Uriașii din Silicon Valley vor datele tale, nu banii tăi

WEB SUMMITUL anual ținut în Lisabona este un Woodstock pentru fanii tehnologiei. În decursul a trei zile din noiembrie, 70.000 de entuziaști ai tehnologiei și investitori se adună pe un teritoriu de mărimea unui mic oraș. Staruri, precum șeful Wikipedia sau președintele Huawei, se perindă pe scena principală. În alte zone, oamenii stau la coadă pentru blugi cu imprimate 3D sau se uită la startup-uri, care se prezintă într-un ring de box. Manageri de bani anunță runde de finanțare amețitoare. Paneliștii prezic un viitor fără cash, în timp ce se uită într-un uriaș glob de cristal. Un mogul de carduri de credit împarte macaroons în culorile companiei.

Însă marea extravaganță ascunde o îngrijorare crescândă printre participanții de la firmele de tehnologie financiară. După ani de timiditate, firmele Big Tech, cu miliardele lor de utilizatori și cuferele lor uriașe de bani, par, în cele din urmă, a avea intenții serioase de a se autoinvita la petrecere. „Este grupul de care toată lumea e speriată”, spune Daniel Webber de la FXC Intelligence, o firmă de date. Fiecare firmă din așa-numitul cvartet GAFA se mișcă. Amazon a introdus un card de credit pentru cumpărătorii sub-bancarizati în iunie; Apple a lansat propria sa carte de credit în August. Facebook a anunțat un nou sistem de plăţi pe 12 noiembrie (însă criptomoneda pe care o planifica, Libra, și-a pierdut mulți din susținătorii ei și se va confrunta cu o examinare dură din partea autorităților de reglementare). În următoarea zi, Google a anunțat că va începe să ofere conturi curente în America în 2020.

Luate individual, fiecare inițiativă este relativ minoră, spune Antony Jenkins, un fost șef al Barclays, o bancă, aflat acum la 10x, o firmă de tehnologie financiară. Însă luate împreună, pot marca accelerarea unui trend, care ar putea să schimbe industria financiară.

Firmele GAFA au fost de multă vreme interesate de finanțe. Însă, până recent, ele se concentrau pe plăţi, fiecare în felul său. Apple Pay și Google Pay sunt portofele digitale: ele țin o versiune digitală a cardurilor, însă nu procesează tranzacții. Niciuna din ele nu încasează un comision de la comercianți. Ele doar stochează totul într-un singur loc și fac plățile mai sigure prin mascarea detaliilor clienților. Google colectează date privind tranzacțiile; Apple nu. Altfel, ținerea unui telefon deasupra unui terminal contactless este ca și când l-ai atinge cu un card.

Facebook Pay stochează detaliile cardurilor pentru a le folosi pe app-urile grupului (Facebook, Messenger, Instagram și WhatsApp), astfel încât clienții nu trebuie să le introducă de fiecare dată. Amazon Pay face același lucru și salvează, de asemenea, detaliile cardului pentru plăți pe site-urile partenere. În mod unic, „procesează” plățile, o sarcină pe care alții o lasă unor firme specializate. Când o cumpărătură se face prin Amazon Pay, emițătorul cardului este întrebat dacă sunt fonduri suficiente. Dacă răspunsul este da, magazinul eliberează bunurile (banii în sine se mișcă la sfârșitul zilei).

Ceea ce au în comun aceste sisteme este succesul lor limitat. După opt ani, Google Pay are doar 12 milioane de utilizatori în America, o piață cu 130 milioane de gospodării. Doar 14% din gospodăriile țării, care au carduri de credit, folosesc Apple Pay cel puțin de două ori pe lună. În octombrie, numărul de clienți care au folosit Amazon Pay era de doar 5% din numărul care foloseau PayPal, spune Second Measure, o firmă de cercetare de date. Aceasta contrastează cu creșterea explozivă a WeChat Pay și Alipay, „super-app-urile” Chinei. Acestea permit cumpărătorilor să plătească pentru orice, de la ceai la taxiuri, prin scanarea unui QR code. Lansate în 2013, ele au fiecare peste un miliard de utilizatori. Ele procesează tranzacții în valoare de o treime din cheltuielile de consum ale Chinei și sunt acum mari furnizori de împrumuturi (vezi grafic).

Însă comparația nu e corectă. China a reușit să facă un salt în față lumii datorită reglementărilor permisive și a lipsei de metode de plăţi digitale existente. Lumea bogată deja avea un sistem decent de cărți de credit, arată Aaron Klein de la Brookings, un think-tank, limitând apetitul pentru soluții inovatoare. Reglementările birocratice financiare sunt mai dificile în Vest. Pentru a opera ca instituții de plăţi în toată America, nou-veniții au nevoie de o licență în fiecare stat.

Aceasta face ca intrarea grupului GAFA în afacerea bancară de retail să fie și mai surprinzătoare. De la criza financiară, furnizarea de credit a devenit una din cele mai reglementate activități din lume. Aceasta constrânge veniturile din capital și profiturile. Creditorii occidentali sunt evaluați ca valorând o mică parte din valoarea firmelor de tehnologie, observă Sankar Krishnan de la Capgemini, o firmă de consultanță. De ce ar vrea firmele Big Tech să fie bănci?

Răspunsul e împărțit în două. Firmele Big Tech s-ar putea să nu știe încă exact ce vor, spune Martin Threakall de la Modulr, o firmă de tehnologie financiară. Silicon Valley are o tendință de a pune pariuri și a vedea apoi ce merge. Iar ele, probabil, nu vor de fapt să fie bănci—atât timp cât consumatorii nu observă.

La urma urmei, o bancă este un bilanț, o fabrică transformatoare de capital în produse financiare (de exemplu, împrumuturi și ipoteci) și o forță de vânzare, spune Dave Birch de la Consult Hyperion, o firmă de consultanță. Primele două sunt strict reglementate, iar firmele Big Tech nu sunt interesate. Acesta este motivul pentru care uriașii au apelat la bănci pentru a face lucrurile mărunte și complicate. Cardul Apple este emis de Goldman Sachs, iar cele ale Amazon de către Chase, Synchrony și American Express. Conturile Google sunt asistate de Citi și de o uniune bancară.

Mai degrabă, uriașii tehnologici doresc distribuția. Sistemele lor mai deștepte și lipsa filialelor ar trebui să le permită reducerea costurilor, spune Tara Reeves de la OMERS Ventures, divizia de venture-capital a fondului de pensii canadian. Mai important, prin vinderea de produse bancare ar trebui să conducă mai mulți oameni către folosirea sistemelor lor de plăti. Apple și Google vor încă un motiv pentru consumatori „să își țină telefonul sub pernă noaptea”, spune Lisa Ellis de la MoffettNathanson, o firmă de cercetare. Amazon dorește plățile in-house, pentru ca utilizatorii să nu părăsească niciodată app-ul său.

Însă, mai presus de toate, cei din grupul GAFA vor date. Ei sunt deja buni la a discerne preferințele consumatorilor din tiparele de browsing și din locație. Însă tiparele de cheltuieli sunt mai utile. Ele ar putea fi folosite pentru a evalua performanța reclamelor sau pentru a promova produse. Un investitor spune că uriașii tehnologici ar putea chiar să înceapă să dea sfaturi financiare.

E posibil să le ia ceva timp să ajungă acolo. Conturile curente sunt „lipicioase”: conform Novantas, o firmă de consultanță financiară, doar 8% din clienții de retail americani își schimbă banca într-un an. Însă ar putea să aprecieze o mai mare libertate de a alege. Beneficii gratuite și o experiență bună de utilizare ar putea să îi convingă, în special dacă știu că o bancă administrează lucrurile mai sensibile.

Furnizorii de împrumuturi vor fi bucuroși de sosirea firmelor Big Tech—cel puțin inițial. Distribuția reprezintă jumătate din costurile de operare ale unei bănci de retail tipice americane, spune Gerard du Toit of Bain, o firmă de consultanță. Un parteneriat cu un GAFA ar fi un fel bun de a accesa noi depozite, o sursă ieftină de fonduri.

Însă, pe măsură ce firmele Big Tech încep să devină proprietarele relației cu clientul, băncile ar putea pierde influență. Ele ar putea fi forțate să renunțe la mai multe date și la comisioane, spune Andrei Brașoveanu de la Accel, o firmă de venture-capital. Ele ar putea să devină precum utilitățile, oferind conducte financiare puțin profitabile. Profiturile reduse ar putea duce la un val de fuziuni și închideri. Firmele digitale noi ar putea și ele să simtă presiunea, în special, dacă firmele Big Tech subvenționează încrucișat oferta lor financiară.

Până acum, autoritățile de reglementare au văzut noile intrări de pe piețele de servicii financiare ca pe un catalizator binevenit pentru inovarea pe care băncile au eșuat în a o stimula. Acest lucru ar putea să se schimbe, dacă dau buzna giganții. La Web Summit, Margrethe Vestager, comisarul Uniunii Europene pentru competiție și un sceptic privind GAFA, a comentat despre riscurile pentru democrație, dacă firmele de tehnologie devin prea puternice pentru a fi supervizate și reglementate. „Putem să urmărim să atingem potențialul”, a spus ea unei audiențe entuziaste în Lisabona. „Însă trebuie să facem, de asemenea, ceva pentru a controla părțile întunecate”. ■

Articolul a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite sub titlul „Plug and pay”