Bilanțul primelor șase luni de guvernare a cabinetului condus de Viorica Dăncilă insistă asupra creșterilor de salarii și de pensii, promisiune onorată a programului politic după care a fost gestionată țara. Exercițiul de transparență a guvernării a fost însă umbrit de selecția unor indicatori favorabili, ignorarea dezechilibrelor și, în general, a riscurilor.

Poate pentru a amorți sentimentul de nesiguranță al salariaților provocat de intensificarea inflației și de creșterea dobânzilor la credite, premierul a explicat că veniturile bugetare au crescut semnificativ, cu 12% față de aceeași perioadă a anului trecut. Ministerul Finanțelor a încasat deci 132 de miliarde de lei din taxe și impozite în primul semestru al anului, cu 14,8 miliarde de lei în plus față de aceeași perioadă a anului trecut, creștere care poate fi atribuită în mare măsură controversatului exercițiu fiscal de trecere a contribuțiilor sociale exclusive în cârca angajatului. „Transferul contribuțiilor sociale de la angajator la angajat reprezintă un plus de 12,3 miliarde de lei. Deci avem un plus de 36,8% față de anul trecut. Dacă vom cumula plusul de 12,3 miliarde cu minusul de 3,1 din impozitul pe venit, constatăm că avem un venit în plus la buget de 9 miliarde de lei, fără a-i deranja nici pe angajați, nici pe angajatori”, a spus Dăncilă.

A omis însă un aspect esențial al ecuației veniturilor bugetare, anume colectarea slabă a taxei pe valoarea adăugată, un bir pe consum, care ar fi trebuit să urmeze traiectoria excepțional de viguroasă a acestui indicator care a fost motorul creșterii economiei românești în 2017. Din păcate, banii colectați la buget nu sunt suficienți pentru a susține creșterile salariale ale bugetarilor, majorările de pensii și investițiile în economia românească. Ca atare, premierul a trecut în revistă aproape exclusiv doar cheltuielile „de personal”.

„Acest surplus a fost folosit pentru creșterile veniturilor populației, precum și creșterile ”, a declarat premierul.

Investițiile rămân un vis

Cum descrierea investițiilor este stânjenitoare pentru că statul nu reușește să finanțeze și să construiască mult așteptatele proiecte de infrastructură, bilanțul rămâne interesant din perspectiva calibrării veniturilor și a așa-numitelor cheltuieli populiste. Bilanțul a avut o primire sceptică în mediul de afaceri, deoarece execuția bugetară ascunde pericole majore, cum ar fi un derapaj nedorit al deficitului bugetar, care ar putea introduce România în dificilul exercițiu de deficit excesiv, în timpul căruia îngheață banii europeni.

Banii europeni, ignorați

Absorbția fondurilor europene a fost, de altfel, un alt capitol relatat discret în bilanțul celor șase luni al cabinetului Dăncilă, probabil din decență. Ne putem desigur lăuda cu fiecare euro cucerit de România din bugetul care ne-a fost destinat, dar, dacă ne comparăm cu Ungaria de pildă, suntem clar ineficienți. Ungaria a angajat cheltuieli prin proiecte pentru aproape toată suma de 20 de miliarde de euro pe care o poate lua din fondurile europene, dovedind luciditate, pragmatism și eficiență. Cabinetul Dăncilă poate raporta câștiguri secvențiale, de mică amplitudine și rămâne ancorat în deja tradiționala inabilitate a guvernanților români de a crea proiecte, poate strategii, care să consume fondurile europene alocate. Europarlamentarul Siegfried Mureșan atrage atenția asupra ineficienței constante și îngrijorătoare în privința absorbției fondurilor europene.

„Din cele 6,7 miliarde de euro alocate pentru investiții prin Programul Operațional Regional, Guvernul Dăncilă a absorbit doar 34 de milioane de euro. În acest ritm, vom avea sigur dezangajări de fonduri europene până la finalul anului”, a comentat, critic, Mureșan bilanțul celor șase luni de guvernare.

Dar cea mai puternică observație legată de abilitatea de a consuma banii europeni este, desigur, constatarea că nu se mișcă proiectele mari de infrastructură, care ar putea folosi cu succes fondurile alocate. „Zero kilometri de autostradă au fost inaugurați în 2018, deși România beneficiază de fonduri europene nerambursabile în valoare de 5,1 miliarde de euro tocmai pentru investiții în transporturi”, a observat Mureșan.

Riscul de a deveni nefrecventabili

Marile îngrijorări sunt alimentate de realitatea că economia încetinește, cheltuielile rămân constant mari, veniturile sunt insuficiente și creează deficite bugetare excesive, care vor fi penalizate de piața financiară. Ce riscă România?

Ideea că va rămâne fără bani de salarii sau de pensii este absurdă, nu se va întâmpla așa ceva, deoarece orice guvern se poate împrumuta din piața financiară pentru a-și acoperi deficitele. Depinde însă cu ce preț o face. Îngrijorarea analiștilor este însă legată chiar de perspectiva majorării deficitelor dincolo de limita confortabilă, situate sub 3% din PIB, ceea ce ar atrage un lanț de penalizări. În primul rând, România riscă degradarea ratingului de țară, lucru extrem de primejdios și, din păcate, probabil, deoarece ratingul său este poziționat la limita superioară a economiilor nerecomandate investitorilor. Dacă se va întâmpla asta, putem revedea scenariul din toamna anului 2008, când agenția de evaluare Fitch a tăiat ratingul României, a cărei economie „duduia”. Statul s-a împrumutat mai scump, dobânzile în general au crescut, deficitul bugetar s-a amplificat și economia a intrat în recesiune severă. Sigur, putem spune că economia europeană și cea globală nu se află acum în situația unei crize severe, dar tensiunile geopolitice sunt ample, Brexitul este neclar, războiul tarifelor vamale creează convulsii și, în general, economiile lumii încetinesc.

Din păcate, atunci când banii statului sunt insuficienți pentru a susține plata obligațiilor sale sociale, atunci una dintre soluții este devalorizarea monedei și amplificarea inflației, care roade veniturile oamenilor, deja înghețate în caz de criză, cu viteza luminii. Acesta este un alt risc ignorat, dar care este apetisant deoarece când moneda cade, sub povara unei economii neperformante, de obicei se poate da vina pe banca centrală.

Guvernarea ca un concert de jazz

Satisfacerea unor promisiuni electorale generoase poate provoca probleme și a lăsat loc liber improvizațiilor, avertizează economistul-șef al BCR, Horia Braun Erdei. Politicile macroeconomice par să fie captive într-un carusel de promisiuni generoase, pe care politicienii le fac pentru a seduce electoratul, așa cum se întâmplă în multe state, a constatat Erdei.

„Îndeplinirea acestor promisiuni a însemnat redeschiderea unei adevărate cutii a Pandorei, în termenii resuscitării dezechilibrelor macroeconomice”, arată economistul-șef al BCR. Pentru a rezolva, pe moment, aceste dezechilibre create de cheltuieli masive cu salarii și pensii, funcționarii creativi au improvizat. Într-adevăr, așa au apărut soluțiile salvatoare ale momentelor dificile, cum a fost taxa pe construcții speciale, dividendul special virat de companiile statului către buget și, în final, așa-numita revoluție fiscală, mutarea contribuțiilor sociale la angajat, arată economistul-șef al BCR într-un raport pentru investitori.

Creșterea salariilor, o tendință regională

Creșterea salariilor a fost un aspect esențial al guvernării coaliției PSD-ALDE aflate la putere, care a urmărit, de altfel, o tendință regională. În toate statele din Europa Centrală și de Est au crescut viguros salariile în ultimii ani. Ungaria a afișat o creștere aproape continuă a salariului mediu, care a urcat în mai cu 10,9%. Interesant, în mai salariile din mediul privat au crescut cu 11% față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce în sectorul public saltul a fost mai mic, de 9,9%. Polonia, unde salariile au crescut ceva mai lent, sub 7%, a urmat și ea aceeași tendință. Dar în toată regiunea creșterea salariului mediu a fost o consecință a ofertei de muncă, afacerile private au căutat muncitori și specialiști, iar numărul lor limitat a provocat majorările salariale. Cererea de locuri de muncă în Ungaria, de pildă, conform datelor statisticii oficiale, a urcat în mai cu 1,4%. Noi avem șomaj mai mic decât media regională, dar asta poate fi și expresia unei economii cu industrii mai puțin sofisticate, care absorb forță de muncă necalificată. Evident, majorarea salariilor a fost un stimulent al economiei, iar dacă ar fi existat și investiții pe măsură, o creștere a veniturilor din muncă n-ar fi fost vreo problemă pentru economie. Însă riscul creșterilor de salarii nesusținute de productivitate este ca firmele mici să intre în colaps și, apoi, să arunce în șomaj angajații. Un fenomen care poate fi de altfel deja observat: în primele luni ale anului s-au înmulțit insolvențele și radierile și multe companii și-au suspendat activitatea. Deci salariile ar fi crescut oricum ca efect al tensiunilor din piața muncii.

Marea problemă a unui bilanț secvențial al cabinetului Dăncilă rămâne credibilitatea, chiar și a cifrelor care sunt interpretate din cel mai favorabil unghi, uneori inutil. Pentru a fi credibil, un bilanț ar fi trebuit, poate, să fie ștampilat de observatori independenți, cum ar fi, de pildă, Consiliul Fiscal, instituție al cărei rol a fost exact aceasta. Din păcate, guvernanții au preferat să ignore observațiile Consiliului Fiscal în ultimii ani, care, din păcate se confirmă. Creșterea economică încetinește, deficitul se amplifică, inflația se intensifică, stimulate de un consum dezlănțuit, susținut de iluzia că salariile vor continua să crească.

Firmele mici trag obloanele

Peste 3.600 de firme și persoane fizice autorizate au intrat în insolvență în primele cinic luni ale anului, o creștere de 11,97% comparativ cu perioada similară din 2017, arată statisticile Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC). Domeniile cele mai afectate au fost comerțul cu ridicata și cu amănuntul, repararea autovehiculelor și motocicletelor, unde s-au înregistrat 1.130 de insolvențe, în creștere cu 13,68%. În aceeași perioadă, peste 8.360 de firme și-au suspendat activitatea, cu 30,81% mai multe decât în intervalul similar din 2017. De la începutul anului și până în mai au fost dizolvate 15.751, cu 59,49% mai multe comparative cu primele cinci luni ale anului trecut.

Salariile au crescut inegal

Blocul Național Sindical (BNS) atrage atenția că doar jumătate din companiile private au majorat salariile brute ale angajaților pentru a compensa transferul sarcinii contribuțiilor sociale de la angajator la angajat. În mediul privat lucrează aproximativ 3,1 milioane de angajați, în timp ce 1,2 milioane sunt bugetari. Potrivit unui raport al BNS, la 31 martie 2018 erau înregistrate 2.196.895 de contracte de muncă pe durată nedeterminată în care salariul de încadrare era egal cu salariul minim. Cu alte cuvinte, mai mult de o treime (41,13%) din angajații din mediul privat sunt plătiți cu salariul minim pe economie.