Expansiunea deficitului public și urmările ei

69
6 minute de lectură

Când un guvern cheltuie mai mult decât încasează din taxe, impozite și din dividendele afacerilor în care este acționar, ceea ce îngrijorează este dimensiunea deficitului acumulat din ecuația bugetară. Sau, cum ar spune guvernatorul Isărescu, citându-l pe Ionel Brătianu, ceea ce contează este ”Măsura, domnule, măsura!”, dimensiunea deficitului. Desigur, în sezoanele electorale pericolul unui deficit bugetar în exapniune nu animează discursul public. Conform ultimelor date publicate de Ministerul de Finanțe, deficitul bugetar în primele trei trimestre ale anului curent a fost de 2,6% din PIB. Acest deficit a fost cu peste 60% mai mare decât cel înregistrat în perioada similară a anului anterior (care, la rândul său, a fost mai mult decât dublul deficitului bugetar înregistrat în 2017). Însă acest deficit a fost obținut în condițiile în care Guvernul deja a amânat rambursări de TVA către companii. Ceea ce înseamnă că deficitul bugetar este, de fapt, mai ridicat. În aceste condiții, probabil că limita maximă acceptată de Uniunea Europeană de deficit bugetar de 3% din PIB va fi depășită în acest an. Majorarea puternică a deficitului bugetar vine pe fondul creșterii accentuate a cheltuielilor generate de salariile din sectorul public și a ajutoarelor sociale, acestea ajungând în septembrie 2019 la 70% din totalul veniturilor publice. Acest nivel este chiar mai ridicat decât nivelul acestor cheltuieli înregistrat în perioada crizei financiare (2009 – 2010). În acea perioadă, nesustenabilitatea acestui tip de cheltuieli publice a generat retrogradarea României de către agenția de rating S&P în categoria de rating nerecomandată investițiilor (de la BBB- la BB+). Mai mult, conform legii pensiilor, în 2020 (începând cu 1 septembrie), pensiile publice vor crește cu 40%, ceea ce va reprezenta un șoc adițional asupra deficitului bugetar. În 2020, conform calculelor FMI, aplicarea legii pensiilor va genera cheltuieli adiționale de 25 miliarde de lei, iar impactul total al acestei legi va fi creșterea cheltuielilor publice cu 4 puncte procentuale din PIB. Acest deficit în expansiune ar trebui să îngrijoreze fie și din cauza faptului că apare într-o perioadă de expansiune a economiei, e drept stimulată mai ales de consum și mai puțin de investiții. Sau, altfel spus, investițiile nu sunt cheltuielile care au produs deficite, deci nu dezvoltarea viitoare a economiei a fost stimulată cu împrumuturi, ci cheltuielile curente. Ceea ce înseamnă faptul că deficitul bugetar va continua să crească, iar spațiul fiscal (creșterea cheltuielilor publice pentru a atenua efectele negative), în cazul unui șoc extern, va fi extrem de redus. La ce a condus această politică fiscală prociclică?

Impuls pentru inflație

România a înregistrat în mod consistent în ultimii doi ani cea mai ridicată rată a inflației din Uniunea Europeană. Majorarea accelerată (nebazată pe creșterea echivalentă a productivității) a salariilor în sectorul public (care este preponderent un sector nontradables) și, de asemenea, majorarea accelerată a salariului minim pe economie au forțat majorarea salariilor în întreaga economie (atât în sectorul tradables, cât și în cel non-tradables). Această majorare a salariilor, nebazată pe o creștere a productivității muncii, a avut ca efect atât o creștere a cererii interne, cât și o creștere a prețurilor bunurilor și serviciilor produse local (cauzată de creșterea costurilor de producție). În lipsa unei creșteri echivalente de productivitate, care să conducă la majorarea ofertei interne, echilibrul dintre cerere și ofertă s-a reglat prin creșterea prețului (inflație) și prin creșterea importurilor (deficit comercial). Cum majorarea de salarii în sectorul tradables nu a fost susținută de creșterea productivității în acest sector, ci doar de competiția din piaţa muncii, competitivitatea externă a acestui sector a scăzut. De aici rezultă presiuni de depreciere a monedei naționale și deteriorarea contului curent, fenomene care s-au manifestat în România în ultima perioadă. În literatura economică, acest efect este denumit Balassa-Samuelson.

Foto: Bogdan Cristel

Amplificarea deficitului de cont curent

La nivelul lunii august 2019, soldul contului curent a înregistrat un deficit de 7 miliarde de euro, în creștere cu peste 900 de milioane de euro față de aceeași perioadă a anului anterior. Majorarea deficitului de cont curent a fost cauzată de lărgirea deficitului comercial: deficitul comercial a fost mai mare cu 1,7 miliarde de euro față de aceeași perioadă a anului anterior. Conform prognozei de toamnă a Fondului Monetar Internațional, deficitul contului curent este anticipat să crească în 2019 la 5,5%, nivel considerat de atenție. Iar în 2020, conform acelorași prognoze, să ajungă la 5,3%. Politica fiscală expansionistă, prociclică, pe bază de creștere a cheltuielilor sociale, a condus la majorarea bruscă a cererii de consum. Cum oferta internă nu s-a putut ajusta la cererea de consum suplimentară (cauzată de majorarea veniturilor), reglarea cererii cu oferta s-a făcut prin importuri și de aici majorarea deficitului comercial și creșteri de preț – inflație (România înregistrează cea mai ridicată rată a inflației din Uniunea Europeană). Mai mult, în ceea ce privește evoluția deficitului de cont curent, România diverge comparativ cu țările din regiunea din care face parte, ceea ce are potențialul să o pună într-o situație de dificultate, în ceea ce privește finanțarea externă, în cazul unui episod de aversiune globală la risc. Expansiunea datoriei externe a României Majorarea cheltuielilor publice s-a făcut prin acumulare de datorie, inclusiv datorie externă. Astfel, datoria externă la finalul lunii august 2019 a atins nivelul de 109 miliarde de euro, în creștere cu 9,1 miliarde de euro față de aceeași perioadă a anului anterior. Această creștere a venit din majorarea datoriei publice externe cu 6,3 miliarde de euro și majorarea datoriei externe pe termen scurt cu 3,1 miliarde de euro. Practic, în acest an, guvernul a generat mai mult de 2/3 din creșterea datoriei externe.

Împrumuturile țării costă mai mult

Creșterea nevoilor de finanțare conduce la majorarea costului de finanțare, a ratei de dobândă. Ca urmare, la împrumuturile în moneda locală, România are cele mai ridicate rate de dobândă și printre cele mai ridicate costuri de finanțare în euro din Uniunea Europeană. Dar toate aceste efecte, evident negative, sunt gestionabile în vremuri de calm în peițele internaționale, spun politicienii și, uneori, cu rezerve, economiștii. Dacă economia intră în recesiune, actualele deficite de astăzi se expandeză pe măsura șocului, probabil la un nivel greu de suportat pentru economie. Soluția este, aproape invariabil, austeritatea, iar deficitele mari, constant urcate de cheltuieli necalibrate cu realitatea încasărilor, pot crea ele însele crize. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele