Fiecare partid cu Europa lui

58
11 minute de lectură

Europarlamentarele au fost un exerciţiu electoral în care, de multe ori, partidele au pus Europa între paranteze. În alte cazuri, a fost vorba despre Europa prin ricoşeu.

O Uniune… românească

Social-democraţii au intrat în campanie înarmaţi deja cu o viziune de-a dreptul războinică la adresa Uniunii Europene. Nu au desfiinţat-o. S-au declarat proeuropeni, dar într-o Uniune construită… româneşte. Cu roșii și usturoi românesc, cu sate şi comune mai frumoase decât afară, să crape vesticii de invidie, cu europarlamentari patrioţi şi hotărâţi să nu fie slugă pe la ocârmuitori, precum preşedintele Franţei, premierul Olandei sau pe la luxemburghezul  din fruntea comisiei Europene.

Liberalii au proclamat venirea zilei dreptăţii și o luptă pe viaţă şi pe moarte cu PSD-iștii şi, mai ales, cu Liviu Dragnea. Ba chiar au explicat că, nici după 30 de ani, revoluţia nu s-a terminat şi au anunţat că aceasta este misiunea lor, să finalizeze revoluţia, să elibereze ţara şi să o redea românilor cinstiți.

Cât despre USR, cu Dacian Cioloş în lanul de rapiţă sau cu Dan Barna,  s-a străduit să convingă poporul cum fără hoți ajungem departe şi cum Alianţa 2020 aduce România înapoi în Europa.

Pe poziții opuse, USR și ALDE au fost partidele care au încercat să canalizeze discuția spre Europa, chiar dacă nu în totalitate. USR s-a tot luptat cu PSD, a făcut-o chiar și ALDE, dar nu direct, ci, mai degrabă, urmându-l în luptă pe Călin Popescu Tăriceanu, nu numai din postura de șef de partid și de cel mai vizibil ALDE-ist, dar, în mod evident, mai ales, din cea de potențial candidat la președinție, în toamnă.

ProRomânia lui Victor Ponta s-a detașat ca un PSD modern, cu aspirații europene, dezbărat de tendințele suveraniste și, în fond, în așteptarea ieșirii din scenă a lui Liviu Dragnea.

PMP și UDMR se străduiesc, fiecare pe limba sa, să iasă de sub pragul de cinci la sută, unde sunt situate în mai toate sondajele, și speră că vor reuși să trimită măcar un parlamentar la Bruxelles.

Un partid suveranist

Marea vedetă a campaniei a fost, fără îndoială, PSD-ul. Cu tot cu Liviu Dragnea. Sau mai ales el. PSD-ul si-a asumat rolul partidului cu cele mai mari reticențe față de proiectul european, așa cum este el acum. Dacă România nu are un partid europsceptic propriu-zis, are un PSD suveranist, cu discurs cu accente naționaliste. Într-unul din discursurile care precedau intrarea în campania electorală, la Iași, Liviu Dragnea punea punctul pe i: „M-a interesat să avem pe lista noastră de europarlamentare patrioți adevărați, oameni cu curaj, oameni care să știe ce se poate cere de acolo, oameni care să se bată pentru țara lor, să nu mai avem calitate dublă la produse și să-i prăjim aici cu amenzi mari dacă își mai permit să aducă așa ceva în România, oameni care să aducă mai multe fonduri europene în țară, oameni care să nu le permită celor de acolo, să nu permită nimănui cum se trezește să jignească România, să-i jignească pe români. Aceasta este o altă diferență între noi și ei.” Și, într-adevăr, diferența dintre PSD și ceilalți a constituit-o acest tip de discurs marca Dragnea, care a dorit să consacre Partidul Social Democrat drept singurul care îi apără pe români în UE. Paradoxul este că, în campanie, PSD a avut o retorică belicoasă la adresa Uniunii. Dacă urmărești discursurile lui Liviu Dragnea, nu poți să nu fii nedumerit. Uniunea Europeană pare să fie vinovată de toate relele care s-au abătut asupra României, de la multinaționale hrăpărețe la legume toxice, de la proliferarea securiștilor la statutul de țară îngenuncheată și ținută așa, din invidie, de restul țărilor din UE. Din invidie că ne merge din ce în ce mai bine, că avem sate mai frumoase decât la ei și roșii mai gustoase. Dacă social-democrații n-ar vorbi din când în când și de atragerea fondurilor europene, aproape că te-ai întreba de ce suntem atât de naivi să suportăm acest veritabil jug european. Un jug de care numai candidații PSD, desigur, singurii patrioți, ar fi capabili să ne protejeze. Concomitent cu pedala neatârnării față de Uniunea Europeană, PSD-ul a apăsat-o și pe aceea a succeselor guvernării.

Foto Bogdan Cristel

Marea problemă a PSD-ului pe durata campaniei a fost felul în care a interacționat cu populația. Dacă, la început, mitingurile s-au desfășurat după regulile obișnuite și doar cu puține vociferări de pe margine, spre sfârșit tensiunile au crescut. Liviu Dragnea, dar și premierul Dăncilă, au fost, nu o dată, nevoiți să suporte huiduieli și să își ajusteze traseul din cauza protestatarilor. Ca să nu mai vorbim de controversatele măsuri de siguranță luate de forțele de ordine la Topoloveni ori Târgoviște. Și dacă au început campania cu un Liviu Dragnea hotărât să nu cedeze și să rămână pe poziții indiferent ce s-ar întâmpla, iată că, a doua zi după alegeri, social-democrații s-ar putea să fie mai interesați să numere orele până la care vor afla verdictul în dosarul lui Liviu Dragnea decât voturile propriu-zise. Și, poate mai mult decât cei din PSD, vor aștepta pronunțarea instanței foștii colegi de la ProRomânia, în frunte cu Victor Ponta. Un partid care a făcut campanie pentru europarlamentare având ca sistem de referință PSD-ul, la care, se vede treaba, Victor Ponta nu renunță așa ușor. Așteaptă doar momentul prielnic.

Un duel PSD – PNL & Iohannis

         Campania a fost, practic, un duel PSD, pe de o parte, și tandemul PNL – președintele Iohannis, pe de alta. Căci confruntați cu discursul extrem de articulat al social-democraților, liberalii s-au mărginit să le dea replica și, rareori, să explice cam ce ar face ei în parlamentul european. Mai întâi, i-au declarat pe cei de la PSD trădători de neam și țară, într-o notă similară a discursului în care aceștia le puneau aceeași ștampilă celor care nu-i iubesc. Apoi, liberalii au încercat să demonteze toate realizările guvernării vânturate de PSD. Așa se face că duelul s-a dat mai mult în plan intern, de parcă ar fi urmat alegeri parlamentare sau locale.” Noi nu promitem din burtă că vom crește pensiile, așa cum promit ăștia. Vom crește pensiile, dar atunci când vor crește pensiile, nu vor crește pe hârtie, ci va crește puterea de cumpărare a pensiilor, pentru că principalul inamic pe care îl avem este inflația”, explica recent Ludovic Orban, după o prezentare elogioasă diverșilor primari de succes ai PNL, de la Ilie Bolojan, de la Oradea, la Florin Oancea, de la Deva. Pe de altă parte, liberalii au simțit parcă nevoia să se ia la întrecere cu social-democrații în a zugrăvi frumusețea României, deșteptăciunea poporului și bogățiile subsolului. Așa au rezultat, în discursurile liderilor celor două partide, niște compuneri școlărești despre țărișoara noastră de mai mare frumusețea. Iar într-una din ultimele sale cuvântări de campanie, Ludovic Orban a spus-o răspicat: „Nu e simplu să câștigăm alegerile. Ne batem cu un partid comunist. Un partid care știe să își folosească toate pârghiile de constrângere pe care le are la dispoziție.” Sigur, dublați de referendumul președintelui Iohannis, liberalii și-au făcut din lupta anticorupție și din independența justiției un portdrapel al campaniei electorale pentru europarlamentare. În  lipsa unui lider într-adevăr cu greutate, au defilat cu președintele Iohannis, mizând pe electoratul acestuia. Europa pare să fi trecut în plan secund chiar și pentru liberali, pentru că, vorba aceea, trăim în România și asta ne ocupă tot timpul. Cu mențiunea că, ori de câte ori a avut ocazia, PNL a ținut să explice că este un partid profund atașat valorilor europene. Dar, când a făcut-o, tot în antiteză cu PSD-ul s-a așezat. Antiteza e de principiu, pentru că, dacă ne uităm mai atent,  „Românii merită mai mult”, pe limba PSD-iștilor, sau „România în primul rând”, pe limba liberalilor, se învârt în jurul aceleiași idei-mamă.

Proeuropenii cu experiență

          În tot acest tablou ocupat de bătălia mai degrabă internă dintre PSD și PNL, fiecare dintre celelalte partide a încercat să se facă mai vizibil, în speranța că va atrage cât mai multe voturi.

Foto: Bogdan Cristel

          La concursul cine e mai pro-european, USR și PLUS par să ocupe un loc fruntaș. Dacian Cioloș, în calitate de deschizător de listă, și Dan Barna, ca președinte al USR, au bătut țara în lung și în lat și au militat pentru Europa, dar, mai ales, pentru figuri proaspete în politică. Înarmați cu sloganul „Fără hoție ajungem departe” au insistat, ca și liberalii, pe lupta împotriva corupției, cu diferența că nu și l-au însușit pe președintele Iohannis, deși sprijină referendumul. Și, spre deosebire de liberali, au încercat să facă din Europa o temă de campanie. Fie și pentru motivul că mulți dintre candidații lor au experiența lucrului la Bruxelles și și-au expus programul la început de campanie, nu spre sfârșit, ca liberalii.

ALDE și Călin Popescu Tăriceanu au insistat, de asemenea, pe chestiuni europene, dar în linia PSD-ului. Totuși, ca lider cu mult mai multă experiență într-ale politicii externe decât Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu a dat discursului niște accente mai „intelectualist-diplomatice” și cu mai multe nuanțe: „Cred cu tărie în Uniunea Europeană. Cred într-o uniune puternică ce își poate apăra și ajuta membrii de azi și de mâine. Cred într-o Uniune în care ne putem păstra independența, obiceiurile, cultura, istoria și tradițiile. Cred într-o Uniune care să nu lase pe nimeni în urmă, care să aibă o singură viteză, respect și oportunități egale pentru fiecare stat membru.”

          Și dacă toate aceste partide au asigurată intrarea în Parlamentul European, rămân semnele de întrebare cu privire la UDMR și PMP. Un UDMR fără reprezentant la Bruxelles are, mai degrabă, valoare de simbol. Partidul care, discret, a făcut și a desfăcut guvernări, să sufere oare un asemenea eșec? Vom vedea. Și tot o valoare de simbol ar avea și un eventual rateu al lui Traian Băsescu. La începerea campaniei, îi ruga pe simpatizanții săi să îl ajute să nu piardă această bătălie, așa cum spunea el, care nu a pierdut nici una. Și totuși, Traian Băsescu parcă și-a pierdut suflul și parcă nici el nu mai e așa de convins că va reuși să treacă PMP-ul în brațe peste pragul de 5 la sută.

          După o campanie în care n-au aflat cine știe ce noutăți, ci în care,  mai degrabă, le-a fost gâdilat orgoliul, românii merg la vot alături de sute de milioane de europeni. La fel ca germanii sau bulgarii, ca olandezii sau polonezii, au răspunderea pentru direcția în care o poate lua Uniunea.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele