superb sediu-palat, pe Bulevardul Dacia, la Palatul Universul (nume atribuit după cel al ziarului de pe vremuri, deci „palat” nu în sens strict, ci ţinând cont de masivitatea ramificată a înaltei clădiri de aspect monumental de pe Strada Brezoianu, cu parter şi 5 etaje active, 7 dacă le socotim şi pe cele suplimentare din turnul intrării principale, imobil în care-au funcţionat după instalarea regimului comunist şi alte redacţii de presă, în spate cu o mare tipografie, ansamblul fiind convertit în ultimii ani în centru cultural şi-n sediu de firme din „industriile creative”). Au fost şi tururi culturale ghidate prin oraş, programe speciale în parcuri, în librării şi-n ateliere de artişti vizuali, adaptare a unui proiect de succes din ultima vreme, cu acces liber, în anumite weekend-uri, de câteva ori pe an, în spaţiile de creaţie ale profesioniştilor.

Nici acum, asupra desfăşurării efective a Festivalului „Enescu”, nici asupra stagiunilor concertistice în desfăşurare nu se pronunţă cronicarul, insuficient documentat, prea prins în vâltoarea altor zone ale actualităţii culturale. Detalii despre cele mai mari evenimente autohtone periodice din domeniul artelor vizuale, programate în prima parte a toamnei, Timişoara Art Encounters (20 septembrie-27 octombrie), Art Safari (27 septembrie-6 octombrie) şi Bienala internaţională de ceramică de la Cluj (1-15 octombrie) – în episoadele următoare ale Jurnalului cultural. Urmărim şi ce se-ntâmplă în continuare. Pe 11 ale lunii va fi Noaptea galeriilor, în Bucureşti şi-n ţară. După mai micile festivaluri de teatru de peste vară şi din pragul toamnei, de pe litoralul Mării Negre, la Costineşti şi Constanţa, şi de prin alte locuri, vin la rând Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, ale Teatrului Naţional „Lucian Blaga” (9-13 octombrie), Festi(in) pe bulevard, al „Nottara”-ului bucureştean (11-20), şi FNT-ul cel mare (18-27). Rămânem la post!

Dacă acest Jurnal cultural…

…ar fi mai puţin narativ-eseistic şi analitic-interpretativ, notaţiile despre expoziţii, mai concentrate, ar putea arăta cam aşa (recurgând şi la atare soluţie de „recuperare” a atâtor mici şi mari „personale” şi „colective” văzute, dar – vai, din criză de timp! – nerecenzate):

„Zercşii“ Maiei Oprea şi alte mărturii de atelier

8 decembrie 2018, Palatele Brâncoveneşti, Galeria Foişor: vernisaj Nest(s) al Maiei Ştefana Oprea (bucureşteancă născută în 1987, cu licenţă şi masterat la UNArte). Reconstituire, în săliţa pătrată, a atmosferei de atelier, de „cuib” al creativităţii, cu câteva obiecte şi picturi, într-o mică „instalaţie” sugestivă, după versiunea acumulativă expusă în Stivuirea din 2016 de la AnnArt, unde, pe un perete-dulap cu sertare, rafturi, nişe, artista etalase obiecte adunate în spaţiul său de lucru, asamblaje şi colaje, schiţe, caiete cu notaţii. Prealabile şi ulterioare – alte explorări impetuoase ale imaginarului personal bântuit de „zercşi”, fiinţe-viermi inventate, multicolore, comic-neliniştitoare, „stivuite” la propriu, într-un morman spectaculos, în „colectiva” What About Gregor Samsa de la Galeria Anca Poteraşu, din 2015, ori de neştiutele ameninţări ale „pădurii obscure”, în cele 2 Locus neminis, din 2017, de la Kube Musette, şi din 2018, tot la AnnArt. În „cuibul” de la Mogoşoaia „zercşii” (pluralul fonetizat de la „the ercs”, cuvânt inventat!) reapar „stivuiţi” pe o structură de crengi încrucişate-n vârf, ca de căpiţă de fân, atârnaţi din tavan şi pictaţi pe-o pânză de mari dimensiuni. Variante miniaturale, albe şi negre, mai apropiate de aspectul unor furnici-gândaci-şoricei, urcă pe pereţi, pe trasee circulare sau dispersate. Maia Oprea nu ne mai invită în atelierul propriu-zis, printre obiecte familiare, livrându-ne în schimb imagini tulburi, sondaje în subconştient, dibuiri ale unor fantasme, de-o expresivitate incontestabilă, dar – fireşte – greu interpretabilă…

Ştefan Pelmuş în largă, filozofică desfăşurare

6 martie 2019, Sala Pictura a Teatrului Naţional, cu prelungire înspre foaierul Sălii Mici: vernisaj Ştefan Pelmuş 70, anticipare a rotundei aniversări a cunoscutului artist (născut pe 19 august 1949 la Valea Călugărească, absolvent al Institutului de arte plastice „Nicolae Grigorescu”). Desfăşurare amplă, de zeci de pânze, unele de dimensiuni mari, la locul lor în spaţiul larg şi înalt din laterala dreaptă a Teatrului, plus o friză cu 18 acuarele, pe peretele balconetului din profunzimea sălilor, spre spatele clădirii. Pictura ştiută a lui Pelmuş, nume greu al artelor noastre vizuale, pe motive folclorice sau de inspiraţie biblică sau mai larg-mitologică, tratate într-o combinaţie de perspectivă comico-parodică şi tehnică manierizantă, frecvent catalogată de comentatori drept „decorativă”, „decorativistă”. Vivacitatea sa permutatorie şi cromatică, optimistă, parcă mereu glumeaţă, te-ntâmpină şi-n noua expoziţie, de la intrare, de la prima privire cu care cuprinzi ansamblul, pentru ca mai apoi, avansând în seriile de compoziţii cu obiecte şi personaje de demult, purtătoare de vechi semnificaţii simbolice, straturi-straturi, evocatoare ale unor scene religioase ori istorice ori de existenţă comunitară tradiţională, să simţi cum veselele culori aprinse încep să se „stingă”, îndepărtându-se de statutul aparent „ornamental” al tablourilor tot mai evident dominate de meditaţia gravă asupra sensurilor existenţei umane şi-ale naturii care ni s-a dat ori ale Divinităţii care ne-o va fi dăruit, ale aşezării noastre în spaţiu şi timp. Teme mari, filozofice, de care vivacele, viu-coloratul, „decorativul”, „manieristul” Pelmuş părea să se ţină departe…

„Paletacolajul“ lui Marcel Bunea, „dionisiac“

20 martie 2019, Galeria Alexandra’s, lângă Piaţa Amzei: vernisajul Paletacolajului lui Marcel Bunea (despre a cărui anterioară expoziţie, de la CONTEMP, am scris în Jurnalul cultural). Titlul-valiză e limpede: pictorul îşi „colează” paletele de lucru şi ni le-arată. Doar că nu sunt cum ne-aşteptăm, cum le ştim: Marcel Bunea obişnuieşte să stoarcă tuburile şi să amestece culorile nu pe clasica piesă din placaj găurit pentru degetul mare ori pe variante echivalente, ci în farfurii de plastic albe, suprapuse câte 2, câte 3, mari cele de jos, mai mici următoarele. Nu le-aruncă, le păstrează, le colecţionează şi le poate expune! În rame pătrate, cercurile concentrice ale farfuriilor sunt ridicate la verticală, în lungi şiruri suprapuse, nu chiar „colate”, dar cu un aspect – totuşi – de „frescă”, foarte simpatică graţie dezordinii mânjite în diversele tonalităţi generate, prin amestec, de mişcările pensulelor care-au întins culorile pe fundul farfuriilor. Alinierea impulsurilor meşteşugarului, a capriciilor inspiraţiei face din „paletacolaj” un surprinzător pandant la lucrările auster-geometrizante ale pictorului din ultima vreme, cu şuviţele lor monocrome, suprapuse, riguros-paralele. Un soi de devoalare glumeaţă a „dionisiacului” viforos din spatele echilibrului „apolinic” al producţiei „serioase” marca Bunea!

(Şi: te-ntrebi cum o să se descurce pictorul când nu se vor mai găsi farfurii de plastic „de unică folosinţă”, deja în curs de eliminare din comerţ, căci Planeta trebuie salvată de la sufocarea sub materiile ne-biodegradabile…)

Galateea Group – o nouă şarjă

21 martie 2019, Galeria Galateea: o nouă „colectivă” a Galateea Group (asupra căruia – de asemenea – Jurnalul cultural s-a mai pronunţat), acum sub titlul Galateea Micro Studio (curatoare: Georgiana Cozma; coordonatoare: Cristina Popescu Russu şi Aniela Ovadiuc). Lucrări inventive, remarcabile, reunite şi aici în ideea de a reface atmosfera de atelier. Mici, de dimensiuni de maximum 30 de centimetri pe oricare latură, încât senzaţia de ansamblu să fie de aglomerare, ca-n spaţiile burduşite de obiecte de toate felurile în care-şi exersează vocaţiile plasticienii. Semnează (în ordine alfabetică) Adela Bonaţ, Cristina Bolborea, Diana Butucariu, Vasile Cercel, Gherghina Costea, Georgiana Cozma, Anca Vintilă Dragu, Lucia Lobonţ, Nicolae Moldovan, Aniela Ovadiuc, Cristina Popescu Russu şi Ioana Şetran. Fiecare piesă, fiecare soluţie tehnică ar merita descrisă în amănunte. Să spun doar că efectul general al „microstudioului” confirmă entuziasmele exprimate faţă de efervescenţa creatoare, nonşalant-experimentală a Grupului Galateea, a admirabilelor ceramiste şi a admirabililor ceramişti care susţin admirabila galerie…

* Bineînţeles – de continuat şi atare exerciţiu de „recuperare” mai concentrată, în alternanţă cu comentariile mai ample, cu descrierile de festivaluri şi ce ne mai oferă „actualitatea culturală românească” (în aluzie la titlul, formulat sec-categorial, al emisiunii Europei Libere de altă-dată, când despre Actualitatea culturală românească ne vorbeau, de la microfoanele de la München şi de la Paris, Gelu Ionescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca şi alţii)… ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele