Guvernele ar trebui să sărbătorească explozia educației private

    Școlile de stat pot să învețe de la sectorul privat; guvernele pot să lucreze cu el

    20
    THIMPHU, BHUTAN - JUNE13 : At the Thimphu Primary private school english signs are seen on the walls to promote the spirit of education amongst the young students on June 13, in Thimphu, Bhutan. Bhutan is no ordinary place, it is known as an open democratic society. Bhutanese society is free of class or a caste system, the country has a very young population: more than half of the population is below the age of 25 years. Perhaps the last great Himalayan kingdom, where a traditional Buddhist culture carefully embraces global developments. The youth in Bhutan today live in a world very different from that known by their parents. Globalization, urbanization and new modes of mass and interpersonal communication have rapidly and radically changed the way young people interact with each other, with their families and with society as a whole. (Photo by Paula Bronstein/Getty Images for Lumix)
    THIMPHU, BHUTAN - JUNE13 : At the Thimphu Primary private school english signs are seen on the walls to promote the spirit of education amongst the young students on June 13, in Thimphu, Bhutan. Bhutan is no ordinary place, it is known as an open democratic society. Bhutanese society is free of class or a caste system, the country has a very young population: more than half of the population is below the age of 25 years. Perhaps the last great Himalayan kingdom, where a traditional Buddhist culture carefully embraces global developments. The youth in Bhutan today live in a world very different from that known by their parents. Globalization, urbanization and new modes of mass and interpersonal communication have rapidly and radically changed the way young people interact with each other, with their families and with society as a whole. (Photo by Paula Bronstein/Getty Images for Lumix)

    O clasă aparte

    Ediția tipărită | Lideri

    11 aprilie 2019

    DACĂ CHELTUIELILE SUNT o măsură a ceea ce contează, atunci oamenii din lumea în curs de dezvoltare pun mare valoare pe creiere. Dacă în ultimii zece ani, în lumea bogată, cheltuielile private pe educație nu s-au schimbat, în China și India acestea au crescut mai mult decât dublu. Chinezii cheltuiesc acum 5% din veniturile gospodăriilor lor pe educație, iar indienii – 4%, față de americani – 2,5%, și europeni – 1% . Rezultatul este explozia școlilor private, a învățământului, a educației profesionale și terțiare private în țările în curs de dezvoltare.

    Dat fiind că puterea creierelor este principalul factor generator de progres, această izbucnire de entuziasm față de investițiile în capitalul uman este o veste excelentă pentru omenire. Dar nu toată lumea este încântată. Având în vedere că educația privată sporește inegalitățile, unele guverne încearcă să îi stopeze progresul. Faptul acesta e o greșeală: ele ar trebui să o salute, ar trebui să îi propage mai accentuat beneficiile.

    Educația a fost, pe vremuri, oferită de instituțiile religioase sau de antreprenori. Dar atunci când guvernele, începând cu Prusia, în secolul al XVIII-lea, au trecut la obiectivul de construire a națiunilor, ele au realizat că pot folosi educația pentru a forma mințile tinere. Pe măsură ce sistemele de stat s-au dezvoltat, educația privată a rămas în seama elitelor și a celor pioși. Ea se bucură acum de un reviriment, din mai multe motive. Cresc veniturile, mai ales printre cei mai înstăriți, simultan cu scăderea ratei natalității. În China, fosta politică a copilului unic înseamnă că șase oameni – doi părinți și patru bunici – pot să contribuie cu bani pentru educația unui singur copil. Dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere înseamnă că beneficiile pentru educație cresc, în același timp în care oportunitățile celor fără nicio școală se reduc.

    În întreaga lume în dezvoltare, oamenii vor o educație mai bună sau mai multă educație decât le oferă guvernele. Acolo unde orașele cresc cu o viteză incontrolabilă, sectorul privat preia excedentul. În India, sectorul privat educă acum aproape jumătate din totalul copiilor, iar în Pakistan – mai bine de o treime; în ambele țări, sectorul de stat se restrânge. Chiar și acolo unde statul se descurcă destul de bine, cum este cazul în Asia de Est, de exemplu, oamenii bogați vor o educație mai bună pentru copiii lor decât aceea pe care o primesc masele. Așa se face că Vietnamul, care are un sistem excepțional de școli de stat pentru o țară săracă, măsurat prin performanțele la testul PISA al OECD, are și sectorul privat cu cea mai rapidă creștere.

    Din multe puncte de vedere, acesta este un lucru excelent, deoarece lumea primește o educație mai bună și mai multă. În țările bogate, după ce se iau în calcul mediul din care provin și abilitățile copiilor care urmează școli private, rezultatele lor la examene sunt aproape aceleași ca ale copiilor din sectorul de stat. Dar, în țările în curs de dezvoltare, școlile private sunt mai bune și mult mai eficiente. Un studiu efectuat în opt state indiene arată că, în termenii rezultatelor la învățătură per rupie, școlile private sunt de 1,5 ori mai eficiente din punctul de vedere al costurilor decât școlile de stat – în Bihar, și de 29 de ori – în Uttar Pradesh.

    Școlile private accentuează însă și inegalitatea. Ele tind să trieze copiii după venituri, trimițându-i pe cei mai bogați la școli mai bune, care le vor spori șansele deja superioare în viață, iar pe cei mai săraci, în instituții precare, care le vor submina și mai mult perspectivele. Din acest motiv, multe guverne sunt îngrijorate de ascensiunea lor. Alte motive sunt mai puțin lăudabile: sindicatele profesorilor, care au adesea o influență asupra guvernelor, tind să li se opună, iar consolidarea lor reduce puterea politicienilor. Astfel încât, din motive bune sau rele, guvernele limitează școlile private, interzicând profiturile, reducând sau plafonând taxele și folosind diverse reglementări pentru a le închide sau pentru a le face viața dificilă.

    Guvernele au dreptate să se îngrijoreze în privința aportului educației private în ceea ce privește creșterea inegalității, dar greșesc atunci când îi descurajează dezvoltarea. Libertatea de a-ți cheltui banii pe ameliorarea potențialului copilului tău este una fundamentală. Indiferent dacă guvernele o permit, formal sau nu, oamenii vor găsi căi de a cumpăra educație privată fie prin cursurile urmate de copii în afara școlilor, fie prin supralicitarea prețului proprietăților din apropierea școlilor bune de stat.

    În loc să procedeze astfel, guvernele ar trebui să se concentreze pe ameliorarea sectorului public prin copierea virtuților sectorului privat. Libertatea față de puterea sindicatelor și managementul independent stau la baza performanței superioare și a eficienței lor sporite. De aceea, guvernele ar trebui să se străduiască să constrângă mai puțin sindicatele și să le dea autonomie mai mare directorilor de școli ca să inoveze și să concedieze profesorii cu performanțe slabe.

    Pentru a extinde mai puternic beneficiile școlilor private, guvernele ar trebui să colaboreze cu ele, plătind pentru educație prin vouchere pe care copiii să le poată cheltui în școli private sau plătind școlile conduse în regim privat pentru a-i educa pe copiii finanțați din fonduri publice. Aceste strategii nu reușesc mereu, dar Chile, Pakistan și Olanda au demonstrat, toate, că sistemele mari de vouchere, bine puse la punct și bine gestionate, pot funcționa eficient. Copiii din Chile, stat al cărui întreg sistem se bazează pe vouchere, obțin rezultate mai bune decât în orice altă țară latino-americană pentru care OECD strânge date. Voucherele ar trebui să fie însă limitate la școli non-selective care nu percep taxe suplimentare; altfel, guvernele se vor trezi că îi subvenționează pe cei mai înstăriți și că adâncesc inegalitatea.

    Lumea se confruntă cu suficient de multe probleme. De aceea, guvernele ar trebui să înceteze să se mai comporte ca și cum educația privată ar fi una dintre ele. Dimpotrivă, ea va spori șansele de a se găsi soluții.


    Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „O clasă aparte”

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele