Gulașul și mămăliga

101
5 minute de lectură

În ultimul weekend, scena politică maghiară a oferit o mare surpriză prin câștigarea primăriei din Budapesta și din alte mari orașe de către Opoziție. Este primul mare eșec suferit de Viktor Orban din 2010 încoace. Pe lângă capitală, opoziția a câștigat Miskolc, Szeged și Eger (în total, 10 din cele 23 de mari orașe), iar FIDESZ – Gyor, Debrecen și Kecsemet.

Guvernul a recurs la acțiuni de intimidare și la turism electoral, aducând votanți din Ucraina Subcarpatică.

Succesul opoziției se explică prin existența unor candidați unici, folosirea mass-mediei sociale (Facebook, Twitter etc.) și prin prezența masivă pe străzi. La Budapesta, rezultatul are și semnificația unei confruntări între generații. Candidatul opoziției, Gergely Karacsoni, are 44 de ani, iar candidatul FIDESZ, Istvan Tarlos, este în vârstă de 71 de ani. Acesta din urmă, care este și primarul în funcție din 2010, a știut să piardă cu eleganță, felicitându-l pe contracandidatul său încă de duminică-seară.

Rezultatul alegerilor este destul de concludent (50% la 44%).

Câștigătorul, ecologistul Gergely Karacsoni, a fost primarul unuia dintre cele 23 de districte ale Budapestei. FIDESZ a pierdut după 15 ani și majoritatea în consiliul general al capitalei ungare, având 13 consilieri, opoziția 18, alți 2 fiind independenți. Oricum, Budapesta mereu a fost mai liberală decât restul țării.

Principala îngrijorare pentru Viktor Orban este că a pierdut districtele tradițional conservatoare ale capitalei ungare. Toate aceste schimbări în scena politică au loc pe un trend ascendent al creșterii economice, al investițiilor străine și al nivelului de trai.

Un factor care a contribuit destul de mult la victoria opoziției a fost apariția unor înregistrări în care primarul din Gyor, membru FIDESZ, a fost filmat participând la o orgie sexuală. Aceasta a reliefat duplicitatea, autosuficiența și aroganța politicienilor din partidul aflat la putere. Primarul din Gyor a demisionat din partid, dar își păstrează funcție câștigată prin vot.

Toate acestea au loc pe fondul unei participări la vot de aproape 50% din numărul electorilor.

Mulți analiști și chiar membri ai opoziției nu credeau prea mult în șansele de a-l înfrânge pe Orban. Baza sa politică și abilitatea de a controla statul sunt mult mai mari decât a omologilor săi din Polonia, oarecum și din cauza tradițiilor istorice,

Victoria opoziției de la Budapesta este similară cu cea a opoziției din Turcia la primăria Istanbulului.

Piețele financiare nu au reacționat la evenimentele de pe scena politică. Pe viitor, este posibil ca guvernul să pompeze bani mai mulți spre colectivitățile locale, pentru a influența rezultatele alegerilor viitoare, din 2022.

Situația din Ungaria se aseamănă destul de mult cu cea din România. Și aici nu ne referim numai în ceea ce privește perioada dictaturii comuniste.

În 1989, situația economică și nivelul de trai din Ungaria erau ceva mai ridicate decât în România, iar dominația partidului unic nu a fost totală, ca la noi.

Ungaria, ca și Polonia, a început reformele economice încă din anii ‘90.

Situația s-a schimbat după 2010, odată cu revenirea la putere a lui Viktor Orban.

Premierul ungar a avut o evoluție surprinzătoare, de la unul dintre principalii promotori ai democrației și liberalismului, a devenit un promotor al autoritarismului și iliberalismului, copiindu-i pe Janos Kadar în ceea ce privește domeniul economic și social și pe Miklos Horthy în ceea ce privește domeniul politic.

În prezent, deoarece Ungaria este o republică parlamentară, Viktor Orban își poate impune agenda politică.

În România, care este republică semiprezidențială (la fel ca Polonia), șeful statului a mai frânat alunecarea spre un regim autoritar. Dar situația economică și standardele de viață sunt total diferite. Un mare manipulator al maselor, premierul ungar nu este lipsit de charismă.

În ambele țări, se observă clivajul rural–urban și tineri–bătrâni.

Un alt aspect comun sunt relațiile cu Rusia, pe care Orban și le asumă deschis, pe când la noi liderii PSD încearcă pe ascuns să transforme România într-un vasal al Moscovei.

Opoziția ungară era, cel puțin până acum, la fel de fragmentată precum cea de la noi. Din fericire, a reușit să se coaguleze, ceea ce poate fi un exemplu bun. La București, s-a reușit demiterea guvernului prin moțiune de cenzură, rămânând de văzut componența și programul noului guvern.

La prezidențialele din noiembrie, președintele în funcție, Klaus Iohannis, este cotat cu prima șansă. Dar, probabil, mai importante sunt alegerile locale și parlamentare de anul viitor.

Toate aceste evenimente confirmă ce a spus Viktor Orban, că „ideea principală în ce privește viitorul este că orice se poate întâmpla”.

Această afirmație poate fi completată de un proverb maghiar: „Mindegy milyen lassan mész, amíg nem állsz meg (Nu contează cât de încet mergi, atâta timp cât nu te oprești)”. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele