Impozitul pe serviciile digitale
„NU TE IMPOZITEZ, nici tu pe mine, tot un drac, îl impozităm pe omul de după copac.” Din punct de vedere istoric, aceste versuri luau în derâdere publicul american ostil taxării. Azi, ele reflectă plângerile împotriva guvernului francez, care a introdus un impozit pe serviciile digitale, în 25 iulie. Firmele americane, precum Amazon, Facebook și Google, protestează că sunt tratate ca omul de după copac. Din acest motiv, președintele Donald Trump așteaptă să riposteze. Unilateralismul este o limbă pe care o poate înțelege.
În miezul disputei se află o neconcordanță între locul unde companiile își fac profiturile și locul unde sunt contabilizate aceste profituri în scop de impozitare. Guvernele se plâng că, din cauza faptului că datele și ideile pot să circule peste granițe, profiturile impozitabile le pot aluneca printre degetele agenților lor fiscali. Soluția necesită o coordonare internațională, pentru a evita ca toată lumea să nu încerce să impoziteze același lucru, în același timp. Tratativele supervizate de OECD, un club al țărilor bogate, în majoritate, durează însă prea mult, pentru francezi.
De unde și impozitul lor de 3% pe veniturile generate de la utilizatorii francezi de platforme online și de publicitate digitală. Impozitul a venit brusc, dar asta face parte din sensul acestei taxe. Ea este menită ca măsură interimară, la care se va renunța în momentul în care se va ajunge la un acord internațional. Ea ar putea face chiar ca acordul să devină mai probabil. Companiile afectate ar putea să prefere aceasta unor impozite unilaterale și să facă lobby pentru asta.
Nu este suprinzător faptul că administrația Trump s-a simțit vexată. Ea a demarat o anchetă în privința impozitului francez, conform Secțiunii 301 din Legea Comerțului, din 1974 (aceeași lege prin care justifică tarifele pentru China). În 19 august, opt oficiali au audiat plângerile formale ale companiilor. „Nu putem absorbi aceste cheltuieli”, susținea reprezentantul Amazon.
Nimănui nu-i plac noile impozite, bineînțeles. Firmele au însă un argument valabil. Se presupune că regulile comerțului internațional împiedică guvernele să trateze firmele străine în mod diferit față de cele proprii. Iar francezii se pare că au ales ca țintă marile firme de tehnologie americane. Impozitul nu va lovi decât companiile cu venituri globale în valoare de cel puțin 750 de milioane de euro, din servicii digitale relevante, și cel puțin 25 de milioane de euro provenite de la utilizatorii francezi. Aceste praguri exclud, în mod convenabil, majoritatea firmelor franceze. Alte indicii pot fi găsite în porecla franceză a acestei taxe – „impozitul GAFA” – o referire la Google, Apple, Facebook și Amazon.
Se pare și că francezii au definit serviciile impozitate în mod selectiv. Nu se impozitează serviciile bazate pe abonamente, nici website-urile bazate pe crowdfunding și nici serviciile de plăți digitale. În sens mai larg, Hosuk Lee Makiyama, de la Centrul European pentru Economie Politică Internațională, un think tank de la Bruxelles, remarcă inconsecvența poziției franceze. Franța vrea să apuce o felie din profiturile corporatiste derivate din sectorul digital al Americii, dar nu vrea să cadă de acord cu noile reguli care le-ar permite autorităților fiscale chineze să se bucure de profiturile obținute de pe urma mărcilor de lux de proveniență franceză.
Administrația pare aproape sigură că va găsi, în cele din urmă, ceva greșit la impozitul francez. America s-ar putea plânge atunci la Organizația Mondială a Comerțului. Dar Trump va combate mai probabil unilateralismul prin unilateralism, introducând impozite pe cetățenii francezi sau pe firmele franceze, sau prin impunerea de tarife. Președintele pare destul de hotărât să impună taxe pe vinurile franțuzești.
Dacă se va întâmpla asta, adepții comerțului liber vor bombăni, cu siguranță, că Trump a ales din nou conflictul, în detrimentul înțelegerii. Ironia este însă că, în spatele ușilor închise, oficialii săi se comportaseră constructiv în cadrul negocierilor multilaterale de la OECD. În timp ce administrația Barack Obama se opusese altor reforme, mai ales acelora care ar fi putut să afecteze companiile de tehnologie americane, Steven Mnuchin, secretarul pentru Trezorerie al lui Trump, a fost mult mai deschis în această privință.
Se pare că francezii îi dau lui Trump să guste din propriile remedii, folosind acțiunea unilaterală pentru a pune presiune pe un partener de negociere. Dar ei s-ar putea să fi îngreunat discuțiile, care sunt deja dificile. E posibil ca Mnuchin să nu fi putut să obțină aprobarea lui Trump pentru niciuna dintre reformele OECD. Disputa se poartă acum pe mesageria de Tweeter a președintelui. Și, de data aceasta, Trump va putea să nege că el a început totul.
Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Lovituri de comerț” („comerț cu lovituri” este un joc de cuvinte în engleză, intraductibil în română: „to trade blows” = a schimba lovituri, și trade = comerț. Comerț cu înghionteli )
