Succesul moțiunii de neîncredere în cabinetul Orban era previzibil și pare, acum, o secvență dintr-un scenariu mai amplu, care urmărea organizarea alegerilor anticipate. De ce? De dragul unui control mai bun asupra guvernării? De spaima deteriorării, până în noiembrie, a imaginii liberalilor în ochii unui electorat dezamăgit? Nici vorbă. Din cauza acelei bombe cu ceas care este majorarea cu 40% a pensiilor începând din septembrie. Oricâte calcule ar face cineva, bugetul României nu poate susține creșterea pensiilor în următorii ani. Această majorare a pensiilor, care a izbit viața politică a României fără vreo evaluare economică a impactului, este marea provocare a următorilor ani. A fost o greșeală, o sfidare chiar a Legii fundamentale a României, și nu a fost însoțită de evaluarea impactului. România și economia ei nu pot rezista în următorii ani cu o notă de plată care-i depășește masiv veniturile. Soluția împrumuturilor este, la rândul ei, periculoasă. Leul nu este o monedă de rezervă a lumii, a avertizat elegant și discret academicianul Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal. De ce discret? Pentru că nu poate spune, din poziția sa, povestea până la capăt: leul este o monedă vulnerabilă din cauza deficitelor mari și gemene. Să ne reamintim că Grecia a trecut prin aceleași greșeli: în urmă cu aproximativ trei decenii, cele două mari familii politice care dominau scena s-au întrecut în oferte electorale. O familie politică a oferit a treisprezecea pensie, în următorul sezon electoral contraofensiva a lansat a paisprezecea pensie, așa, cu o simbolistică ortodoxă: una de Paști și alta de Crăciun. Desigur, au fost și alte cheltuieli care s-au finanțat din împrumuturi, iar în câțiva ani deficitele publice au urcat datoria suverană la un nivel de peste 100% din PIB și au aruncat țara într-o criză cu accente dramatice. Din păcate, nici la noi, avertismentele analiștilor economici nu au contat în decizia politică de a lansa această ofertă electorală, de nerefuzat, de a majora pensiile cu 40%. Vârful de lance au fost miniștri fără pregătire economică, incapabili să înțeleagă o realitate: veniturile bugetelor statului nu pot finanța un asemenea salt. Fosta ministră a muncii a prezentat majorarea pensiilor ca pe un trofeu politic, fără argumente economice, cu o retorică intens populistă. Însă, vorba tatălui meu, forța glasului nu se transferă asupra argumentelor.
Ca atare, suntem într-o situație extrem de periculoasă pentru viitorul economiei și al leului, pe care niciun partid nu-l va putea gestiona după alegeri. Probabil că unii lideri social-democrați au înțeles asta. Însă adevărata problemă a momentului este că intensitatea acestei crize este greu de evaluat. Mai mult, tensiunile globale sunt, la rândul lor, la cote periculoase: economia Chinei încetinește, lupta pentru Casa Albă poate avea o agendă mai amplă de taxe vamale, Brexit-ul este încă un divorț fără clauze clare, în general incertitudinea este mare.
Din cauza crizelor politice și a mediocrității unor manageri ale treburilor statului, nu prea contăm în Uniunea Europeană. Sigur, ultimele alegeri pentru Parlamentul European au trimis la Strasbourg garnituri de politicieni mult mai bine pregătiți. Și apoi, în 20 februarie, se va discuta noul buget european. Nu trebuie să ratăm șansa de a obține fonduri europene, dar nici posibilitatea de a ne impune unele condiții.
„Trebuie să ne mișcăm și noi mai bine”, recomandă Adina Vălean, comisarul european pentru transporturi, în interviul acordat lui Ovidiu Nahoi, pentru această ediție a Reporter Global.
Dinspre Brexit vin riscuri directe și indirecte. Avem deci nevoie de politicieni inteligenți, abili și profesioniști.
Noul virus din Wuhan este un alt risc imens al momentului, care poate încetini economia mondială, nu fără urmări și pentru noi. La rândul ei, economia României va încetini, avertizează toți analiștii. În aceste condiții, veniturile statului par insuficiente pentru obligațiile lui.
În plus, din cauza unor politici exuberante, cu care social-democrații au sedus, temporar, electoratul, România nu poate să-și modernizeze sistemul sanitar, nu poate să-și reconstruiască cercetarea și nu-și poate finanța cultura. O țară fără o cultură mare nu are nicio șansă în competiția globală. Oricât ne-am iluziona, câștigăm respectul și prin cultura noastră, pe care suntem obligați să o prezentăm lumii.
Iar Eminescu demonstrează asta. Și acum, după mai bine de un secol, ideile lui sunt actuale: „Greşalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”.
Iar pentru a nu ne împiedica de o lege care împrăștie banii pe care nu-i avem cu o larghețe periculoasă, dar care poate scofâlci valoarea leului în mai puțin de un an, probabil că trebuie să avem o premieră: alegeri anticipate.
Iar pentru cei care-și închipuie că analiștii exagerează și că dublarea cheltuielilor cu pensiile este un exercițiu suportabil, să ne amintim ceva. În anii ‘90, pe când minerii au tăbărât în București și susțineau revendicări financiare, un premier livid, dar ferm le-a răspuns arătându-le buzunarele goale de la pantaloni. „Eu sunt primul ministru al acestei țări. Dumneavoastră puteți să faceți ce doriți. Puteți să mă amenințați, iar mie poate să mi se facă frică. Ca om, sunt la dispoziția dumneavoastră. Dar ca prim-ministru, nu pot accepta ceea ce cereți dumneavoastră. Ceea ce cereți dumneavoastră nu este în interesul acestei țări. De aceea, ca om, puteți să-mi faceți ce vreți. Dar sunt primul ministru al acestei țări și, ca prim-ministru, nu am cum să cedez”, spunea Theodor Stolojan. Au cedat alții și inflația de război civil a șters toate economiile părinților noștri și ne-a creat iluzia că suntem milionari. Ca-n Obeliscul negru al lui Erich Maria Remarque. ■