Halep, esența tare din sticluța mică

61
4 minute de lectură

Simona Halep s-a întors învingătoare în țară și cu trofeul de la Roland Garros. Un trofeu, de fapt o replică a celui pe care sportiva l-a primit la festivitatea oficială de premiere, care i-a mirat pe mulți români din cauza dimensiunilor sale. Toată lumea a remarcat cât de mic este trofeul care rămâne la Simona Halep. Era și firesc să se remarce dimensiunile reduse ale trofeului câștigat. Românii sunt obișnuiți cu lucrurile mari. Casa trebuie să fie cât mai mare, pentru a arăta cât de mulți bani are cel care a construit-o, piscina trebuie să fie imensă, terenul din jurul casei trebuie să fie cât un domeniu din secolul trecut, iar uneori mașina este atât de mare încât costă mai mult decât garsoniera de la bloc.

În România, lucrurile mici nu contează, ele trec neobservate. La fel și oamenii și funcțiile. Contează doar cei cu funcții și grade mari, ei decid, la ei sunt banii. Românii au uitat să se mai bucure de lucrurile mici și simple. Doar cele mari le certifică statutul, arată că au bani. De cele mai multe ori, străinii care vin în România pentru prima dată rămân mirați de cât de multe mașini mari și tari văd pe străzile marilor orașe.

Ironia sorții este că și Simona este mică. Cu o înălțime de numai 1,68 metri, Simona a dus în ultimii ani adevărate bătălii pe terenul de tenis cu adversare mult mai înalte și mai puternice. Surorile Williams, Sharapova, Azarenka, Pliskova, Naomi Osaka, Petra Kvitova sunt doar câteva dintre jucătoarele mult mai puternice, din punct de vedere fizic, decât Halep. Dar românca a demonstrat că se poate lupta cu jucătoare mult mai solide și cu lovituri extrem de puternice. Zicala care spune că esențele tari stau în sticluțe mici se aplică perfect la Simona Halep. Și la trofeul pe care l-a primit pentru câștigarea turneului de Grand Slam de la Paris.

Marea întrebare este ce va urma după victoria de Grand Slam. În ceea ce privește viitorul carierei Simonei Halep, specialiștii s-au împărțit deja în două tabere. Unii care afirmă că va urma o dominație a tenisului feminin mondial, iar alții care cred că, în condițiile unor valori apropiate în tenisul feminin, repetarea câștigării unui nou Grand Slam este sub semnul întrebării. Desigur, orice pronostic este dificil de dat.

Nu putem ști nici ce se va întâmpla cu tenisul românesc după victoria lui Halep de la Paris. Sau, mai exact, Halep va naște un adevărat curent în rândul publicului, iar copiii vor vrea să joace tenis. Fenomenul nu este nou. La fel s-a întâmplat și acum 40 de ani, când Ilie Năstase a dus la o adevărată emulație în rândul copiilor. Problema a fost că România nu a reușit să profite de momentul astral numit Ilie Năstase pentru a construi o școală de tenis. Cehoslovacia, pentru a da un exemplu din vechiul front al Europei Centrale și de Est, a avut un jucător de valoare în generația lui Ilie Năstase, Jan Kodes, și de la el a construit o școală. O școală care a produs un jucător imens, precum Ivan Lend, și o jucătoare exponențială, Martina Navratilova. România, în schimb, a mai avut jucători buni (Adrian Voinea, Andrei Pavel, Victor Hănescu), dar nu excepționali. Ca și în alte domenii, România nu poate crea instituții care să ofere continuitate, ci se bazează pe eforturi individuale, pe apariții cu totul excepționale, precum este cazul și cu Simona Halep.

Pentru a crea o școală românească de tenis este nevoie de mai mult decât investițiile unor persoane. Ar trebui creat un sistem care să ducă pe valul creat de Simona tenisul românesc. Din păcate, la acest capitol, România nu excelează.

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele